Inițial, mă gândisem ca titlul acestui text să fie ”Unai Emery League”. Aluzie evident la dominația pe care echipa și antrenorul său o exercită asupra acestei competiții. Apoi am văzut declarația lui Jurgen Klopp, omul finalelor pierdute. Deocamdată. Spunea așa germanul, la capătul unui meci pe care și ai săi îl puteau câștiga dacă o sumă de detalii se aliniau favorabil: ”Sevilla e un gigant al Europei”. Și are dreptate. Într-o perioadă în care banii contează și dictează, în care salariile fotbaliștilor ating cote de-a dreptul obscene și-n care investițiile în acești fotbaliști ar putea lesne scoate din criză o țară din lumea a treia, FC Sevilla reușește să câștige 5 trofee europene în 10 ani. Și-o face fără investiții majore, fără salarii exorbitante, bazându-se pe ochiul unui director sportiv de-a dreptul magnific și pe priceperea unor antrenori senzaționali. Sevilla nu e un gigant de talia Barcelonei, de talia Realului, de talia lui Bayern ori de nivelul financiar atins de PSG și City. E un mic gigant, care-și face loc cum poate și scrie istorie printre marii giganți. Citeste mai mult …
Prima finală europeană a sezonului fotbalistic se joacă la Basel, între Liverpool și FC Sevilla, prima confruntare din istoria celor două grupări. FC Sevilla este deținătoarea trofeului, pe care l-a câștigat și-n 2014, dar Liverpool caută, printr-un succes, revenirea în elita fotbalului continental, în care nu s-a prea regăsit în ultimii ani. Va fi un foarte interesant duel tactic între Jurgen Klopp și Unai Emery, dar și un meci cu o miză dublă, căci, dincolo de trofeu și de recunoașterea europeană, în joc este participarea în viitoarea ediție a Champions League. pentru Liverpool lucrurile sunt ușor mai dramatice, căci finala de azi e ultima șansă de a prinde trenul de Europa și-n viitorul sezon, căci clasarea în Premier League nu-i permite acest lucru, spre deosebire de FC Sevilla, care și-a asigurat prezența în Europa League indiferent de deznodământul acestei partide, dar și a finalei Cupei Spaniei de duminică. Liverpool-Sevilla e meciul zilei, despre care găsiți toate detaliile mai jos, dar nu e singurul reper al programului. Amănunte și cote aici: Citeste mai mult …
S-au terminat campionatele importante, mai sunt de jucat câteva finale de Cupă, apoi ne vom concentra pe Campionatul Euro și pe Copa America, două competiții care vor reuni, cu unele mici excepții, tot ceea ce are mai bun fotbalul la acest moment. E vremea bilanțurilor, e vremea analizelor, dar, mai ales, e vremea planurilor de viitor. Mai bine spus e momentul ca planurile să fie puse-n aplicare, căci nu cred că e cineva care să creadă că strategia pentru noul sezon se face, la cluburile serioase cel puțin, acum. Ea a fost creionată încă din iarnă, acum doar se trece la acțiune. Citeste mai mult …
Se fac, iată, 30 de ani de când, vorba unui promo, am fost şi noi stăpânii lumii. Vai, ce mult a trecut! Ce mult am îmbătrânit! Și ce repede! Cât am vrea cu toții să dăm timpul înapoi, să mai trăim o dată acele zile, să mai fim încă o dată tineri! Din păcate nu se poate, trebuie să trăim prezentul, dar să nu uităm niciodată să ne onorăm trecutul. 7 mai rămâne o bornă importantă în fotbalul românesc, poate cea mai importantă. Pe 7 mai 1986 o echipă din România aducea Cupa Campionilor Europeni la Bucureşti. Și conducea, vorba acelui promo, lumea. Citeste mai mult …
Liverpool a reușit joi seară să salveze onoarea Premier League și să salveze o hegemonie a Primerei Division asupra competițiilor europene în acest sezon. După finala madrilenă de Champions League, dacă am fi avut FC Sevilla-Villarreal în ultimul act al Europa League ar fi fost, poate, cam mult. O finală europeană jucată între două echipe din aceeași țară, din același campionat, pe care le-am mai văzut întâlnindu-se măcar de două ori de-a lungul unui sezon, nu are aceeași aură de spectacol precum o confruntare inedită, între două reprezentante ale unor țări diferite. Citeste mai mult …
Ceea ce se întâmplă în aceste zile la Real Madrid este dovada vie că-n fotbal orice este posibil și că tot ce în iarnă e negru poate deveni foarte ușor alb în primăvară. În ianuarie, la Madrid sentimentul era al unei perpetue crize de nervi, antrenorul se schimbase în mijlocul sezonului, jocul nu mergea, Barcelona era departe în clasamentul Primerei Division, iar a visa la Champions League părea asemănător cu a visa la un câștig la loterie. Pe ”Bernabeu” batistele albe erau pregătite spre a fi fluturate către Florentino Perez, Cristiano Ronaldo era fluierat și admonestat, accidentările se țineau lanț, iar starea de spirit era a unui club ce cocheta mai degrabă cu dezastrul decât cu performanță. Iar acum, 5 luni mai târziu, Real Madrid e în finala Ligii Campionilor, cu șanse de a câștiga campionatul și cu o stare de spirit trecută de nori și ajunsă-n stratosferă. Și dacă există un responsabil pentru toate astea, el se numește Zinedine Zidane. Care cred că și-a câștigat, indiferent de ce va fi la Milano, dreptul de a sta pe banca Realului și-n sezonul viitor.
Citeste mai mult …
Caută-mă!