Dacă vreodată Roma, și cînd spun Roma mă refer strict la oraș, ar dori, din cine știe ce motive bizare, să se separe de Italia și să-și aleagă un rege, cred Francesco Totti ar avea mari șanse. Născut la Roma și pentru a juca la Roma, Totti ar atrage, sînt convins, și adeziunile fanilor lui Lazio pe această temă, repet, de SF. Dușmănia dintre Lazio și AS Roma e imensă și greu de palpat pentru cineva care trăiește la mii de kilometri distanță, dar chiar și așa, puțini sînt fanii lui Lazio care să-l privească altfel pe Francesco Totti decît cu mult, cu deosebit de mult respect. A fost un prea bun fotbalist și un om prea atașat de culorile Romei, și cînd spun Roma, acum mă refer strict la echipă, ca să nu te facă să-ți scoți pălăria în fața lui. Citeste mai mult …
Real Madrid, ca și Roma de altfel, este încă o echipă în rodaj. Poate părea un paradox, dar situația exact asta e. O schimbare de antrenor poate aduce după sine multe lucruri bune, dar asta urmează să vedem în viitor, poate acoperi unele greșeli, și din nou asta urmează să vedem în viitor, dar în nici un caz nu rezolvă imediat situația ce a generat respectiva schimbare. Ideal pentru un antrenor este să preia echipa în vară, să facă el transferuri după ideile pe care le are, să facă el pregătirea dinainte de sezon (acest aspect mi se pare chiar mai importat decît primul), să calculeze preparatorul său fizic de încredere programul de pregătire fizică, după o strategie comună. Toate acestea nu se pot realiza cînd primești o echipă din mers și cînd altcineva a bifat toate punctele de mai sus. După ideile lui, firește. Citeste mai mult …
De aproape două luni, PSG și Chelsea erau cu gîndul doar la această partidă. Nu mă refer aici la meciul tur, prin partidă înțeleg ”dubla” eliminatorie. La momentul cînd au aflat rezultatul tragerii la sorți, parizienii și londonezii (e un fel de-a spune asta, căci numărul francezilor și englezilor din această confruntare e redus la cîte unul în fiecare tabără în formulele de start), parizienii și londonezii așadar erau conștienți că pe plan intern nu prea mai are ce să li se întîmple, astfel că le rămînea doar reprezentarea europeană. Sigur, în privința PSG-ului fraza anterioară trebuie citită în alt sens decît la Chelsea. PSG avea încă din luna decembrie titlul în buzunar, în vreme ce pe ”Stamford Bridge” era asumată, tot din decembrie, o lună mai cam secetoasă în ceea ce privește satisfacțiile. Citeste mai mult …
Se joacă în acest week-end european două confruntări ce pot deveni foarte importante, eventual chiar decisive, în traiectoria celor două campionate din care provin: Arsenal-Leicester și Juve-Napoli. Ambele cu implicații în lupta pentru titlu, ambele ușor inedite, căci nu prea ne-am fi așteptat la asemenea dueluri la începutul sezonului. Pentru că despre Leicester abia am scris cîte ceva pe acest blog, o să mă refer în cele ce urmează la partida de la Torino. Ocazie cu care fotbalul italian dă ceasul înapoi cu 30 de ani. Era atunci epoca lui Maradona și Platini, două genii care transformaseră Juve-Napoli din clasica dispută Nord vs Sud într-un duel pentru supremație în ”Il Calcio”. Citeste mai mult …
Mă întristează eșecul lui Costel Gâlcă la fel cum m-a bucurat numirea lui la Espanol. E un sentiment pe care cred că ar trebui să-l avem toți, fiindcă eșecul lui Gâlcă e într-un fel și al fotbalului românesc. Aveam nevoie ca încă un antrenor să obțină rezultate în Primera Division, după episodul Cosmin Contra la Getafe, pentru ca legăturile dintre fotbalul românesc și cel spaniol, remarcabile acum 15 ani, să se reia. Din păcate, Gâlcă n-a reușit. Deocamdată. O vorbă veche a lui Mircea Lucescu spunea așa: ”Ești la fel de bun ca ultimul tău rezultat”. Ultimele rezultate ale lui Costel Gâlcă sînt 0-6 și 0-5. (UPDATE: Uite că ceea ce speram in PS s-a intîmplat, iar patronul chinez chiar are răbdare. Cu ajutorul jucatorilor, se zice, Gâlcă rămîne, dar meciul cu Valencia va fi decisiv) Citeste mai mult …
Sper că ați sesizat ghilimelele. Sînt imperios necesare. Asta pentru că Leicester în nici un caz nu e o glumă. Dacă a fost vreodată, și e posibil să fi fost, a încetat să mai existe și a devenit ceva serios. În momentul ăsta a devenit principala favorită la cîștigarea Premier League în acest an. Claudio Ranieri e din nou în fața unei provocări. A mai fost în situația asta, la Chelsea, la Inter, la Monaco. La ”naționala” Greciei, nu. Acolo într-adevăr a fost o glumă. Proastă, macabră de-a dreptul, pusă-n scenă de un grup de fotbaliști, buni unii dintre ei, dar care au ținut să confirme cu brio teoria că un antrenor, chit că are nume, poate fi dat afară în secunda doi dacă vestiarul vrea. Citeste mai mult …
Caută-mă!