Pe Antonio Conte îl știm cu toții. Aproape că i-am înțeles gândirea despre fotbal, aproape că ne-am prins și ce fel de om este. Nu-i un carismatic, nu-i Klopp, nu-i Guardiola, nu-i Zidane, nu-i Ancelotti, nu e nici măcar Pirlo. Nu-i simpatizat sută la sută nici printre fanii Inter-ului, căci sunt destui care se uită spre el pieziș. Nu-i un arogant, ca Mourinho, nu-i un fioros, ca Gattuso, pe la noi pe-aici i s-ar spune plângăcios. Mereu are ceva de reproșat, mereu se vaită, mereu găsește ceva ce nu-i convine. N-avem însă niciun motiv să spunem despre el că n-ar fi antrenor. Citeste mai mult …
Antonio Conte nu-i un tip prea simpatic. Nici măcar printre fanii Inter-ului nu strânge o unanimitate de sentimente pozitive, căci sunt destui cei care-l critică, unii chiar nu-l suportă. Are el ceva în felul de a fi, de a se comporta, mereu plângându-se de ceva, mereu având nevoie de ceva, mereu cu o grimasă ce te îndeamnă să crezi că are o problemă cu ficatul sau cu fierea. Citeste mai mult …
S-a terminat paranteza dedicată echipelor naționale, penultima din acest an. Iar acum urmează o perioadă de 3 săptămâni extrem de încărcată, criminală de-a dreptul pentru grupările implicate în cupele europene, cu meciuri din 3 în 3 zile. Antrenorii acestor echipe au în față o provocare delicată, cum să alcătuiască formulele de start astfel încât să nu-și expună jucătorii la accidentări, cum să-i rotească astfel încât să nu existe riscuri, dar, în același timp, angrenajul să rămână competitiv. Atunci când vine vorba de un derby, demersul acesta e și mai complicat, căci intervine aici și un alt factor important. Citeste mai mult …
Trebuie să recunoaștem, e o situație destul de rară ca un club de talia lui Juventus, care numai de experimente nu are timp și chef, să pună ca antrenor pe cineva fără niciun fel de experiență pe banca tehnică. Andrea Pirlo e un nume uriaș în fotbal, un campion mondial și un mare campion în general, dar ca antrenor e o totală necunoscută.
Din capul locului, chiar dacă titlul vă poate sugera altceva, trebuie să spun că sunt un simpatizant al lui Maurizio Sarri. Printre alții, Guardiola, Klopp, Simeone (da, da, și Cholo, pentru tot ce reprezintă el în fotbal, pentru felul în care știe să-și apere o filozofie care nu e pe placul multora) sunt în topul meu, dar Sarri e imediat după. Și m-am bucurat pentru traseul lui, poate și din ideea că, iată, succesul se poate alătura unui bărbat și după vârsta de 60 de ani. Citeste mai mult …
Fotbalul acestei perioade ne-a oferit, printre altele, și o neobișnuită senzație că orice se poate întâmpla, că totul e posibil. Condițiile în care se joacă, decorul, viteza în care se succed partidele reprezentau argumente pentru cei care promovau dubiile în loc de certitudini. De exemplu, sâmbătă seară, în pauza meciului dintre Juventus și Atalanta, posibilitatea ca ”Dea” să câștige ”scudetto” înflorise în mintea multora. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!