S-au întâmplat destule lucruri în week-end-ul pe care tocmai l-am părăsit, dar parcă nimic n-a mai contat în momentul în care vestea morții lui Kobe Briant s-a răspândit peste tot în lume. A dispărut dintre noi un sportiv exemplar, un idol și un perfect catalizator de iluzii, căci el a fost, pesemne, motivul pentru care mulți dintre jucătorii de astăzi, din America și de pretutindeni, s-au apucat de baschet, pesemne motivul pentru care foarte multă lume, în America și pretutindeni, a început să urmărească acest sport. Citeste mai mult …
E una din acele veşti care te lasă fără cuvinte. E una din acele veşti ce-ţi poate strica o dimineață, o zi, o săptămână, o lună. E una din acele veşti care-ţi aminteşte că traseul unui om pe această planetă e marea necunoscută a fiecărei vieţi. E una din acele veşti pe care n-ai vrea s-o descoperi. Niciodată. A murit Ilie Balaci. Marele blond al fotbalului românesc s-a dus într-o lume despre care se spune că e mai bună, părăsind lumea asta a noastră care a uitat să fie bună cu cei care chiar merită. Citeste mai mult …
Am fost convins, înaintea meciului amical cu Suedia de la Craiova, că în eventualitatea unei victorii vom auzi destul de des cuvântul ”revanșă”. Sau ”răzbunare”. Revanșă pentru acea eliminare din 1994, răzbunare pentru deziluzia de-atunci. Într-adevăr, le-am auzit, poate nu atât de des pe cât m-am așteptat, semn că trecerea anilor a atenuat eventualele senzații, dar le-am auzit. Da, am bătut Suedia cu 1-0, puteam să le mai dăm ceva goluri, dar despre revanșă nici că poate fi vorba. De răzbunare nici atât. Despre o revanșă pentru ceea ce s-a petrecut în 1994 nu vom putea vorbi decât atunci când scenariul va fi cât de cât asemănător. Am spus ”cât de cât” fiindcă am mari dubii că vom mai putea trăi într-un viitor apropiat ceea ce am trăit atunci, că vom putea realiza într-un viitor apropiat ceea ce am realizat atunci. Cât despre răzbunare, mai bine să uităm. Citeste mai mult …
E una din acele vești care-ți strică o seară, te lasă cu un nod în gât și te împiedică să dormi. Moartea unui om nu-i niciodată plăcută, moartea unui om tânăr e teribilă, iar moartea unui cunoscut îți deschide cu totul alte perspective. Te gândești că e nedrept, că era prea tânăr, că mai avea multe de făcut pe lumea asta. Te gândești, inevitabil, că erați aproape de aceeași vârstă și încerci să-ți promiți că vei merge la doctor, fiindcă tinerețea nu e veșnică, problemele apar și-atunci când ți se pare că nu există, iar moartea stă după colț, citește ziarul și așteaptă momentul. Citeste mai mult …
412 grame. Este greutatea unei medalii la aceste Jocuri Olimpice. Atât cântăreşte granița dintre anonimat și celebritate. Atât cântărește fericirea pentru niște sportivi care au muncit enorm pentru asta. Sute de milioane de oameni sunt în aceste zile cu ochii ațintiți pe dorința altor oameni de a pune mâna pe cele 412 grame. Și de a asculta, avându-le la gât și completându-le adeseori cu lacrimi, imnul național, în vârful podiumului olimpic, supremul moment pentru oricine s-a apucat de sport. Citeste mai mult …
Caută-mă!