Despre englezi și felul lor de a fi se pot spune și scrie o groază de lucruri. Despre conservatorismul lor, despre o anumită încăpățînare ce le guvernează principiile, despre tradițiile pe care le respectă de sute de ani. Despre una dintre aceste tradiții vreau să vorbim în cele ce urmează. Despre tradiția de a juca fotbal în zilele în care alții, prin alte părți ale lumii, se odihnesc, se distrează, sărbătoresc sau, după caz, încearcă să se refacă după o noapte de delicii bahice și culinare. Ultima parte e cea valabilă prin zona noastră geografică.

Pentru toți cei care iubim fotbalul, este evident ca în Anglia el are o aromă cu totul specială. Și nu trebuie neapărat să te transformi într-un fan necondiționat al fotbalului englez, și să dai deoparte alte campionate, ca să observi. Eu unul cred că dacă iubești sportul ăsta, îl iubești cu totul, nu poți să spui că iubești pînă la fanatism fotbalul englez, în schimb nu-l suporți pe cel italian, sau invers. Nu încerc să fac aici o discuție sau o analiză, nici măcar o comparație. E limpede că e mult subiectivism aici, dincolo de realitatea rece oferită de performanțele pur sportive, la nivel de trofee și rezultate. Însă fotbalul a același, stilurile diferă, felul în care e el interpretat, ca și stilurile de muzică.

BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN PREMIER LEAGUE GĂSIȚI AICI:

O astfel de interpretare vine de la aceste zile ”speciale”. Să joci fotbal pe 26 decembrie și pe 1 ianuarie poate părea simplu, la prima vedere, dar dacă stăm să ne gîndim un pic nu e chiar așa. A fost mai întîi ”Boxing Day”. Originea acestei denumiri e incertă. Se spune că, în vechea tradiție britanică, în această zi servitorii primeau din partea stăpînilor o cutie, mai mare sau mai mică, în care se găseau cîțiva bănuți, mai mulți sau mai puțini, ori un cadou. Alții cred că denumirea vine de la miile de cutii ce se găsesc pe străzi în această zi (box = cutie), cutii în care inițial au fost cadouri și în care cei ce le scot afară pun cîțiva bănuți pentru ca lucrătorii ce salubrizează orașele (în Anglia acest ”serviciu” exista de vreo 300 de ani), gunoierii adică, să găsească și ei micul lor dar de Craciun.

Apoi a urmat prima zi a anului. ”New year”s football day”. Agențiile de știri ori rețelele de socializare sînt pline cu imagini ale petrecăreților englezi din noaptea de revelion. Bărbați sau femei, n-are importanță, căci petrec cot la cot și consumă cot la cot. Alcool în principal. Dar aceleași agenții de presă ori rețele de socializare oferă, pe 1 ianuarie, imagini extraordinare cu stadioane pline, cu meciuri de Premier League extrem de spectaculoase. Dacă de Boxing Day se joacă peste tot, la toate nivelurile și categoriile valorice, prima zi a anului a fost rezervată elitei.

Sînt momente de sărbătoare a fotbalului pe stadioanele din Insulă. Mai mici sau mai mari, ca și cadoul de Craciun, stadioanele acestea sînt mereu pline. Englezii vin întotdeauna cu plăcere, iar imaginea cea mai vizibilă în aceste zile este cea a copiilor așezați lîngă tații lor, de multe ori și lîngă bunicii lor, bucurîndu-se de ceea ce această perioadă obișnuiește, prin tradiție, să ofere: reunirea familiei.

E o sărbătoare a fotbalului la care se alătură cei care trebuie să o celebreze prin muncă: fotbaliștii, antrenorii, arbitrii. E un respect aproape reverențial pe care aceștia îl arată, în aceasta zi, față de cei care le sînt alături un întreg sezon, la bine și la rau, e un respect pe care-l acordă unei profesii ce le acordă beneficiile știute, dar care cere, iată, și astfel de momente de, să zicem, sacrificiu.  E perioada în care fotbalul englez își deschide larg ferestrele și-și expune, cu multă grație, tot ce are mai frumos de arătat. Iar prilejul e numai bun, căci în afară de Anglia și NBA, alte competiții importante în această perioadă nu se derulează.

BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:

Îi invidiez sincer pe englezi pentru aceste zile. În România n-ar fi posibil. Și nu pentru că nu ne ajută clima, ci pentru că nu ne ajută educația. În România fotbaliștii cred că au numai drepturi, nu și obigații, pretind fără să dea prea multe în schimb. Spaniolii, italienii și, mai ales, nemții studiază pozibilitatea copierii modelului englez. Pe ei îi ajută și clima, dar și educația, și sînt convins că, mai devreme sau mai tîrziu, acest model va fi adoptat.

Rare sînt situațiile în care o echipă a survolat fără probleme această perioadă cu multe turbulențe. Avem exemplul Chelsea cel mai la îndemînă. E însă perioada care a salvat în mare măsură plictiseala celor care nu prea pot să trăiască fără acest sport. Într-adevăr, fotbalul în Anglia are un gust special.

P.S.

Despre Steven Gerrard și a sa decizie de a părăsi pe Liverpool și fotbalul englez vom mai avea timp să vorbim, căci mai e ceva vreme pînă cînd ea se va întîmpla. E însă o veste tristă, deși ea trebuia să vină, mai devreme sau mai tîrziu. Timpul nu iartă pe nimeni, nici măcar pe cei pe care i-am vrea tot timpul alături de noi. Nu trebuie să fii neapărat suporter al lui Liverpool pentru a-l admira pe Gerrard. De fapt, cred că despre un fotbalist se poate spune că este foarte mare abia atunci cînd este admirat, nu neapărat iubit, ci admirat și respectat inclusiv de suporterii echipelor adverse.

Ceva mai multe despre ceea ce înseamnă Steven Gerrard găsiți AICI. Sînt două filme documentare, unul despre cariera lui, celălalt despre cel mai important an al acestei cariere. Probabil că ați ghicit despre ce an e vorba. Dacă nu, vă las plăcerea să descoperiți AICI

P.S. 2

                                                            LA MULȚI ANI ȘI UN 2015 AȘA CUM VĂ DORIȚI!