TRISTEȚEA UNEI NAȚIUNI

TRISTEȚEA UNEI NAȚIUNI

A fost meciul unei națiuni. Chiar așa, cu Albania cum a fost el. Chiar am crezut că putem să ne depășim condiția, că putem și noi să arătăm că avem caracter, că știm și altceva în afară să ne plângem că ne-au furat arbitrii, că n-avem bani și că, în general, soarta ne e potrivnică. Sau că putem fi altceva decât frustrați.

Casa Pariurilor

Chiar am crezut că ”tricolorii” vor reprezenta spiritul acelor oameni care nu vor să renunțe, spiritul acelor oameni care nu vor să se simtă mereu inferiori, spiritul acelor oameni care își cunosc valoarea, spiritul acelor oameni care au primit o educație și o dau mai departe, spiritul acelor oameni care au muncit și vor munci corect, pentru că asta știu să facă. Sunt mulți din aceștia în România, foarte mulți, dar n-au curajul să scoată capul și să ridice vocea, pentru că știu că o fac degeaba.

Din păcate, am crezut degeaba. N-am putut să ne depășim condiția, n-am putut să trecem dincolo de bariera pusă de valoarea unora și stilul nostru de ”ciupeală”, cu care am crezut că putem sări acea barieră. N-am putut, așa că plecăm acasă, iar în locul nostru poate vor merge ei, albanezii, care au știut exact cum să joace un astfel de meci. Și au avut și cu ce, au avut și cu cine. De fapt, asta e şi discuţia. E ca în film, până la urmă. Dacă îţi propui să ajungi Alain Delon, trebuie să faci ceva în sensul ăsta. Altfel rămâi la stadiul de Alain “Deloc”. Un “deloc” nici măcar onorabil.

Ideea e că s-a terminat. Speranța moare ultima, dar când e să moară, tot moare.

Mai multe nu vreau să spun. Chit că am crezut că putem să calificăm. Simt oricum că deja s-a dat drumul la câini. E o expresie ce se vântură printre ziariștii care se cred de succes. Să plece Nea Puiu și să vină altul. Cine, nu mai contează. Așa cum a fost important să plece și Pițurcă data trecută, iar apoi l-am pus la loc. Că așa suntem noi, miloși, vă amintiți?

Altfel, să fim noi sănătoși. A venit deja vara, vacanțele, e bine. Va începe Europeanul nostru preferat, al datului cu părerea la televizor, ne vom alege o echipă cu care să ținem și ne vom certa pe facebook la nesfârșit pe tema asta. Apoi va trece și vara și va începe o nouă campanie. Eventual cu un alt selecționer. Și ce dacă?, vă întreb eu. Într-o ţară aflată în continuă campanie electorala, noua campanie a echipei naţionale pare să nu mai intereseze pe nimeni. 

Am crescut cu echipa asta naţională. Era reperul nostru, mândria noastră. Ne interesa tot ce se întâmplă în jurul ei. Dacă pe Hagi, Gică Popescu sau Ilie Dumitrescu îi durea glezna sau genunchiul, parcă ne durea şi pe noi. Am ieşit în stradă pentru ei, ne-am bucurat împreună, am plâns şi noi atunci când plângeau ei. Ultima dată am plâns în 2001, alături de Contra şi de ceilalţi, pe Ghencea succeselor noastre, după un meci blestemat cu Slovenia. Atunci a început decăderea noastră, atunci s-a întors parcă şi norocul lui Hagi, de atunci am început să coborâm. Şi să redevenim ceea ce am fost întotdeauna, fotbalistic vorbind, o naţiune de plan secund, care obține doar accidental performanțe.

Când s-a retras Hagi, o ţară întreagă a plâns alături de el. Când s-a retras Chivu, o ţară întreagă a plâns de dorul lui Hagi. Când se va retrage căpitanul de azi, o țară întreagă se va chinui să-și amintească despre cine este vorba.

Vola.ro
Casa Pariurilor

2 Comentarii
  • Anton spune:

    E vorba despre Chiriches si o tara intreaga asteapta sa isi anunte retragerea. Si nu doar el, ci toti incepand cu TataRUSINEA !!!

  • razvan74 spune:

    cam asa ceva dar nu e tarziu sa dai jos toata incompetenta urcata prea sus o data cu Burleanu si oamenii lui, sa pui un om priceput, ca Popescu, la Federatie si daca e sa alegi un selectioner, chiar daca exista Contra sau Petrescu, oameni cautati si cu ceva rezultate in Spania sau Rusia, mai bine pui un strain, un om care sa vina cu stil occidental si sa transforme aceasta nationala ce joaca mai mult sa nu primeasca dar se vede mult ca nu stie sa marcheze.. ori prima data dai un gol, doua, apoi arati adversarului ca stii sa te aperi si degeaba schimba linii si scheme.. cam asta era Milanul lui Capello. Poate e un fotbal vechi dar e clar mai bun decat ce se joaca acum. Poate cu vreun spaniol, cu Contra secund eventual, echipa asta ar avea o alta exprimare si alta atitudine. Daca mai continua cu ciupeala in stil romanesc data de ultimii selectioneri – Boloni cred ca ar fi singurul roman bun acum – nationala e o cauza pierduta si putem spune ceea ce eu zic de mai multi ani la orice confruntare de cluburi – eu tin cu Barca, Bayern, Arsenal, PSG.. de ce, pentru ca acele echipe joaca fotbal cum si Germania, Polonia, Italia, Franta sau Spania joaca. Personal sper sa ia trofeul tara gazda, e in traditia lor dar nu m-ar supara nici o alta invingatoare care JOACA FOTBAL, nu antijocuri ca Grecia si alte echipe de uitat..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Givenchy Sephora
blouseroumaine-shop.com
Vola.ro
Articole recente
Comentarii recente
Twitter
Arhivă