Când Franța a luat titlul suprem în 2018, Oliver Giroud a fost mai degrabă ținta ironiilor decât a laudelor. Elogiile mergeau spre Mbappe, spre Griezmann, spre Pogba, la Olivier ajungeau glumele, multe dintre ele proaste, pornite din statistica seacă și ușor de folosit ca argument: nouarul campioanei mondiale nu doar că n-a dat niciun gol, dar n-a nimerit nici măcar odată poarta adversă pe parcursul turneului final.  Citeste mai mult …

Nu știu ce-o fi fost Simeone într-o existență anterioară, dar e mai mult decât posibil să fi fost pisică. Sau, în fine, motan. Ce nu și-a consumat cele 9 vieți pe care se zice că le posedă și le-a pasat către actuala trecere pe pământ a lui Cholo. Altfel nu se explică! Fiindcă atunci când vine vorba de Simeone (și de Atletico) avem mai mereu o certă senzație de deja-vu.  Citeste mai mult …

Există un film celebru, poate că l-ați văzut, ”Being John Malkovich”, dacă nu l-ați văzut există suficiente modalități să-l găsiți și eu zic că merită. Pe scurt, căci nu o să încerc defel să trec la cronici cinematografice, e vorba despre cineva pe nume Craig, personajul principal, păpușar de meserie, care găsește el o modalitate de a pătrunde în mintea lui John Malkovich, un actor suficient de mare în zilele noastre. Pentru 15 minute. Zilele astea, văzând și citind tot ceea ce se întâmplă în jurul lui Ousmane Dembele, m-am gândit că mi-ar plăcea și mie să intru în mintea jucătorului francez de la FC Barcelona. Citeste mai mult …

Paradoxul ultimilor ani în Premier League: pe cât e de spectaculos, pe atât de puțin suspans oferă acest campionat în a doua sa parte, atunci când vine vorba de lupta pentru titlu. În afara acelui sezon formidabil (2018-2019), când City și Liverpool au luptat umăr la umăr până-n ultima etapă și-n care, sincer, ar fi trebuit să se acorde trofeul ambelor fiindcă niciuna nu merita să-l piardă (eventual și al sezonului 2013-2014, când cu ”alunecarea lui Steven Gerrard) în celelalte am avut un câștigător detașat, cunoscut de cele mai multe ori de prin martie. Cam așa pare să se întâmple și-acum, căci City, mai ales după acest 1-0 cu Chelsea, e din nou foarte greu de ajuns. Citeste mai mult …

A existat, în preziua acestui ”Clasico”, o destul de pregnantă senzație că partida mai degrabă inoportunează decât ajută. ”Clasico de Arabia”, așa cum, cu destul năduf, au numit ziariștii spanioli această nouă confruntare între cei doi coloși ai fotbalului spaniol, năduf venit din frustrarea, logică oarecum, de a-și vedea unul din produsele tradiționale transportat peste mări și țări din motive financiare, pe care cei în drept nici n-au catadicsit să le mascheze. Dar cum astăzi banii contează și dictează, jurnaliștii n-au avut ce face și au luat și ei drumul Arabiei, căci, altceva n-aveau de făcut. Mai rău a fost de jurnaliste, căci în Spania sunt destule ce au curaj să practice această meserie, care s-au trezit că tribuna presei de pe ”King Abdullah Stadium” (pe care saudiții îl numesc ”Perla”) nu există toalete pentru femei, din motive lesne de intuit.  Citeste mai mult …