Nu e niciun secret că, în Anglia, Cupa Ligii e cam a treia competiție pe o scară a interesului. Fără să aibă farmecul ori popularitatea Cupei Angliei, căci nu e deschisă tuturor, ci doar primelor patru eșaloane, asociată mai nou, destul de bizar, cu o marcă de băuturi energizante din Thailanda, de care nu știu câți englezi au auzit, nu mai zic de gustat, competiția a căpătat consistență prin alte aspecte. În primul rând e importantă pentru că devine scena pe care pot debuta și pe care-și pot arăta calitățile tineri fotbaliști, ce cu greu ar prinde oportunități în mult prea exigentul Premier League. E o rampă de lansare, dar e una importantă, căci antrenorii îi văd la lucru pe acești copii, le observă calitățile, le analizează defectele și pot lua decizii privind viitorul lor în cunoștință de cauză. Citeste mai mult …
Când Slavia Praga s-a insinuat pe traseul CFR-ului spre grupele Champions League, mulți au spus că e de bine. Inclusiv Dan Petrescu trebuie că și-a spus, dincolo de ceea ce a declarat, căci el înaintea fiecărei partide europene prezintă viitorul adversar ca pe un conglomerat de vedete mondiale, imposibil de abordat. Totuși, Slavia nu părea mult mai complicată decât Celtic, de exemplu. Nu părea, dar a fost, căci dubla manșă tranșată cinic de cehi ne-a arătat că mai trebuie să transpirăm până să ajungem ca ei. Citeste mai mult …
Fotbalul britanic, cu aerul său de imperiu, are multe derbyuri. Vorbim de un teritoriu care știe să-și conserve tradițiile și să le transmită din generație în generație. Are multe derbyuri deci, iar capitala, Londra, deține și recordul în acest sens cu multele sale dueluri, unele pasionale, altele de-a dreptul violente. ”Clasicul” Angliei este însă United – Liverpool, o confruntare care-și extrage acest sentiment de maximă rivalitate atât din considerente fotbalistice, căci mai întâi Liverpool și apoi Manchester United au fost dinastiile ce au guvernat fotbalul în Regat, dar și pe considerente economice, acel canal pe care orașul Manchester l-a construit în perioada ”Revoluției Industriale”, astfel încât să aibă ieșire la mare și să nu mai depindă de Liverpool. Un canal ce-a inflamat mândria unora și invidia celorlalți și care stă azi la baza unui antagonism ce poate fi greu de înțeles, căci United și Liverpool nu și-au împărțit doar epocile de dominație, ci și tragediile. Citeste mai mult …
Presupun că de Roberto Carlos a auzit toată lumea. Dacă nu știți cine e (ori poate l-ați uitat), o simplă privire aruncată pe Wikipedia sau pe Youtube o să vă lămurească. Omul a câștigat tot ce se poate câștiga (inclusiv un loc doi în ierarhia Balonului de Aur), în plus e și un tip simpatic. La finalul săptămânii trecute (deh, pauză competițională, plictiseală mare) a apărut un interviu dat de el lui Vitor Baia, fostul portar al Portugaliei și al Barcelonei, care acum lucrează pentru un post de televiziune. Citeste mai mult …
Revenirea lui Antonio Conte în fotbalul italian a picurat un strop de entuziasm printre fanii lui Inter, un strop de preocupare printre fanii lui Juventus și a crescut orizontul de așteptare și interes pentru Serie A. Conte era și este văzut drept ”omul surpriză”, căci puțini se așteptau la succesul din primul său an la Juventus, suficient de puțini vedeau posibilă o revigorare a ”naționalei” Italiei sub comanda sa și extrem de puțini se gândeau că va câștiga titlul cu Chelsea, tot în primul an, într-o competiție cu Guardiola, Klopp, Mourinho, Pochettino ori Wenger. Citeste mai mult …
În fotbal, granița dintre fericire și deziluzie e mai subțire decât linia porții, iar Diego Godin poate confirma cel mai bine asta după cele pățite în acea finală de Champions League din 2014. Atunci când vine vorba de a caracteriza evoluția unui jucător ori strategia unui antrenor, granița dintre bine și rău stă într-o decizie, iar deosebirea dintre strălucitor și cenușiu stă într-o execuție. Citeste mai mult …
Caută-mă!