Liverpool a adunat 7 victorii din primele 7 meciuri ale sezonului și Premier League părea doar o formalitate, iar finala Champions League un obiectiv facil. N-am pus la socoteală și  ”Community Shield”, ce e doar un amestec de ”amical” cu oficial. Percepția era că actuala campioană va putea sărbători chiar înaintea lui Bayern câștigarea unui nou titlu, ceea ce, la cum stau lucrurile în Bundesliga, ar fi o performanță fantastică. Liverpool are acum 7 victorii în primele 10 meciuri, iar perspectivele s-au schimbat în urma celor 3 eșecuri consecutive, într-o singură săptămână. Așa e lumea azi construită, răbdarea nu mai există în dicționar, calea de mijloc e mai mereu ocolită și verdictele se dau cu o rapiditate demnă de o cauză mai bună. 

Sâmbătă, Liverpool a pierdut pe ”Stamford Bridge” în prelungiri, la fel cum o făcuse și cu Crystal Palace, în week-end-ul trecut. Cu Galatasaray n-a pierdut în prelungiri, dar tot eșec se cheamă că e. 3 din 3, pentru prima dată în cariera lui Arne Slot, ceva ce ”cormoranii” trăiseră ultima dată în acel haotic sezon 2022-23, cel care, pesemne, l-a obosit cel mai tare pe Jurgen Klopp. Înainte de această săptămână întunecată, Liverpool părea că stăpânește perfect aceste minute suplimentare, căci adunase destule succese în perioada respectivă din august încoace. Doar că fotbalul nu e matematică, iar roata se întoarce când te aștepți mai puțin.

După un campionat câștigat ”en fanfare” și după o vară cum n-a mai fost pe ”Anfield”, contraperformanțe de genul ăsta, departe totuși de a genera cine știe ce dramă, atrag atenția. Dacă totul se întâmpla anul trecut pe vremea asta, n-ar fi fost nici măcar o mini-criză, ba chiar ar fi fost ceva așteptat, urmare a cutremurului provocat de plecarea lui Klopp. Și de presupusele schimbări ce se conturau. Și care nu s-au întâmplat, greu de spus acum dacă din rațiuni financiare ori dintr-o strategie mai amplă, pe ideea că o revoluție în lot suprapusă peste plecarea lui Klopp ar fi produs convulsii destul de grave. Strategie totuși riscantă, căci nimeni nu putea anticipa căderea lui City și erorile de la Arsenal, dar care a funcționat mult peste toate așteptările.

Adevărata revoluție în lot a venit în vara asta. Și-acum, cred, se văd urmările. Investițiile au fost masive, nu-s neapărat convins că și coerente, vezi zona fundașilor centrali unde s-a stat până-n ultima clipă sau suprapunerea lui Isac peste Ekitike, doi fotbaliști foarte buni, foarte scumpi, însă cu profil oarecum similar. Arne Slot experimentează, din nou cred pentru prima dată în cariera lui, ce înseamnă astfel de ”revoluție” și cât de greu e să omogenizezi un lot deja format cu un grup de nou veniți, fiecare dintre ei extrem de valoros, dar pentru care povara schimbării poate fi complicată. Dincolo de povara unui preț extrem de mare plătit, iar aici mă gândesc la Florian Wirtz, în dreptul căruia, la capitolul realizări, găsim doar zerouri și care trăiește ceea ce au trăit și alții înaintea lui. Nici Alexandre Isak nu e vreo lumină, în contextul în care de la el, ca și de la Wirtz, se așteaptă enorm, pentru că, nu-i așa?, quintalul ala de bani trebuie să se vadă rapid. Cât despre Ekitike, aș zice că acel gest, considerat ”stupid” de Slot, când cu arătatul tricoului și eliminarea aferentă, ar trebui privit mai mult ca o mică frustrare decât ca o mică prostie. Slot trebuie acum să-i includă pe toți, dar și să-i mulțumească pe toți. Inclusiv pe Salah, rămas fără cel mai bun partener, l-am numit aici pe Alexander Arnold. Deocamdată, olandezul lasă impresia că încă e în perioada de căutări a celui mai bun ”11” posibil.

Și dacă adevărata revoluție a venit în acest sezon, nu cumva și adevăratul examen al lui Arne Slot tot acum este?

Maresca, a la Mourinho

”Last night i dreamt of Joao Pedro” a fost probabil, referenul pe care mulți dintre fanii lui Chelsea l-au adaptat în mintea lor, după ce au văzut-o pe Madonna în loja VIP-urilor de pe ”Stamford Bridge”. Cu Joao Pedro în loc de San Pedro din la ”La Isla Bonita”, căci Joao Pedro n-a fost peste măsură de vizibil în duelul cu Liverpool de sâmbătă. Brazilianul fiind, teoretic, omul responsabil cu golurile pentru Chelsea, că doar n-a fost adus să se apere, și care n-a mai marcat din august în Premier League. E de presupus că Madonna va mai veni la meciurile lui Chelsea, căci cea mai bună prietenă a sa, Barbara Charone, un fel de guru al PR-ului acum 30-40 de ani, e din 2022 în ”board”-ul londonezilor. E de presupus, în același timp, că această victorie mai alungă din norii negri ce se adunaseră, ciudat, dar am stabilit mai sus că așa e fotbalul în ziua de azi, deasupra casei lui Enzo Maresca.

Despre tehnicianul italian se vorbea, ciudat, mă văd nevoit să repet acest cuvânt, că ar putea fi chiar dat afară după cele 3 meciuri la rând fără victorie în Premier League. N-au trecut totuși 3 luni de la Mondialul Cluburilor câștigat! Eliberarea lui a fost vizibilă în sprintul a la Mourinho (sau a la Guardiola, pe același stadion, în 2009) pe care l-a făcut după golul lui Estevao din prelungiri. După performanța din America, Chelsea are obligația unui rol important în acest sezon de Premier League, dar în acest prim tronson al campionatului replicile au cam fost uitate. Nu neapărat din vina ”regizorului”.

Avantajul lui Chelsea în unele situații (dezavantaj în altele) vine din haosul cu care a fost conturat lotul. E totuși mult aer proaspăt pe banca de rezerve la fiecare meci și asta s-a văzut sâmbătă, cu Liverpool, căci toate schimbările lui Maresca au venit cu elemente pozitive. Chelsea e acum la 5 puncte de liderul Arsenal, dar aceeași distanță era între ”tunari” și Liverpool, acum două etape. Și-am văzut ce s-a întâmplat.