Știu, veți spune că, de fapt, sînt 405 goluri. Și e foarte corectă observația. Cristiano Ronaldo are, azi, 405 goluri. În acest week-end, mai bine zis, căci e suspendat și nu poate juca în campionat. Am gasit insa intamplator aceste film, realizat pesemne imediat după momentul înscrierii golului cu numărul 400, care trece în revistă toate aceste goluri marcate de Cristiano Ronaldo. Toate cele 40o, de la perioada Sporting Lisabona la actuala perioadă Real Madrid, trecînd prin cea petrecută la Manchester United. Plus golurile marcate în tricoul echipei naționale a Portugaliei.
Ca și-n cazul lui Messi, poate să-ți placă sau nu de Cristiano Ronaldo. Poate să-ți placă mai mult decît de Messi. Sau invers, poate să-ți placă mai mult Messi. Oricare ar fi sentimentele, dictate în primul rînd de factori subiectivi, nu cred că există cineva zdravăn la cap care să pună la îndoială valoarea acestui fotbalist colosal. Sau, mergînd mai departe cu această dispută ce ne-a marcat ultimii 5-6 ani, nu cred că e cineva zdravăn la cap care să pună la îndoială valoarea lui Messi. Nu cred că există cineva în deplinătatea facultăților mintale care să spună despre unul sau celălalt că e un fotbalist slab.
Am mai spus-o și scris-o, mi se pare că trebuie să ne considerăm privilegiați că sîntem contemporani cu ei. Avem tot timpul din lume să dezbatem. Ba chiar să ne imaginăm cum ar fi fost să joace în aceeași echipă, ceea ce chia a fost o posibilitate reală, la un moment dat. Doar că pierdem din timpul pe care ar trebui să-l petrecem admirîndu-i. Ceea ce vă invit s-o faceți mai jos, cu Cristiano Ronaldo!
Veți vedea 400 de goluri marcate de Cristiano Ronaldo, unele dintre ele în premieră, de altele, cu siguranță o să vă amintiți. Merită salutat și demersul profesional al celui care a adunat laolaltă aceste reușite.
Vizionare plăcută!
Ne-am despărțit de ceva vreme de anul 2013. Am intrat, fotbalistic vorbind, destul de mult în anul 2014, curînd se vor relua și cupele europene. Poate ca nu e prea tîrziu însă să ne reamintim ceea ce a fost frumos în anul pe care recent l-am încheiat.
Am descoperit întîmplător un top al celor mai frumoase goluri ale anului 2013. Mai exact 100 de goluri, pe care m-am gîndit că merită să le vadă toată lumea. Veți regăsi cîteva reușite cunoscute, dar și nume mai puțin vizibile, de jucători mai puțini cunoscuți, din campionate mai puțin expuse. Inclusiv din fotbalul feminin. Cu comentarii în diverse limbi, ceea ce face grupajul și mai atractiv.
Nu-mi dau seama daca lipsește vreunul. Dacă s-ar mai fi putut regăsi și alte goluri în acest top. Dacă aveți vreo idee, nu ezitați să mi-o trimiteți, astfel încît să poată fi văzută de toată lumea.
Iar dacă doriți să faceți o comparație cu golurile anului 2012, le găsiți AICI.
Vizionare plăcută!
Mergem mai departe cu povestea Baloanelor de Aur. O dovadă în plus că există în istoria fotbalului și alte nume foarte mari, nu doar Messi ori Cristiano Ronaldo și al lor etern duel pentru supremație.
Săptămîna trecută, în EPISODUL 1, i-ați putut admira pe Ronaldinho, Zidane, Van Basten, Rumenigge, Cruyff și Beckenbauer. Dacă l-ați ratat, nu-i nimic, AICI găsiți poveștile celor 6.
Astăzi vă propun alte nume mari, uriașe chiar. Tot din trei momente istorice diferite, prilej foarte bun de a observa cum a evoluat fotbalul cu trecerea anilor. Sînt filme ceva mai vechi, e de fapt o serie produsă de France Football despre trofeul pe care prestigioasa revistă l-a inventat. Filmele sînt în limba franceză, dar imaginile nu au nevoie de traducere.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Încep cu RONALDO VS ȘEVCENKO. Doi golgeteri, doi mari atacanți. Despre Ronaldo ați mai putut citi și vedea imagini pe acest blog. Despre Andrei Șevcenko încă nu. Apare cu această ocazie pentru prima dată.
Mai departe, vă invit să ne delectăm cu EUSEBIO VS GEORGE WEAH. Și ei sînt în premieră pe acest blog. N-au avut parte de expunerea mediatică de care ar fi meritat. În special Eusebio, căci așa erau vremurile, însă veți pe imagini ce fotbalist colosal a fost.
Pentru final, am păstrat PLATINI VS DI STEFANO. Astăzi, cei doi sînt mai degrabă asociați cu funcțiile pe care le au. Michel Platini de președinte al UEFA, probabil viitor al FIFA, iar Alfredo Di Stefano, președinte de onoare la Real Madrid. Contestat pentru anumite decizii de azi, Michel Platini a fost un fotbalist uriaș, în veme ce Di Stefano, prezent mereu alături de noile achiziții ”galactice” ale lui Florentino Perez la Real, a fost imens în perioada cînd Real Madrid stăpînea lumea și cucerea cu lejeritate Cupa Campionilor Europeni.
Sper că v-au plăcut imaginile. Dacă da, rămîneți aproape, vor urma și altele!
Atît de mult se vorbește în aceste zile despre Balonul Aur de ai senzația că e cel mai important trofeu la care s-ar gîndi un fotbalist. Dacă ar fi să ne luăm după discuțiile din media sau de pe rețelele de socializare, cîștigarea Campionatului Mondial ori a Champions League nu se compară cu performanța de a obține Balonul de Aur. În esență, FIFA și-a atins scopul. În publicitate se spune că nivelul de discuții e cheia oricărei campanii reușite. Ba chiar există și teoria discuțiilor negative. La cît se comentează despre Balonul de Aur, campania e o mare reușită la nivel mediatic și propagandistic și mă gîndesc că festivitatea de decernare va fi la fel de urmărită ca finala Champions League.
Pentru că de vreo cîțiva ani, Balonul de Aur s-a transformat în ”Balonul Messi vs Cristiano”, m-a gîndit că n-ar fi rău să cunoaștem și alți posesori ai acestui trofeu. De pe vremea cînd el era doar un premiu oferit de France Football și redactorii săi din toată lumea, pe criterii subiective ori nu, pe care nu le comenta însă nimeni. Despre bătălia de anul acesta pentru Balonul de Aur am scris pe acest blog, despre dezbaterea Messi vs Cristiano Ronaldo de asemenea. Așa că, hai să vedem și alte exemple!
Am ales astăzi trei dueluri. Din trei epoci diferite. Ronaldinho vs Zidane, Van Basten vs Rumenigge și Cruyff vs Beckenbauer. O să încerc în zilele următoare să completez acest tablou de onoare al premianților cu alte nume. Sînt filme ceva mai vechi, e de fapt o serie produsă de France Football despre trofeul pe care prestigioasa revistă l-a inventat. Filmele sînt în limba franceză, dar imaginile nu au nevoie de traducere.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Mai întîi RONALDINHO vs ZIDANE. Despre fiecare dintre ei am postat pe acest blog diverse filme. Despre Zidane, AICI. Iar despre Ronaldinho, AICI. Cei doi au fost de multe ori față în față. În aceeași echipă, niciodată. Ar fi fost, să admitem, genial.
În continuare, VAN BASTEN vs RUMENIGGE. Doi mari atacanți din istoria fotbalului. Van Basten a fost și e prezent pe acest blog, AICI. Rumenigge însă nu. E un prilej să-l descoperiți, sau redescoperiți după caz, pe ”Kalle”, un uriaș golgeter.
Și, în sfîrșit, CRUYFF vs BECKENBAUER. Două legende alte fotbalului, două nume imense. Fiecare creator de legende în felul său, fiecare un reper în felul său. Puțini i-am văzut jucînd pe viu. Dacă aș putea, m-aș întoarce în timp ca să trăiesc pe viu finala Mondialului din 1974, dintre Germania Federală și Olanda. Merită însă efortul de a-i revedea pe ambii.
La 40 de ani, un bărbat poate face multe lucruri. Inclusiv să joace fotbal. În 90 și ceva la sută din cazuri, de plăcere. Mai există și excepții, iar cea mai importantă se numește Ryan Giggs. La 40 de ani, pe care i-a împlinit azi 29 noiembrie, Ryan Giggs continuă să joace fotbal la cel mai înalt nivel. Nu la un club oarecare, nu într-o divizie oarecare, ci la Manchester United și în Premier League. În ”top of the top”. Și n-o face pentru că unora de la Manchester United le e jenă de el, de traiectoria lui, le e jenă să-i spună să se lase, să-l determine cumva s-o facă. Nu-i spun și nici măcar nu se gîndesc la asta. Pentru că Ryan Giggs chiar merită să joace la Manchester United. Chiar și la 40 de ani.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN PREMIER LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Nu-i simplu, după atîția ani, să te trezești dimineață cu aceleași iluzii, să te duci să te antrenezi cu aceeași plăcere, indiferent că afară plouă, iar la Manchester mai mereu plouă, sau e soare, că e cald sau foarte frig. Să te duci apoi la meciuri, chiar dacă știi că e posibil, e din ce în ce mai posibil, să stai doar pe bancă sau chiar să prinzi lotul. Să-ți aștepți rîndul, să accepți să joci atunci cînd e nevoie de tine, iar cînd intri pe teren să joci ca atunci cînd aveai 20 de ani.
Cifrele lui Ryan Giggs sînt uluitoare: 953 de apariții, 168 de goluri, 131 de pase decisive, 13 titluri în Premier League, 4 upe ale Angliei, 4 Cupe ale Ligii, două Champions League, o Supercupă a Europei, 9 Supercupe ale Angliei, două Cupe Intercontinentale. Cifre care, adunate, dau 1. O LEGENDĂ.
Un singur lucru lipsește: participarea la un campionat mondial. Iar aici, trebuie să recunoaștem, că am avut și noi o contribuție. Poate cea mai mare. Atunci, în 1993, Giggs și Țara Galilor au fost poate cel mai aproape de o calificare la un turneu final. I-am bătut noi, la Cardiff, și așa s-a născut generația noastră de aur.
Și-i mai lipsește un Balond de Aur. Poate că ar trebui și FIFA, dacă tot s-a amestecat în decernare acestui trofeu, să instituie, ca la Oscar-uri, un Balon de Aur pentru întreaga carieră. Pe care să-l acorde în fiecare an, alături de cîștigătorul respectiv. Ar fi o reparație pentru atîtea figuri ce n-au izbutit și nu vor izbuti vreodată să-și treacă numele pe trofeu. Ryan Giggs ar fi, cu siguranță, unul dintre ei. Poate și Raul, poate și Maldini, poate și Xavi. Și ar mai fi destui.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Se vor găsi unii să amintească de acea problemă a lui Giggs, acea aventură cu soția fratelui său. Sînt faptele sale, probabil că într-un fel sau altul a plătit factura pentru ce-a făcut. Nu cred însă că o aventură extraconjugală poate sta înaintea unei aventuri fabuloase pe terenurile de fotbal. Poate că Giggs a iubit femeile, sînt în stare să bag însă mîna în foc că a iubit fotbalul mai mult. Altfel n-ar fi rezistat.
Până la urmă, noi rămînem cu Giggs cel de pe gazon. Giggs cel din dormitoare zău că nu ne interesează. Îmi aduc aminte o poveste, adevărată, despre Florentino Perez și Ronaldo, braziliano, nu Cristiano. Cînd a vrut să-l cumpere de la Inter, Florentino și-a întrebat colaboratorii ce părere au. Mai degrabă de formă, căci decizia era oricum luată. Cineva i-a spus lui Florentino că Ronaldo are o viață cam agitată, îi cam place distracția, îi cam plac femeile. Iar Florentino i-a replicat: ”Stai liniștit, că nu-l iau de ginere, îl iau să dea goluri”. Cam așa e cu Giggs. Cîtă vreme nu intersectează dormitoarele noastre, să fie sănătos, noi rămînem cu golurile lui și cu prestațile lui memorabile. Cele de pe teren :) .
La final, așa cum v-am tot obișnuit pe acest blog, o să las imaginile să vorbească. Vă ofer un film documentar cu și despre Ryan Giggs, din seria ”Premier League Legends”:
Am descoperit, căutînd filmul de mai sus, cîteva imagini excepționale cu Ryan Giggs desemnat cel mai bun jucător al finalei școlilor din Anglia, în 1988:
Iar grație colegilor de la Canal Plus Spania, de la emisiunea ”Fiebre Maldini”, cîteva imagini extrem de rare cu Giggs îmbrăcînd tricoul echipei naționale a Angliei (http://www.canalplus.es/fiebre-maldini/videos/20130924plucanftb_3):
Si alte cîteva imagini care sigur o să vă facă plăcere:
La final, vă las să savurați și două fotografii. E vorba de tricourile pe care le-a schimbat, de-a lungul timpului, Giggs la Manchester United, dar și de trofeele pe care le-a cîștigat:
P.S. Din păcate, n-am cum să nu mă gîndesc că la noi, Dănciulescu a fost forțat să se retragă, deși mai putea juca.
Se tot vorbește în zilele astea despre Balonul de Aur. E inevitabil, finalurile de an aduc după sine astfel de premii și astfel de dezbateri. Vreau să vă invit în cele ce urmează să ne întoarcem puțin în timp și să revedem cîteva momente din cariera unui Balon de Aur, unul dintre cei mai mari fotbaliști ai lumii: Zinedine Zidane.
Am promis acum ceva vreme că voi posta pe acest blog ceva despre Zidane. A fost unul dintre jucătorii mei preferați. Ceea ce făcea el pe teren mi se părea magic, felul în care atingea mingea, mîngîind-o ca pe o fată frumoasă, felul în care se mișca pe teren, parcă dansînd, felul elegant în care dădea golurile. Totul era special la Zidane. Posesor al unui fizic privilegiat, al unei tehnici desăvîrșite, al unei clarviziuni depline în joc, Zidane face parte din categoria marilor fotbaliști ai planetei.
Din păcate pentru el, n-a avut parte de retragerea pe care poate o merita. Acea finală a Mondialului din 2006, acel incident în urma căruia a fost eliminat, incident care, veți găsi mai jos, are un film documentar dedicat, acel incident așadar a făcut ca ieșirea lui Zizou de pe scena fotbalului să nu primească ovațiile pe care le-ar fi meritat.
Se spune că ultima impresie contează. E foarte adevărat, știm cu toții asta. Cred însă că la Zidane nu se aplică. Cred că la Zidane contează mai mult tot ceea ce a făcut pe teren de-a lungul carierei decît acea lovitură aplicată lui Materazzi. Între voleul din finala Ligii Campionilor din 2002 și capul dat în pieptul lui Materazzi, eu rămîn cu prima execuție.
Hai să lăsăm imaginile să vorbească! Vă propun nu unul ci doua filme documentare despre Zinedine Zidane. Poate vi se par multe, dar eu zic că merită să le vedeți pe toate. Chiar să treceți peste eventualul handicap al lipsei unei traduceri. Filmele sînt în franceză, dar imaginile n-au nevoie, în cea mai mare parte, de traducere. Ele sînt cele care contează.
Vizionare plăcută!
Pentru început, filmul carierei sale:
Al doilea film, de care vorbeam și mai sus, e un documentar realizat de postul M6 exclusiv despre incidentul cu Materazzi. Studiat din toate unghiurile și cu toate mărturiile posibile, filmul ne oferă o altă perspectivă a cazului
Caută-mă!