BARCELONA, ÎNTRE SAN SEBASTIAN ȘI BERLIN, ÎNTRE GUARDIOLA ȘI LUIS ENRIQUE

BARCELONA, ÎNTRE SAN SEBASTIAN ȘI BERLIN, ÎNTRE GUARDIOLA ȘI LUIS ENRIQUE

S-a terminat acest sezon de Champions League cu o finală în care surpriza n-a apărut. Favorita a cîștigat, pe merit, dar n-a fost un succes facil, căci în destule momente, în special în repriza a doua și, mai ales, după golul egalizator, incertitudinea a fost prezentă, la fel și senzația că Juventus poate face surpriza. Nu s-a întîmplat, Barcelona a cîștigat prezentînd un argument cît se poate de solid: astăzi, echipa sa e mai bună decît a lui Juventus. Valoarea jucătorilor e mai mare, iar calitatea a fost cea care a făcut diferența, într-o finală în care cu greu putem găsi exemple de jucători care să nu se fi ridicat la înălțimea evenimentului. Nici într-o tabără, nici în cealaltă. Diferența de valoare individuală a făcut ca diferența de pe tabelă să fie în favoarea catalanilor.

Deși a pierdut, Juventus a cîștigat multe. Și-a cîștigat în primul rînd dreptul de a urca un etaj în acest imobil de lux al fotbalului de azi, care e Champions League. După această finală, pierdută, e adevărat, dar pierdută cu demnitate, ”Bătrîna Doamnă” a revenit pe o poziție pe care o ocupa acum cîțiva ani. A făcut trecerea de la o echipă bună, care domina campionatul Italiei, la una foarte bună, ce se poate înscrie printre favoritele sezonului viitor de Champions League. Juventus a izbutit să readucă fotbalul italian, după 5 ani, în rîndul competițiilor care contează.

Barcelona e echipa ultimei decade. A cîștigat de 4 ori Champions League, 2006, 2009, 2011, 2015, a mai bifat alte cîteva semifinale pe care le-a pierdut la nivel de detalii, 2010 și 2012, și a fost mereu în grupul favoritelor. Cred că nu întîmplător, această decadă glorioasă se suprapune peste cei 10 ani petrecuți în lotul primei echipe de Lionel Messi. Cel care a schimbat fața acestui club a fost Ronaldinho. Transferul său în vara lui 2003 a readus zîmbetul într-o grupare aflată în plină criză de nervi. Dincolo de acest zîmbet contagios și acel fotbal generos, Ronaldinho a mai adus ceva, foarte important. A transformat Barcelona într-o echipă de interes mondial, cu fani în toate colțurile lumii, ceea ce e echivalent și cu încasări mult mai mari. Astăzi, Barcelona e capabilă să suporte un salariu imens, cum e cel al lui Messi, să facă transferuri de ordinul zecilor de milioane, Neymar ori Suarez, dar să și beneficieze de munca unei academii ce atrage talente de peste tot și e capabilă să ofere, fără sumă de transfer, fotbaliști de talia lui Xavi, Iniesta, Pique, Busquets, Pedro. Momentul de cotitură în istoria acestui club au fost alegerile din 2003, atunci cînd un tînăr, pe atunci, Joan Laporta prelua conducerea clubului și venea cu idei proaspete, generatoare de succes, în cele din urmă. Și n-ar fi exclus deloc ca din vară să-l vedem din nou președinte, căci în iulie vor fi iar alegeri la Barcelona, iar Laporta beneficiază de un capital foarte mare de simpatie și are șanse reale să cîștige în fața unui președinte în funcție, Bartomeu, care tocmai a gestionat tripla.

Întorcîndu-ne la finala de la Berlin, regăsim acest mister de care am tot vorbit în ultimele săptămîni. Misterul unei echipe ce pe 4 ianuarie părea condamnată la eșec, la un sezon convulsiv, ce-și pierdea directorul sportiv și era pe cale să-și piardă și antrenorul. Am mai spus-o, mi-aș fi dorit tare mult să fi putut participa la acele antrenamente tensionate de după eșecul cu Real Sociedad de pe ”Anoeta”, mi-aș fi dorit să fi putut asista la discuțiile din vestiar, eventual mi-aș fi dorit să fi putut primi stenograme, cuvînt foarte la modă pe la noi, ale discuțiilor dintre jucători în acele zile. Ceea ce s-a întîmplat atunci rămîne un mister al fotbalului. Poate la un moment dat vreunul dintre componenții actualei echipe se va decide să scrie o carte și să spargă recordurile de tiraj oferind povestea completă a acelei perioade. Cert e că dintr-o echipă crispată, nervoasă și stresată, Barcelona a devenit în 5 luni, din 4 ianuarie în 6 iunie, stăpîna Europei. A învins toate campioanele posibile în această perioadă. Campioana Angliei, campioana Franței, campioana Germaniei, campioana Italiei, campioana Spaniei și campioana Europei, pe unele chiar foarte clar, astfel că nu cred că poate exista cineva întreg la minte care să pună sub semnul întrebării tripla obținută.

Trecerea de la Barcelona lui Guardiola la Barcelona lui Luis Enrique e o realitate. Stilul celor două entități seamănă, dar nu mai e același. Barcelona de azi e mai electrică, mai vibrantă, mai directă. Preferă meciurile pe contre, caută să aducă partidele pe această stradă, căci puține echipe pot rezista, pe contre, tripletei Messi-Suarez-Neymar. Cifrele lor sînt absolut brutale. Messi, 58 de goluri în 57 de meciuri, Neymar, 39 de goluri în 51 de meciuri, Suarez, 25 de goluri în 43 de meciuri. Nu cred că a existat pînă acum o linie de atac care să genereze atîta panică, dar care să aibă și relații de prietenie evidente. Vorbim de trei caractere puternice, trei vedete, care au reușit să-și stăpînească inerentele orgolii și să le transforme într-o prietenie și-n afara terenului. Să nu uităm un aspect important atunci cînd privim aceste cifre. Neymar și Suarez trebuie să conviețuiască, pe teren, cu Messi, ceea ce le condiționează în mod clar prestațiile. Dar cu Messi, mai ales cu cel de azi, mai matur, mai generos, mai prietenos, nu prea ai motive să nu conviețuiești.

Rolul lui Luis Suarez în reușitele acestei linii de atac e esențial, chiar dacă, uneori, e mai puțin vizibil. În transferul său, un rol important, dacă nu decisiv, l-a avut soția sa. Ea a fost cea care l-a deturnat dinspre Madrid spre Barcelona, căci Real Madrid l-a vrut cu tărie pe uruguayan, chit că mai apoi, ca să mascheze un eșec, Florentino Perez a aruncat la înaintare varianta că nu l-a mai dorit din pricina problemelor extrasportive. Sofia e femeia vieții lui Suarez, e motivul pentru care s-a apucat de fotbal și, mai apoi, a venit în Europa, a fost pretextul drumurilor spre Barcelona, unde ea se mutase cu familia, în momentul în care banii pentru călătorie chiar reprezentau o problemă. Cînd femeia care i-a fost alături și-n momentele sale mai puțin plăcute i-a spus, la rîndu-i, că ar vrea să fie alături de părinții ei care îmbătrînesc, Suarez n-a mai stat pe gînduri și a ales oferta catalană. Iar la Barcelona, ”El Pistolero” s-a transformat dintr-un atacant agresiv și năbădăios într-un soldat credincios, fidel unei cauze comune, calm și disciplinat, de foarte multe ori în serviciul celorlalți doi, deși Neymar și Messi, aspect nu lipsit de importanță în ziua de azi, sînt mai mici ca vîrstă decît el.

Finala de la Berlin a mai propus cîteva teme interesante. În primul rînd o realitate. Barcelona de azi nu e atît de dependentă de golurile lui Messi pentru a cîștiga un astfel de meci. Messi a avut la Berlin două perioade distincte, cam ca Barcelona în acest sezon. Prima, destul de plată, dar cu mostre ale capacității sale, vezi schimbarea de direcție de la golul de 1-0. A doua, după ce Juve a egalat, în care l-am revăzut pe Messi cel de azi, capabil să ia meciul pe umerii lui. Nu e nevoie să dea goluri, precum cel cu Bilbao, la care adjectivele să se sinucidă, pentru a schimba istoria unui meci. Am auzit ideea că Messi a făcut o finală slabă. Dacă Tevez făcea jumătate din finala lui Messi, Juve era campioană. Messi a făcut o finală slabă în comparație, poate, cu Messi din alte finale, dar nici așa nu e adevărat, apropo de maturizarea lui, de participarea lui în toate fazele jocului.

Altă temă ar fi Alvaro Morata. Mi se pare o mare greșeală cea a Realului de a-l fi lăsat să plece. Fie și pentru o sumă consistentă. Morata e pe cale să devină vîrful Spaniei, căci maturizarea lui în acest an petrecut în Il Calcio mi se pare evidentă. Putea pleca în Bundesliga, la Wolfsburg, de unde avea ofertă, unde ar fi fost mult mai liniștit și, eventual, s-ar fi putut chiar întoarce la Real. El a ales însă Juve, o provocare, căci în loc de liniștea germană a intrat într-un malaxor mediatic italian. Rămînînd în tabăra lui Juve, am citit despre o lecție pe care Marcelo Bielsa, pe atunci selecționer la ”naționala” chiliană i-o ținea unui tînăr Arturo Vidal, pe atunci la Leverkusen: ”Ceea ce joci tu e un dezastru. Nu folosesc nimănui picioarele ridicate în capul adversarului, faulturile la centrul terenului ori cartonașele inutile. Trebuie să joci ceea ce e nevoie pentru echipă, ceea ce ți se cere, nu ceea ce crezi tu că e nevoie. Eu n-am nevoie de eroi, am nevoie de disciplină”. Poate că și Allegri trebuia să-i reamintească lui Vidal cuvintele lui Bielsa. Dornic să facă o finală mare, Vidal a comis cîteva faulturi inutile, a luat cartonaș galben, putea, la o adică, să-l vadă și pe cel roșu, iar asta i-a condiționat partida. A trebuit să fie schimbat, deși cred că mult mai utilă pentru Juve era scoaterea lui Pirlo, epuizat din punct de vedere fizic.

Și trei nume de la Barcelona. Unul e Sergio Busquets, a cărui finală, din nou, a fost colosală. Am spus din nou, căci la Busquets toate finalele au fost așa, indiferent că erau ale Barcelonei sau ale Spaniei. Un altul e Pique. Spunea despre el, prin toamnă, că va munci pentru a redeveni în elita fundașilor centrali. A reușit. În momentul ăsta e greu de găsit un fundaș central mai în formă ca el. Faza din final, din care a ieșit golul de 3-1, mi-a reamintit de Cannavaro în semifinala Italia-Germania de la Dortmund, din 2006. Și al treilea nume ar fi Dani Alves. În continuare nu înțeleg motivele pentru care contractul lui nu e prelungit. A fost unul dintre cei mai buni oameni din finală, iar sezonul său a fost realmente fantastic.

13 Comentarii
  • Daniel spune:

    Si la San Sebastian , Messi probabil pe moment a gresit incercand sa-i demonstreze lui Enrique ca nu o sa accepte niciodata postura de rezerve sau mai degraba ca nu-si doreste indiferent de situatie sa fie absent de pe teren… un jucator cum n-a fost altul … precum Federer in anii de glorie…suntem contemporani cu prezentul care va fi un reper peste multe decade … ca tot l-ai memorat pe Ronaldiho … probabil cel mai talentat jucator din istorie… talenta , rafinament si zambet pe buze …Bravo , ai punctat faptul ca el a fost principalul punct de plecare in relansarea acestui club!Acum cand zici Barcelona e ca si cum ai fi zis Brazilia intre 94 si 2006 , o nationala care batea aproape tot…Diferenta dintre Ronaldinho si Messi a fost caracterul si personalitatea care l-au tradat pe primul , Messi a reusit sa ramana modest pentru opinia publica chiar si dupa 10 ani de la castigarea primei ligi .

  • Daniel spune:

    Poti spune ca din tineretea ta nu ai avut senzatia de dominatie a unei echipe , precum senzatia care o da Barcelona de azi sau cea a lui Guardiola?

  • GM spune:

    Cum e cu finalul de era? Cu sfarsitul Barcei pe care il cantau toti acum doi ani? Ca fara Xavi s-a terminat. Uite ca Barca s-a mentinut sus. Si pana nu se linisteste Messi, va ramane acolo, cu siguranta. Visca!

    • razvan74 spune:

      Pentru ca Barca a schimbat jocul. Nu mai e Xavi dirijorul, e Messi care joaca mult intre linii, schimba directii, viteze, totul e ca linia de 3 din spatele lui sa-l protejeze ca sa nu faca si un efort defensiv mare.. cel putin asta am remarcat eu, Messi dirijeaza jocul de acum al Barcei, joaca economisind resurse si apare unde si cand crede ca e nevoie pentru a crea fazele ce aduc golurile.

  • Cetitorul spune:

    Andrei, acum vreo 3 ani am zis c? e?ti cel mai bun comentator sportiv din România. Sincer e posibil înc? s? fii dar ai coborât ?tacheta bini?or.
    1: dai verdicte. Foarte multe. Nu po?i fi sigur nimic în jurul tau dar tu hot?r??ti c? un juc?tor, arbitrul gre?esc. Pune m?car „Dup? p?rerea mea…” înainte
    2: te-ai profilat pe compus telenovele: detalii cum so?ia lui Suarez l-a deturnat de la Madrid ?i l-a f?cut „soldat credincios”. Pe bune?? Sunt detalii pe care nici prietenii nu le ?tiu dar un ziarist din România le stie.
    3: face?i cumva s? existe m?car un comentator simpatizant Barça la meciuri. Anghelu?? ?i Socol sunt fanatici declara?i Real ?i voi îi pune?i aproape la fiecare meci al Barcei. Nu sunt de judecat. Ei m?car au „cojones” s? o zic? direct. Tu? Oricum nu simpatizezi Barça sau Messi. Lua?i modelul italian ?i pune?i doi comentatori simpatizan?i pe fa?? a celor 2 echipe m?car la derbiuri.
    Felicit?ri c? e?ti prieten cu oameni fantastici precum Ilie Dumitrescu, Craioveanu, Balint. Adu de la ei povesti frumoase reale nu telenovele cu so?ii de fotbali?ti .
    Sper s? nu te superi ?i sa fii corect cu tine.
    Succes Andrei!

    • Andrei Niculescu spune:

      Apreciez mesajul, desi fiind scris cu diacritice mi-a fost cam greu sa-l citesc. Cel mai bun comentator sportiv din Romania n-am fost si nici nu sunt. Spui ca dau verdicte, dar chiar nu stiu la ce te referi. Ce verdict am dat eu in acest text? Sau in altele. Pe de alta parte, si daca ar fi asa, nu vad unde e problema. E un text de analiza pana la urma, de opinie. E opinia mea, cred ca am dreptul la ea. In general folosesc de multe ori expresii de genul ”eu cred” sau similare, dar pesemne ca ti-au scapat.
      Povestea cu Suarez poate ca e citita de mine pe undeva, te-ai intrebat cumva chestia asta? Am citit si citesc zeci de lucruri pe zi din presa straina, eu nu citesc decat foarte rar presa si site-uri din Romania, pt ca Liga 1 nu ma intereseaza, iar politica si mondenitatile noastre de doi bani nici atat. Din atatea lucruri citite mi se pare normal sa-mi ramana in cap destule, mai ales cand vine vorba de nume mari. Iar despre Suarez s-au scris sute de articole, ca si despre motivele pt care a preferat Barcelona. Nu pretind ca sunt adevarate, dar nici nu cred ca deranjeaza pe cineva daca le prezint. In afara de tine, eventual. Cred ca e mai bine sa ofer astfel de informatii decat sa dau ca sigure zeci de transferuri, cum fac site-urile de la noi, care in final sa nu se realizeze.
      Partea cu echipele pe care le sustin comentatorii n-o comentez, eventual sa-ti trimit injuraturile pe care le primesc de la diversi care cred ca as fi cu Barca. Cata vreme ma injura si unii si altii, eu sunt linisit.
      In general nu ma supar decat pe cei care sunt neciopliti si prefer un dialog cu cineva care ma critica decat unul cu cineva care ma lauda. Nu prea intru in dialog cu oameni care se ascund in spatele unui pseudonim ori a unei porecle, mi se pare incorect. Mi s-ar parea mai corect, daca tot m-ai criticat, sa ai curajul sa-ti dezvalui identitatea, mai ales ca, folosind diacritice, imi suna a om obisnuit cu astfel de scriitura, poate chiar un coleg de breasla. Dar, cum ai zis, nu dau verdicte, e o presupunere :))))
      In rest, toate cele bune

  • Matei spune:

    Suarez este foarte altruist cand vine vorba de ceilalti doi. Neymar, mai putin, sau cel putin in relatia cu Suarez.
    Alves are un rol important in vestiar, mobilizator, pe care Vidal nu are cum sa-l compenseze. Am inteles ca nu a semnat inca cu alta echipa, deci se mai poate.
    Barca a devenit Chicago Bulls din anii ’90.

  • Radu spune:

    Sunt foarte impresionat de aceast? schimbare,Lui Enrique a ajuns din cel mai slab antrenor la cel mai bun de duminic? pe luni. Probabil si-a revizat strategia si si-a dat seama de importan?a tridentului MSN. Spania domin? din nou fotbalul mondial de cluburi,ii vor putea detrona milioanele de la Sky? Vor mai putea vinde televiziunele britanice meciurile PL daca continu? f?r? rezultate?

  • Radu spune:

    Sunt foarte impresionat de aceast? schimbare,Lui Enrique a ajuns din cel mai slab antrenor la cel mai bun de duminic? pe luni. Probabil si-a revizat strategia si si-a dat seama de importan?a tridentului MSN. Spania domin? din nou fotbalul mondial de cluburi,ii vor putea detrona milioanele de la Sky? Vor mai putea vinde televiziunele britanice meciurile PL daca continu? f?r? rezultate?

  • Radu spune:

    Sunt foarte impresionat de aceast? schimbare,Lui Enrique a ajuns din cel mai slab antrenor la cel mai bun de duminic? pe luni. Probabil si-a revizat strategia si si-a dat seama de importan?a tridentului MSN. Spania domin? din nou fotbalul mondial de cluburi,ii vor putea detrona milioanele de la Sky?

  • ALLENATORE blog spune:

    Si sansa si-a jucat un rol important in aceasta finala. ma tot intreb daca pogba nu-i lansa pe contraatac, si la modul autoritar in care Juve stapanea situatia pe teren oare nu castiga juve spre mirarea tuturor finala?

    • Andrei Niculescu spune:

      Juve putea castiga, cred eu. Daca marca Tevez sau daca arbitrul dadea penalty la faza aia, caci putea sa dea, la fel de bine cum putea sa nu dea (ceea ce a si facut) era greu cu Barcelona sa intoarca. Dar eu zic ca Barcelona a meritat, la o adica putea fi 2-0 daca se dadea penalty la hentul din prima repriza, caci si acolo a fost cam aceeasi situatie, putea sa dea, dar putea sa nu dea. La 2-0 era gata finala, cred ca se termina cu un scor mai mare

  • ALLENATORE blog spune:

    iti apreciez priceperea la fenomen. ai fost cam singurul din studiou la inceputul meciului care ai atras atentie ca nu va fi usor pentru fc barcelona cu juventus. nu stiu cu cine tii dar banuiam ca in sinea ta iti doreai sa castige juventus

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Givenchy Sephora
blouseroumaine-shop.com
Vola.ro
Articole recente
Comentarii recente
Twitter
Arhivă