O să încep direct. Cu o temă pe care am auzit-o repetată obsedant și deranjant în orele astea de după obținerea calificării. Da, am avut noroc! Și punct. Noroc cu carul. Nu la meciul de sâmbătă, în general în campania asta de calificare. Sincer, dacă prin cine știe ce exercițiu SF cineva de la UEFA mă punea pe mine să fac o grupă pentru România și să încropesc apoi un scenariu de desfășurare a ei, sincer deci m-aș fi jenat să aleg așa ceva. Să aleg aceste adversare și, ulterior, ceea ce s-a întâmplat cu aceste adversare. Din 5 rivale două au fost în război și n-au putut juca meciul cu noi pe terenul lor, o a treia nu e prea departe de război, iar cea mai bună dintre toate, care nu e niciodată în război, traversează cea mai proastă perioadă din ultimii ani. Mai rămâne una, singura pe care am bătut-o în două manșe, de care ne temeam, căci, nu-i așa, nu mai există echipe mici. Citeste mai mult …
Salah-Firmino-Mane. O tripletă ofensivă de excepție, trei jucători formidabili care, la un moment dat, formau o teribilă linie de atac, o amenințare și o intimidare pentru orice defensivă adversă. Părea un grup perfect, care se înțelegea atât de bine pe teren încât senzația tuturor era că amiciția e trainică și în afara terenurilor. Parcă-i și vedeai ieșind cu toții la masă, mergând la picnic-uri în timpul liber, copiii eventual la aceeași școală, poate și-n aceeași bancă, soțiile împreună la shopping și tot așa. Citeste mai mult …
Nu trecuse o jumătate de repriză din Manchester United-Luton și regizorul transmisiunii televizate, încercând să umple cumva un moment mai somnolent, a mutat imaginea pe tribuna oficială. Acolo era Sir Alex Ferguson, căci el era, în principiu, ținta, iar lângă stătea Sam Allardyce, ”Big Sam”, un antrenor cu ștate vechi prin fotbalul englez, chiar dacă ușor demodat după noile standarde ce au debarcat și dincolo de Canalul Mânecii. Ei bine, fix când camera era fixată spre ei, după un scurt dialog, pe ”Big Sam” l-a prins un căscat de zile mari, semn clar că i-ar fi stat mai bine pe canapeaua propriei case, picotind, decât pe ”Old Trafford”. Citeste mai mult …
S-a vorbit destul de mult despre Stefano Pioli înaintea acestui examen pe care Milanul său urma să-l susțină în fața acestui PSG, antrenat de Luis Enrique, pentru care Champions League nu e deloc o himeră, după cele trăite în perioada Barcelona. S-a spus despre Pioli că nu mai ”on fire”, s-a zis că mai degrabă e ”in fire”, căci eșecul din Serie A cu Udinese pe propriul teren, asociat și cu alte prestații cenușii, readusese în discuție posibilitatea unei debarcări. Citeste mai mult …
Privindu-l pe Harry Kane în tricoul lui Bayern cred că mulți au în minte o idee: cât timp a pierdut băiatul ăsta stând la Tottenham! Pe de altă parte, privindu-i pe cei de la Tottenham descurcându-se surprinzător de bine fără jucătorul lor emblemă ne dăm seama că-n fotbal interpretările sunt fix așa, interpretabile. Citeste mai mult …
Nu-mi plac despărțirile. Nu-mi place să pedalez pe strada lamentărilor ori a regretelor. Iau totul ca atare, îmi spun că așa fost să fie și că, e credința mea dintotdeauna, totul se-ntâmplă cu un scop. N-o s-o fac nici acum, deși momentul pare propice pentru așa ceva. Să fie ăsta ultimul meu text într-un ziar tipărit, pe ”print” cum se mai zice? Poate că da, poate că nu, nu-mi place nici să jonglez cu certitudini. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!