Avem câteodată mare noroc cu rețelele astea (sociale sau de socializare, depinde de interpretări) că ne mai reamintesc lucruri pe care altfel, luați cu grijile de zi cu zi, poate că le-am fi uitat. Așa s-a întâmplat pe 30 iunie, când mai multe postări, în principal ale unor colegi de breaslă atinși uneori de vântul nostalgiei ca și mine (semn că îmbătrânim ar zice unii) au readus în prim-plan această zi. Dar și adevărul dureros din spatele ei: s-au făcut 25 de ani de la ultimul nostru meci la un campionat mondial. Citeste mai mult …

Nici bine n-am apucat să ne bucurăm că am scăpat de-o grijă învingând Armenia și că suntem mai aproape de obiectivul realist fixat înaintea acestor preliminarii, un loc de baraj, că ne-am trezit pe cap cu o altă problemă. Ne pleacă selecționerul. Bine, nu chiar acum ne pleacă, un pic mai încolo, acum doar ne-a zis că pleacă. Mai stă două meciuri, că așa e înțelegerea, încasează salariul pe lunile astea două, apoi ne arată spatele. Părăsește scena ca un actor grăbit, crede el, care și-a jucat rolul și nu mai are nevoie de aplauze, căci oricum e un neînțeles, iar publicul și presa nu-l merită. Citeste mai mult …

Dacă și cu parcă se plimbau cu o barcă. Parcă așa era, dacă memoria nu-mi joacă feste, ceea ce e foarte posibil. Acum că România a învins în Islanda și a făcut, după părerea multora, cel mai bun meci din mandatul lui Mirel Rădoi, condiționalul ”dacă” și-a abandonat zona de teren pe care activa și a devenit un depozit de regrete. Dacă băteam în Armenia, ce bine era! Dacă pe Mirel Rădoi nu-l apuca la Erevan să facă pe Guardiola în tinerețe, aveam 3 puncte în plus acum. Dacă izbuteam și noi să menținem mai mult de 5 minute un rezultat pozitiv acum eram la egalitate cu Germania, Armenia nu-și mai umfla mușchii așa vizibil și ne apucam de calculele care ne-au consacrat ceva mai optimiști. Parcă era altceva, nu? Citeste mai mult …

În vreme ce unii mai destoinici se pregătesc pentru European, fac experimente, strategii, programează meciuri numai bune pentru a vedea ce-ar mai trebui corijat ori, pur și simplu, se trezesc, cazul Spaniei, că blestematul de virus nu doar că nu s-a prăpădit, ba e la fel de activ și dornic să dea vieți peste cap în continuare, noi ne pregătim cum putem și pentru ce putem. Pentru europeanul de dat cu părerea, normal, la care suntem cap de serie, căci avem experiența ultimelor turnee finale, plus de asta noi ne dăm cu părerea oricum și oricând, fie că ne pricepem, dar mai ales dacă nu ne pricepem. Iar acum, cu ocazia partidei cu Anglia, s-a ivit și subiectul. Citeste mai mult …