Cea mai buni din lume, atunci când vorbim de fotbal, ar trebui să fie, teoretic măcar, Real Madrid. Am spus teoretic, rețineți vă rog! Teoria asta vine din ultimul trofeu pe care gruparea de pe ”Bernabeu” l-a obținut, în urmă cu câteva zile: Mondialul Cluburilor. Teoretic deci, Real Madrid este campioana mondială a cluburilor, deci cea mai bună echipă din lume. Punem punct însă, căci practica îi cam omoară pe madrileni. Iar asta s-a văzut perfect în chiar primul meci al anului, remiza de la Villarreal. An nou, defecte vechi. Citeste mai mult …
Mai bine de 43.000 de spectatori la Sunderland, la un meci de liga a treia. Stadioane pline cam peste tot pe unde s-a jucat, fie fotbal, fie rugby, în Anglia și Scoția. Și s-a jucat cam peste tot. Acesta este ”Boxing Day”, ziua în care fotbalul britanic își deschide larg ferestrele și-și expune, cu multă grație, tot ce are mai frumos de arătat. E o sărbătoare la care englezii vin întotdeauna cu plăcere, iar imaginea cea mai vizibilă (și cea mai căutată de televiziuni) este cea a copiilor așezați lângă părinți, de multe ori și lângă bunici, bucurându-se de ceea ce Crăciunul trebuie să ofere: reunirea familiei. Și e remarcabil cum un popor care înglobează din ce în ce mai multe nații, din ce în ce mai multe religii, din ce în ce mai multe obiceiuri a izbutit să păstreze intact acest amestec de pasiune și tradiție. Citeste mai mult …
A fost week-end-ul derbyului. Sau al ”Clasicului”, dacă vi se pare mai comercial. A fost meciul de la care trebuia să primim răspunsuri, care urma să ne lămurească în ce măsură vom putea avea dezbateri în lunile ce vin. Duelul pe care fanii fotbalului adevărat l-au așteptat și care nu a înșelat aceste așteptări. Am avut tot ceea ce trebuie pentru ca un astfel de meci să fie catalogat drept un spectacol de zile mari. Goluri, erori, polemici, realizări personale de excepție, iar tribuna a fost din nou la înălțime. Citeste mai mult …
Face cum face Jose Mourinho și e mereu în centru atenției. Continuă să aibă tehnicianul portughez acea abilitate fantastică de a atrage polemici, de a stârni discuții și de a face ca toată lumea să se învârtă în jurul lui. Asta dincolo de capacitatea cu adevărat miraculoasă de a rezista, de a cădea mereu în picioare. Mou pare o pisică, pare să aibă 9 vieți și e mai greu de răpus decât Bruce Willis în tinerețe. Nici nu mai știu al câtelea meci din acest sezon era cel de la Torino în care am citit în presa engleză că, în situația unui rezultat nefavorabil, Mourinho va fi demis. Și iată, nu doar că nu va fi demis (deocamdată), nu doar că nu a pierdut, dimpotrivă, a câștigat pe un teren pe care greu de tot se câștigă, în fața uneia dintre cele mai tari echipe din competiție. Iar acum, grație acestui rezultat, Manchester United e cu un pas în ”optimi”, condiția fiind să bată pe Young Boys Berna pe ”Old Trafford”. Citeste mai mult …
Eram pregătit miercuri seară să văd cap-coadă duelul britanic dintre City și Liverpoool și, eventual, să-mi arunc un ochi și spre ceea ce se întâmplă la Roma. Mă gândeam, și nu cred că-s singurul, că acolo nimic nu se poate întâmpla după rezultatul din tur și că o eventuală surpriză s-ar putea produce pe ”Etihad”. În prima repriză cam așa am făcut, mai mult vedeam City-Liverpool, căci după startul excepțional de meci orice reușită a băieților lui Guardiola ar fi transformat duelul într-unul epic. Observam, așa cu coada ochiului, cum Barcelona e dominată categoric de o Roma în transă, cum suflă din greu și cum nu reușește să lege 3 pase în terenul advers, dar o victorie cu 3-0 mi se părea cam mult. După golul lui Salah de la Manchester am făcut rocada, televizorul a trecut pe ”Olimpico” și tableta pe ”Etihad”. Astfel că am avut ocazia să asist în direct la una dintre cel mai mari umilințe ale Barcelonei în Champions League de când mă ocup constant, în diverse feluri, de această competiție fantastică. De prin 1996 așa. Prima finală pe viu am văzut-o în 1997, Juve-Dortmund, la Munchen, și țin bine minte titlul cu care ProSport, în probe la acea vreme, a ieșit pe coperta acelui număr de antrenament: ”Juve, Juve, vai de tine!”. Cum acel număr n-a ajuns niciodată la cititori, deci nici acel titlu, îmi permit să-l reinterpretez azi, după 21 de ani: ”Barca, Barca, vai de tine!”. Citeste mai mult …
Am tot spus-o, nu e nicio mare filozofie de altfel, 0-0 într-o primă manșă a unei ”duble” europene este cel mai bun rezultat prost pentru echipa gazdă a acestei prime partide, dar și cel mai prost rezultat bun pentru echipa vizitatoare. Care echipă vizitatoare va trebui să abordeze returul având în minte ideea că orice gol al rivalului conduce spre mari probleme. Întâi și întâi pentru că se pierde posibilitatea prelungirilor, eventual a penaltyurilor de departajare, care disputându-se în fața propriului public generează un limpede avantaj. Mai apoi pentru că numărul de goluri necesar calificării se dublează, în același timp cu timpul rămas efectiv de jucat, care se subțiază. Văzând ceea ce s-a întâmplat marți seară pe ”Old Trafford” tind să cred că pentru Manchester United era chiar mai bine să piardă turul de la Sevilla, măcar așa Mourinho și ai lui știau cum stau și ce strategie să adopte. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!