Articolul precedent

VACANȚĂ IN AMERICA, UN VIS POSIBIL, O EXPERIENȚĂ INTERESANTĂ. EPISODUL 2: ÎN DRUM SPRE ”NEW WORLD”

VACANȚĂ IN AMERICA, UN VIS POSIBIL, O EXPERIENȚĂ INTERESANTĂ. EPISODUL 2: ÎN DRUM SPRE ”NEW WORLD”

Merg mai departe cu reportajul-poveste al vacanței pe care am petrecut-o în America. Îi rog cu această ocazie pe cei care se simt deranjați de ceea ce scriu eu, de faptul că-mi povestesc vacanța, să nu mai citească, să evite să deschidă aceste texte. Mesaje răutăcioase, de genul ”ce bine o duci” sau ”de unde ai bani să pleci în America” sînt fix dovada caracterului pe care-l au cei care le concep, a felului în care înțeleg lucrurile. Pentru ei, același mesaj: lăsați viața să vă surprindă!”

În episodul 1 am povestit despre primul pas ce trebuie făcut atunci cînd se planifică o excursie/vizită în America. Viza. Cine nu a citit încă, o poate face AICI. Ideea e că viza de America, o sperietoare pentru mulți, nu mai e așa de complicat de obținut. Condițiile s-au relaxat, cred că oricine are un loc de muncă stabil, care să genereze niște venituri rezonabile și care să garanteze, într-un fel, ideea că nu e tentat să rămînă în State primește viza. Sincer, acum cu granițele Europei suficient de deschise, nu cred că se poate gîndi prea multă lume la varianta de a rămîne în America pentru a munci acolo. Eu am luat viză turistică pe 10 ani, foarte ușor, deși, așa cum am spus și-n primul episod, în afara locului de muncă nu aveam prea multe garanții materiale de oferit, din motive pe care n-are rost să le dezvolt.

În momentul cînd viza e obținută, se poate trece la planificarea vacanței ori a deplasării. Drumul pînă în America e o problemă. Și financiară, dar și de altă natură. Sînt totuși ore bune pe care le petreci în avion și nu iau în calcul prima bucată a drumului, cea dintre București și orașul/aeroportul intermediar. Numai ideea că vei sta 10 ore într-un scaun de avion, într-un perimetru suficient de restrîns poate cauza disconfort.

E foarte important, am văzut acum, să ai o agenție de turism în care să ai încredere. Un agent de turism care să caute variante și să-ți dea sfaturi, plecînd de la experiențele sale și ale altor clienți pe care i-a servit. Eu am o astfel de agenție, care m-a ajutat în toată această deplasare și care a făcut ca totul să fie mai simplu.

Poate că unii dintre cei care citesc acest text știu deja, poate că alții o află abia acum. Fac parte dintre cei cărora zborul le crează un teribil disconfort. Am această fobie, nu știu de unde a apărut, căci îmi amintesc și acum primul meu drum cu avionul în care nu am avut nici cea mai mică problemă. Se întîmpla în 1992, atunci cînd am plecat prima dată în Spania. Era vară, exact în acea zi începea Olimpiada de la Barcelona, iar eu am zburat spre Madrid cu un bătrân IL 18, cu elice, poreclit ”măgarul Europei”. Am făcut vreo 5 ore și ceva pînă la Madrid și-mi amintesc cum am stat lîngă un preot din Sibiu, care a încercat să-mi povestească, trei sferturi din timp (pînă a ațipit) cum a fost revoluția la Sibiu și cum e el erou al acestei revoluții, cu certificat. Din pricina zgomotului produs de elice n-am auzit mare lucru, cert e că am dat din cap mereu aprobator, am rîs când rîdea el, fără să prind eventuala poantă, iar el a înțeles din asta ca sînt captivat de povestea lui. În fine, știu că la Madrid, pe ”Barajas”, aeroport pe care am aterizat de zeci de ori de atunci, ne-a fost adusă o scară mai mare decît avionul și am așteptat în căldură să vină cea potrivită. Ideea e că atunci n-am avut emoții, ele au apărut ulterior, habar n-am de ce. Să ne înțelegem, nu sînt din categoria celor care fac urît, care se tavălesc pe jos, nici nu-mi vărs mațele pentru că mi-ar fi rău, pur și simplu toate terminațiile mele nervoase sînt în alertă, la cel mai mic tremurat, deși utilizez Distonocalm-ul, în doze rezonabile. Sînt un călător foarte cuminte, nu fac nazuri și nici nu beau alcool, pentru că amestecul Distonocalm-alcool are efecte neașteptate. Le-am probat odată, în 1998, veneam de la Amsterdam de la finala Ligii, iar combinația whisky-pastile m-a adus într-o stare care era să se termine cu arestarea mea la Otopeni, căci nu înțelegeam de ce femeia de la ghișeul de schimb valutar nu vrea cu nici un chip să-mi pună ștampila de intrare. Am avut noroc cu un coleg de redacție de atunci și cu un coleg de azi de la Digi, care pe vremea aia avea o funcție importantă la aeroport, nu intru în detalii, că n-are rost :))).

British-Airways-new-Premium-Economy-Class Înapoi la ideea agenției de turism. Mi-a fost recomandată varianta zborului la clasa ”Premium Economic”. O clasă intermediară între Economic și primele clase, First și Business. Ele au denumiri diferite în funcție de companie. E o clasă ceva mai scumpă, dar nu atît de scumpă precum cele amintite, dar oferă multe avantaje care fac ca diferența de bani să fie amortizată. Sînt mai confortabile decît la Economic, distanța la picioare, esențială la un zbor de 8-10 ore, e mai mare, scaunul se transformă într-un soi de șezlong. Practic, ar fi scaunele de Business din zborurile europene obișnuite, care se lasă mai mult pe spate, la un unghi de scaun vreo 40 de grade, iar în față au un suport pentru picioare care se poate ridica și el. Îmbarcarea și coborîrea se fac imediat după cele două clase de lux, meniul e mult mai consistent, iar tratamentul e foarte apropiat de cel oferit la clasele de lux. Vedeți în imaginile alăturate cum arată aceste scaune.

21A Revenind la agenție, am fost sfătuit să aleg această variantă, Premium-Ecomomic doar la zborul dus, pentru ca biletul să nu fie foarte scump. Al meu, pentru că destinația la dus era Las Vegas, operată din Europa doar de British Airways din Londra, era destul de scump, din lipsa alternativelor, la care se adaugă și data apropiată de cea a plecării la care am cumpărat biletul. Ideea era să ajung în Vegas cît de cît mai odihnit, pentru a nu pierde timp cu refacerea. Întoarcerea acasă oricum contează mai puțin, sentimentul oarecum negativ e același, pe de altă parte te întorci în patul tău, la tabieturile și pernele tale, refacerea poate fi mai lesne. Pe mine unul nu m-a ajutat foarte mult, deși, datorită unui concurs de împrejurări, am ajuns să stau la Business Class, căci n-am izbutit să dorm nici o secundă, nici la dus nici la întors. Dar alții, am văzut asta cu ochii mei, dorm fără probleme, iar aceste locuri, ceva mai confortabile, ajută.

Drumul meu a fost din două bucăți. București-Londra, un zbor absolut impecabil, practic avionul nu s-a mișat în zbor decît rar și fără importanță. Am ajuns chiar mai devreme, asta după ce am stat vreo 20 de minute în aer rotindu-ne în jurul Londrei, pentru că n-aveam culoar de aterizare, prilej să vedem cu toții frumoasă capitală a Regatului, mai ales că era o zi splendidă, cu mult soare. După 6 ore, pe care fiecare le poate petrece cum dorește, existînd varianta unui drum rapid pînă în oraș, cu ”Heathrow Express”, pînă la gara londoneză Paddington, contra a 26 de lire, plătite în tren, sau 21 în avans (întoarcerea mi se pare că e mai scumpă). Sau varianta de a sta în aeroport, unde există destule magazine și restaurante, plus locuri special amenajate pentru odihnă.

135065 Am zburat spre Las Vegas de la terminalul 5C, privind cum pleacă avioanele spre America și Canada, unul după altul, ca la o defilare. Am zburat cu Boeing 747, celebru ”Jumbo”, în care mi-am dorit dintotdeauna să intru. Mă gîndeam că fiind extrem de mare, turbulențele nu se simt chiar așa de tare, dar m-am înșelat. Se simt la fel, ba chiar mai tare mi s-a părut. La întoarcere, am venit din Los Angeles spre Londra cu Airbus A 380, care e un spectacol în sine doar privindu-l, și am trăit cele mai mari turbulențe din viața mea. La vreo oră după decolare s-au pornit, au ținut vreo 45 de minute, timp în care stewardese-le s-au legat și ele cu centuri, iar un însoțitor de bord mai corpolent s-a chinuit efectiv să ducă la loc căruciorul acela cu bauturi, pe care nu-l prea putea controla. Ceea ce mi s-a părut foarte tare a fost intervenția comandantului, care ne-a recomandat să vizionăm pe ecranele din față, la secțiunea video, un film documentar realizat despre turbulențe, prin care se explica faptul că aceste turbulențe sînt inconfortabile dar ”never dengerous”, ca să citez. Bun pentru psihic filmul, căci fenomenul era bine explicat, inconfortul însă rămîne.

Concursul de împrejurări de care vorbeam ține de o problemă pe care am avut-o atunci cînd am încercat să fac check-in on-line. Pentru că n-am putut, iar locurile se terminaseră, mi-a fost oferit un upgrade la clasa imediat superioară, la Business. Pe care l-am acceptat, logic, gîndind la norocul pe care-l am. Diferența e vizibilă, practic locul personal se transformă într-o alveolă, scaunul se lasa mult și se deschide un altul la picioare, făcîndu-se astfel un pat. Eu unul, la 1,86, am putut sta întins. Meniul e diferit, mai bine ”asortat” decît la Premium Ecomomy, farfuriile, tacîmurile și paharele sînt ca la orice restaurant, nu de plastic, ca la Economic. Serviciul e impecabil, perne, pături, ecran mai mare la monitorul din dotare, deși selecția de filme sau muzică e aceeași. Se poate vedea în pozele de mai jos:

IMG_66311IMG-20140113-WA0000IMG-20140121-WA0009

 

 

 

 

 

 

Problema a apărut după cîteva ore bune, nici nu mai știu exact cîte. Cînd a început să se facă frig, apoi din ce în ce mai frig. Stewardesele împărțeau pături și încercau să explice că un senzor s-a defectat, iar computerul de bord sesisează o temperatură mai ridicată decît normal și împinge aer mai rece pentru a o coborî. Senzorul a rămas defect pînă aproape de aterizare, cînd a pesemne că a depistat că e foarte frig și a început să bage aer cald cu multă generozitate, transformînd atmosfera dintr-una de iarnă într-una de vară. Cred că temperatura era undeva sub 20 de grade, mai degrabă spre 15 grade, căci îmi înghețaseră nasul și urechile. În plus, fără legătură cu senzorul, în momentul cînd am survolat zona New York-ului s-au pornit niște turbulențe teribile, pe care aveam să mi le explic ulterior, cînd am aflat de vremea din acea zonă a Americii.

 

 

 

 

În timpul acesta, imediat lîngă mine, despărțit de culoar, se afla un pasager din Kuwait. Cu care am făcut cunoștință la începutul zborului și care era un mare suporter al lui Manchester United, avînd programat la întoarcerea din America să se oprească la Londra pentru meciul cu Chelsea. Problema e că la un moment dat, în plin zbor, și-a cerut scuze și a început să se roage. În genunchi, pe jos, toată chestia durînd mai bine de jumătate de ceas. Timp în care, prin mintea mea, s-au perindat toate scenariile teroriste posibile, dar și toate reacțiile pe care ar fi trebuit să le am dacă aș sesiza vreo intenție suspectă din partea lui. Slavă Domnului (sau a lui Allah, după caz) nu s-a întîmplat nimic.

Spuneam mai sus, că locurile Premium Economic, Business și First Class beneficiază de prioritate la îmbarcare, dar și la coborîre. Aspect important, mai ales la coborîrea într-un aeroport american, unde trebuie trecut un interviu la Poliția de frontieră. Și unde, după ce am coborît din avion, urîndu-i succes noului meu amic din Kuwait pentru United în acest sezon, și m-am așezat la rînd, am observat coada ce s-a făcut în urma mea.

Interviul a decurs rapid, cam cu aceleași întrebări de la Ambasada din București. Mi s-au luat din nou amprentele, dar, în plus, mi s-a făcut și o poza foarte de aproape. Ofițerul de frontieră era extrem de relaxat, completînd răspunsul meu cu privire la durata șederii în State și a programului pe care-l am acolo, cu un ”very nice”, care mie mi s-a părut extrem de simpatic și natural, comparîndu-l cu figurile acre pe care le întîlnesc la frontierele noastre. Apoi am primit permisiunea de a intra pe teritoriul american cu un zîmbitor ”welcome to Las Vegas”

Așadar, iată-mă după aproape 24 de ore de cînd mă trezisem, la București, în partea cealaltă a globului. Las Vegas mi se destăinuise în toată splendoarea sa la aterizare (singurul moment pe care-l savurez la orice zbor și mă uit pe geam), cu toate luminile sale, cu toată viața pe care o dezvoltă. Nu știu dacă întîmplător sau programat, aterizarea și decolarea la Vegas se fac pe deasupra celebrului Strip Boulevard.

Dar despre Las Vegas și tot ceea ce înseamnă acest oraș, în episodul 3. :)
Iată mai jos doar două exemple, fotografice

lv 1

lv 2

8 Comentarii
  • Mr.S spune:

    ” nu în?elegeam de ce femeia de la ghi?eul de schimb valutar nu vrea cu nici un chip s?-mi pun? ?tampila de intrare” , ”Timp în care, prin mintea mea, s-au perindat toate scenariile teroriste posibile, dar ?i toate reac?iile pe care ar fi trebuit s? le am dac? a? sesiza vreo inten?ie suspect? din partea lui. Slav? Domnului (sau a lui Allah, dup? caz) nu s-a întîmplat nimic.” :)) De abia astept episodul 3 . Urmeaza in viitorul apropiat o noua excursie in USA , pe coasta de est? Vara e un anotimp frumos pentru a vedea NY sau vanturile din Chicago , Boston (toamna cand sosesc studentii) , etc. ;)

    • Andrei Niculescu spune:

      Despre Ney York am auzit si eu. E clar ca e un obiectiv pt viitorul meu turistic. Si Chicago, am mai auzit de Philadelphia, poate Whasington.

  • Mirko spune:

    Asteptam episodul 3. O carte nu scoti?

    • Andrei Niculescu spune:

      :))) Nu-s atat de talentat incat sa scriu carti. Nu scrisul e problema, ci felul in care o faci. O carte nu-i un blog

      • Mirko spune:

        Spune-i asta lui Ilie Dobre :))
        Inchizi si tu ochii si-i dai drumul la treaba. Daca s-a ajuns la situatia in care Mihaela Radulescu sa scrie o trilogie atunci oricine poate scrie o carte.

  • Adrian spune:

    In vara lui 2013 am avut si eu ocazia sa vizitez statele, iar pe viitor daca mai vizitati SUA va recomand Philadelphia/Boston si NY de pe coasta de est. Niste orase superbe, mai ales Philadelphia, dupa parerea mea ca organizare/infrastructura si oameni este un pic peste clasicul NY. Asteptam si partea a III-A. All the best! :)

  • Florin spune:

    Merci ca-ti impartasesti frumoasa experienta cu noi :) E bine ca mai vorbim si despre altceva nu doar de fotbal. Asteptam episodul 3. :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Givenchy Sephora
blouseroumaine-shop.com
Vola.ro
Articole recente
Comentarii recente
Twitter
Arhivă