Stăteam eu în dimineața zilei de miercuri, în fine, cât poate fi ea de dimineață pentru un jurnalist sportiv obișnuit cu nopțile petrecute până la ore târzii în jurul fotbalului european, stăteam eu deci și mă gândeam: oare ar trebui să scriu ceva despre echipa națională a României? Oare lumea așteapătă (și) de la mine vreo părere? Citeste mai mult …
Nici bine n-am apucat să ne bucurăm că am scăpat de-o grijă învingând Armenia și că suntem mai aproape de obiectivul realist fixat înaintea acestor preliminarii, un loc de baraj, că ne-am trezit pe cap cu o altă problemă. Ne pleacă selecționerul. Bine, nu chiar acum ne pleacă, un pic mai încolo, acum doar ne-a zis că pleacă. Mai stă două meciuri, că așa e înțelegerea, încasează salariul pe lunile astea două, apoi ne arată spatele. Părăsește scena ca un actor grăbit, crede el, care și-a jucat rolul și nu mai are nevoie de aplauze, căci oricum e un neînțeles, iar publicul și presa nu-l merită. Citeste mai mult …
Dacă și cu parcă se plimbau cu o barcă. Parcă așa era, dacă memoria nu-mi joacă feste, ceea ce e foarte posibil. Acum că România a învins în Islanda și a făcut, după părerea multora, cel mai bun meci din mandatul lui Mirel Rădoi, condiționalul ”dacă” și-a abandonat zona de teren pe care activa și a devenit un depozit de regrete. Dacă băteam în Armenia, ce bine era! Dacă pe Mirel Rădoi nu-l apuca la Erevan să facă pe Guardiola în tinerețe, aveam 3 puncte în plus acum. Dacă izbuteam și noi să menținem mai mult de 5 minute un rezultat pozitiv acum eram la egalitate cu Germania, Armenia nu-și mai umfla mușchii așa vizibil și ne apucam de calculele care ne-au consacrat ceva mai optimiști. Parcă era altceva, nu? Citeste mai mult …
În vreme ce unii mai destoinici se pregătesc pentru European, fac experimente, strategii, programează meciuri numai bune pentru a vedea ce-ar mai trebui corijat ori, pur și simplu, se trezesc, cazul Spaniei, că blestematul de virus nu doar că nu s-a prăpădit, ba e la fel de activ și dornic să dea vieți peste cap în continuare, noi ne pregătim cum putem și pentru ce putem. Pentru europeanul de dat cu părerea, normal, la care suntem cap de serie, căci avem experiența ultimelor turnee finale, plus de asta noi ne dăm cu părerea oricum și oricând, fie că ne pricepem, dar mai ales dacă nu ne pricepem. Iar acum, cu ocazia partidei cu Anglia, s-a ivit și subiectul. Citeste mai mult …
Ceva mă face să cred că destui dintre noi, după eșecul din Islanda, în meciul care conta cu-adevărat în această toamnă, am privit ceva mai relaxat partida din Norvegia. Iar azi, cu Austria, vom fi super-relaxați. Mai ales cei care, și mă număr printre ei, au sperat mult înaintea jocului de la Reijkavik, din motive care acum, sincer, îmi cam scapă. Dar așa sunt unii oameni, mai optimiști chiar și când realitatea îi trage de mânecă și le suflă că starea lor de spirit e ușor exagerată. Iar dacă am privit mai detașat ceea ce ni s-a întâmplat la Oslo, poate că vom începe să înțelegem în sfârșit cine suntem în fotbal. Citeste mai mult …
Nu știu alții, dar eu am fost chiar optimist înaintea meciului din Islanda. Poate că și pentru că așa e firea mea, chestie de zodie, caut mereu să găsesc ceva pozitiv în orice, dar și pentru că existau unele motive. Spre deosebire de alte partide de genul ăsta. De exemplu, cu Suedia, anul trecut, n-am avut speranțe, mi se părea că doar un accident ar face să ne calificăm, mai ales că urma să jucăm și cu Spania. Care Spania ne-a dat cu terenul în cap, ulterior. Dar de data, asta, cu Islanda, chiar am avut. Citeste mai mult …
Caută-mă!