Messi e la Paris de ceva vreme, artificiile venirii sale la PSG s-au consumat, după ce au luminat din plin nu doar ”Orașul Luminilor” ci și întreaga presă mondială, lacrimile plecării sale de la Barcelona au început să se șteargă, toată lumea e acum nerăbdătoare să vadă la lucru noua trupă ”galactică” din capitala Franței. A lui Pochettino, în principiu, dar într-o foarte mare măsură a lui Nasser Al-Khelaifi, cel care, până la urmă, a făcut posibilă toată această alăturare de staruri în lotul parizienilor. Citeste mai mult …
Despre acest European s-a vorbit mai întâi că ar fi unul al coronavirusului. Cu temei, dacă stăm să ne gândim la context și la cele 12 luni de întârziere cu care a debutat. Mai apoi s-a comentat că e un European destul de liniștit, de vreme ce calculul hârtiei a fost în general respectat în faza grupelor și toate ”naționalele” importante și-au croit un drum spre ”optimi”. Sigur, au fost și ceva surprize, gen Turcia, Rusia ori Polonia, dar în niciun caz ele n-au fost demne de prea multe semne de exclamare. Citeste mai mult …
”Enfin”, zicea ”L Equipe”, pe prima pagină a ediției sale de vinerea trecută, ziua când, în sfârșit, a început Euro 2020. Cea mai bună veste pe care o putem primi de la fotbal în această perioadă, conveneam atunci. Toate drumurile duc la Roma, se spunea odinioară, în acest ”Enfin” se adunaseră toată speranțele de care suntem capabili, așa că drumul spre normalitate începea de data asta de la Roma, odată cu primul fluier de pe ”Olimpico” al meciului inaugural, Turcia-Italia. Citeste mai mult …
În vreme ce unii mai destoinici se pregătesc pentru acest European, numără orele până la fluierul de start, creionează ultimele strategii ori, pur și simplu, se trezesc, cazul Spaniei și Suediei, că blestematul de virus nu doar că nu s-a prăpădit, ba e la fel de activ și dornic să dea vieți peste cap în continuare, noi ne pregătim cum putem și pentru ce putem. Pentru europeanul de dat cu părerea, normal, la care suntem cap de serie, căci avem experiența ultimelor turnee finale. Citeste mai mult …
La un turneu final, iar când spun asta mă refer și la unul de campionat mondial și la unul de campionat european, mi-am dorit să ajung încă de când eram elev și citeam cu pasiune, uneori cu patimă, cărțile lui Ioan Chirilă. Mi se părea o lume fabuloasă, cea a ziariștilor, cu toate discuțiile dintre ei, cea de la masa presei, de la centrele de presă, tot ce înconjura o competiție de o asemenea anvergură. Cei tineri poate că nu prea înțeleg sentimentul, căci azi avem cărți suficiente, inclusiv în materie de sport, dar nu prea mai găsim timp să citim, însă atunci Ioan Chirilă reprezenta o pată de culoare prin ceea ce scria în universul cenușiu al vremurilor dominate de rânduri elogioase despre ”tovarășul” și ”tovarășa”. Citeste mai mult …
Care e primul lucru ce-mi vine-n minte atunci când mă gândesc la Europeanul ce va începe în curând? Așa a sunat tema acestui articol. Hmm, păi care să fie?! Citeste mai mult …
Caută-mă!