UN ”CLASICO DE ARABIA” ȘI PARADOXURILE SALE

UN ”CLASICO DE ARABIA” ȘI PARADOXURILE SALE

A existat, în preziua acestui ”Clasico”, o destul de pregnantă senzație că partida mai degrabă inoportunează decât ajută. ”Clasico de Arabia”, așa cum, cu destul năduf, au numit ziariștii spanioli această nouă confruntare între cei doi coloși ai fotbalului spaniol, năduf venit din frustrarea, logică oarecum, de a-și vedea unul din produsele tradiționale transportat peste mări și țări din motive financiare, pe care cei în drept nici n-au catadicsit să le mascheze. Dar cum astăzi banii contează și dictează, jurnaliștii n-au avut ce face și au luat și ei drumul Arabiei, căci, altceva n-aveau de făcut. Mai rău a fost de jurnaliste, căci în Spania sunt destule ce au curaj să practice această meserie, care s-au trezit că tribuna presei de pe ”King Abdullah Stadium” (pe care saudiții îl numesc ”Perla”) nu există toalete pentru femei, din motive lesne de intuit.  Citeste mai mult …

NEWCASTLE ȘI MASA BOGAȚILOR

Anul trecut, pe la începutul lui octombrie, eram anunțați că un nume nou își găsise loc la masa bogaților din fotbal. Și nu doar că-și găsise un loc, ci se așezase fix în capul mesei, rugând respectuos să nu fie stresat și eventual deranjat, căci dacă se enervează îi cumpără pe toți ceilalți comeseni și-i trimite la spălat vase. E vorba, poate v-ați prins, de Newcastle, club devenit, grație proprietarului de drept, prințul saudit Mohamed bin Saman, colocvial cunoscut drept MbS, cel mai bogat din lume. N-o să mă apuc acum să-i creionez un portret lui MbS, căci nu el e subiectul, iar toate lucrurile ce țin de el, mai ales latura sa obscură, sunt ușor de găsit cu o simplă căutare pe Google. Nici să mă apuc să reamintesc manifestările aproape detestabile de bucurie stradală ale fanilor ”coțofenelor” nu vreau, s-a vorbit în termeni destul de critici despre ele la momentul respectiv, chit că ele aveau mai degrabă legătură cu fostul proprietar Mike Ashley. Vreau să vorbesc despre prezentul celor de la Newcastle. Citeste mai mult …

BANII ȘI FERICIREA DIN FOTBAL

Hai să vorbim puţin despre fericire! E o noțiune suficient de relativă, pentru care orice individ are o definiţie proprie, un termen mai degrabă idilic ce s-a convertit în obiectivul prioritar al existenţei noastre. Unii cred că secretul fericirii stă în a face întotdeauna ceea ce îţi place. Alţii schimbă puțin direcțiile de mers și spun că fericirea vine atunci când îţi place întotdeauna ceea ce faci. Există și teoria cum că fericirea ar fi o sumă de mici chestii care apar în viețile noastre, iar mai apoi dispar cu aceași viteză. Aici se presupune că din ce în ce mai mulți gândesc pragmatic și zic, da, fericirea e o sumă de mici chestii: o mică maşină, o mică vilă, un mic iaht, un mic cont cu 6 mici zerouri într-o mică bancă, eventual dintr-o mică insulă cu impozite mici. Fiecare vrea să fie fericit, dar fiecare simte senzaţia de fericire după propriile gusturi. Eu sunt fericit într-un fel, iar asta nu înseamnă că alții trebuie să fie fericiți în același fel ca mine. Din punctul de vedere al acestei noțiuni, definiția este la fiecare în parte. Citeste mai mult …

ORICE ROMELU ARE INTERESUL LUI

ORICE ROMELU ARE INTERESUL LUI

În fotbalul zilelor noastre, nimic nu mai e întâmplător. Iar vorbele dintr-un interviu care, după cum a fost realizat, pare a fi fost programat cu mult timp înainte, cu atât mai puțin. Fotbaliștii de azi, mai ales cei care câștigă multe milioane, au în spate un aparat destul de complex, menit să le apere interesele și să le creioneze imaginea. Nu mă îndoiesc că și-n spatele lui Romelu Lukaku stau niște oamenii care-l învață ce, când și cum să zică unele lucruri. Interviul dat de belgian, practic ultimul scandal fotbalistic al anului 2021, cred că trebui privit fix în această cheie. A interesului.

Altfel n-ar avea niciun sens. Ce rost să aibă declarațiile de dragoste față de un club pe care l-ai părăsit brusc, deși când iubești pe cineva se presupune că ar trebui să accepți și oarece sacrificii. ”Nu era momentul adecvat”, își caracterizează Romelu plecarea, de parcă ar fi fost trimis balot spre Londra, eventual împachetat în folie de plastic, cum mai caută unii să-și securizeze bagajele prin aeroporturi.  Mai apoi a căutat să trimită niște scuze și către suporterii Interului, cei care cu adevărat au fost trădați, căci pasiunea pe care o pun ei nu poate fi contabilizată. Ghinion însă, vorba unui clasic. Fanii nu s-au lăsat așa ușor manipulați sentimental, iar mesajul lor a fost bine țintit și foarte bine scris, chiar așa sub forma unui banner atârnat pe un gard.

Latinii s-ar fi întrebat ”cui prodest?”. Sau, mai bine zis, ”quid prodest?”, la ce folosește? E limpede că Lukaku n-a găsit la Chelsea ce aștepta. În afara salariului mult îmbunătățit. Și-acum încearcă să pună presiune pe un Thomas Tuchel aflat într-o situație ușor delicată. Dar oare nu cumva în mintea lui Lukaku și a agentului său, Federico Pastorello, a încolțit ideea unei plecări? Iar întrebarea acum e alta: cine l-ar vrea pe Lukaku? Mi se pare exclusă posibilitatea ca Inter să plătească atâția bani (totuși a costat 115 milioane) ca să-l aducă înapoi, dar oare Tottenham n-ar face asta? Cu banii pe care i-ar obține din plecarea lui Harry Kane la City? La Spurs, Romelu ar da din nou peste Antonio Conte, cu care a avut o relație excelentă. Care Conte, ca să vezi coincidență, are fix același impresar ca Lukaku, pe Pastorello. Nu-i așa că e frumos fotbalul ăsta? Și nu-i așa că foarte repede își arată unii adevărata față. Am vrut, de fapt, să zic caracterul.

O REMIZĂ PENTRU CITY

Fără Lukaku, scos absolut normal din lot de Tuchel, Chelsea a izbutit un egal eroic pe ”Stamford Bridge” cu Liverpool. Zic eroic fiindcă totuși a fost 2-0 pentru ”cormorani”. A fost un meci grozav, așa ca o deschidere pentru un an ce se anunță complicat, dat fiind acest Mondial din noiembrie și decembrie. Și rezultatul a fost grozav. Pentru City, care s-a desprins acum de pluton și care, văzând realitățile din Londra și Liverpool pare acum greu de ajuns. Liverpool va rămâne fără Salah și Mane o bună perioadă, iar la Chelsea, micul incendiu provocat de Lukaku e alimentat din plin și de situația lui Rudiger, Azpilicueta, Christensen și Thiago Silva, toți cu contracte scadente în vară, dar eu i-aș pune aici și pe Kante sau Marcos Alonso, a căror înțelegere expiră în 2023 (în situația asta sunt Mane și Salah la Liverpool). Altfel, privind partida de pe ”Stamford Bridge”, mai exact ritmul ei, parcă parcă ajungi să înțelegi și nivelul de stres pe care-l au de gestionat acești fotbaliști.

CIUDATA SPANIOLIZARE A BARCELONEI

Se întâmplă un fenomen ciudat la Barcelona. Nu, nu mă refer la golul marcat de Luk de Jong, cu care catalanii au câștigat la Palma de Mallorca și cu care atacantul olandez și-a justificat în parte salariul. Mă refer la această strategie de transferuri a unui club emblemă pentru o provincie ce-și dorește despărțirea de Spania. După ce l-a prezentat pe Ferran Torres, Barcelona se pregătește să-l aducă și pe Morata. Dincolo de paradoxul legat de el ca fotbalist, căci Morata pare un jucător prea bun pentru a fi titular la o echipă medie, dar nu atât de bun pentru a fi referință la o echipă mare, asistăm la o bizară spaniolizare a Barcelonei, ce ar putea avea încă din această primăvară atacul ”Furiei Roja” de la Mondial: Ansu Fati-Morata-Ferran Torres. Adăugăm aici pe Busquets, Jordi Alba, Gavi, Pedri, eventual Nico Gonzales și iese o listă destul de stufoasă. Iată că, la fotbal, ”Catalunya is Spain”.

P.S.

Acum câteva săptămâni scriam aici că singurul adversar al lui Real Marid în lupta pentru titlu din Spania e chiar Real Madrid. Iar madrilenii au căutat parcă să confirme această idee pierzând primul meci al anului, la Getafe. Și deja lumea și-a adus aminte de sezonul 2014-2015, care a avut în prima sa jumătate un Real Madrid excepțional, dar care s-a terminat cu un Real Madrid lamentabil și cu Barcelona câștigând tripla. Antrenor atunci era Carlo Ancelotti.

 

VISÂND LA HAALAND

VISÂND LA HAALAND

În momentul în care citiți aceste rânduri, e foarte posibil ca lui Mino Raiola să-i intre în cont câte ceva. Din cine știe ce comision recurent, din cine știe ce altă tranzacție. Controversatul impresar italian e o mașinărie de făcut bani. Pentru el, dar și pentru cei pe care-i reprezintă. De imaginea cărora are grijă, ale căror mutări caută să le anticipeze cu luni bune înainte, pentru care nu se dă în lături de la nimic.  Citeste mai mult …

DE LA ”DREAM TEAM” LA ”DREAM TEEN”

Pe la începutul anilor 90, despre Barcelona lui Cruyff se vorbea ca despre un ”Dream Team”. Astăzi, n-ar fi atât de lesne de pus o astfel de ștampilă, căci orizontul de așteptare al oamenilor s-a dereglat foarte mult. Atunci așa erau vremurile, iar ideile lui Cruyff au impresionat în principal pentru că erau inovatoare, în Spania cel puțin. De la acel ”Dream Team”, ce condiționează enorm tot ceea ce se întâmplă, fotbalistic, în Catalunya, s-a ajuns astăzi la un ”Dream Teen”. Barcelona de astăzi e o echipă la care adolescenții au preluat puterea. Citeste mai mult …

Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Givenchy Sephora
blouseroumaine-shop.com
Vola.ro
Articole recente
Comentarii recente
  • Vlad on MESSI ȘI BALOANELE SALECu tot respectul domnule Niculescu.Daca mâine Leipzig, Augsburg, Freiburg sau Hertha joaca împotriva oric?rei echipe na?ionale din America de Sud [...]
  • Viorel Costiniuc on MESSI ȘI BALOANELE SALEIn mare parte, vinovatii acestei mari minciuni a fotbalului, este presa care il umfla nejustificat pe Messi. Nu exist? o [...]
  • Razvan Anghel on SEARA ÎN CARE NU MESSI A FOST ȘERIFULEu am senza?ia ca pentru aceasta seara multicombinata la surprize ni?te b?ie?i de la bwin s-au bucurat mult. Nu credeam [...]
  • Vlad Razvan on LA CASA DE LIONELSalutare , Andrei ! Totusi nu crezi ca e cam exagerata exprimare asta " ratarea participarii la UCL" ? Da [...]
  • Matei on DINTR-O MÂNĂ ÎN ALTACert este ca pandemia a zgaltait puternic ierarhia existenta anterior. PSG, Juventus si Liverpool sunt in cadere libera. Barcelona era [...]
Twitter
Arhivă