Astă-vară, când s-a lansat pe piață versiunea despre Arsenal a documentarului ”All or nothing”, puțini s-au hazardat în predicții pentru ceea ce avea să-i aștepte pe ”tunari” în noul sezon de Premier League. Pe măsură ce se derulau însă episoadele se putea observa o ușoară tentă de optimism, căci tot scenariul, plecat de la ideea statistică incontestabilă că Arsenal a fost cea mai tânără echipă a campionatului 2021-22, îl scotea în evidență, subliminal, pe Mikel Arteta.  Citeste mai mult …

Cam pe la aceeași oră cu suferința noastră de la Helsinki (bine măcar că am păstrat la zero statistica eșecurilor contra Finlandei), o altfel de suferință se producea la Londra. Un alt fel de suferință, mai bine zis. Cea a lui Roger Federer. Citeste mai mult …

Când Franța a luat titlul suprem în 2018, Oliver Giroud a fost mai degrabă ținta ironiilor decât a laudelor. Elogiile au mers atunci spre Mbappe, spre Griezmann, spre Pogba, la Olivier au ajuns glumele, multe dintre ele proaste, cu un omor discutabil de malițios, pornite din statistica seacă, dar ușor de folosit ca argument: nouarul  (de atunci) campioanei mondiale nu doar că n-a dat niciun gol, dar n-a nimerit nici măcar o dată poarta adversă pe parcursul turneului final. Chiar și-acum, la mai bine de 4 ani distanță, zerourile acelea îl urmăresc pe atacantul Milanului și-l însoțesc prin diverse comentarii, în diverse ocazii. În special atunci când ratează. Căci, ce să vezi, Olivier Giroud mai și ratează. Citeste mai mult …

În dicționarul urban britanic, expresia ”just another day at the office” se referă la acele situații în care ziua de muncă a fost doar una obișnuită, fără nimic ieșit din comun, în care n-ai făcut cine știe ce lucruri, eventual un pic ”boring”. Aș zice că definiția se potrivește la fix pentru ceea ce a realizat Haaland sâmbătă la prânz. Citeste mai mult …

După acel ”auf wiedersehen” destul de tumultuos din vară, acest ”wieder sehen” de marți seară îl transforma pe Robert Lewandowski în actorul principal al peliculei de mare succes numită Bayern-Barcelona. Sigur, afișele sunt afișe, iar scenariile sunt scenarii, dar n-aveai cum să-l scoți pe polonez din prim-plan, chit că derularea acțiunii promitea un pic altceva decât ceea ce am văzut în precedentele filme cu același afiș. Citeste mai mult …