Zic să ne înțelegem încă din start. Spre deosebire de filmul lui Spielberg, care a avut la bază o poveste reală, situația lui Julian Alvarez astăzi este departe de a fi una dramatică. Totuși, dramele sunt altele-n viață, iar ceea ce numim noi așa în fotbal sunt doar niște ușoare exagerări, menite să condimenteze un pic interesul față de un anumit personaj. În cazul de față, Julian trăiește în cel mai rău caz o situație incomodă, putem să-i spunem chiar anormală, dar în niciun caz dramatică. E sănătos, toți ai lui sunt sănătoși și dacă mâine se decide să se lase de fotbal are suficiente resurse, din ce a adunat în ultimii ani, să trăiască bine mersi. Citeste mai mult …

Oficializarea trecerii lui Rodri de la City la Barcelona a pus capăt, marți seară, uneia dintre cele mai importante telenovele ale acestei veri. Poate cea mai importantă, de vreme ce vorbim despre cel mai bun jucător al proaspăt încheiatului Mondial. Spaniolii îi zic ”culebron”, dar noi suntem mai amatori de telenovele, așa că o să rămânem pe denumirea autohtonă. Ca orice telenovelă ce se respectă, a avut un sfârșit pe care puțini l-ar fi anticipat la momentul debutului, când turneul final din America era în plină desfășurare. Citeste mai mult …

Ferran Torres e în continuare omul momentului în Spania. Încă nu s-au stins ecourile triumfului din America, la care contribuția sa a fost esențială, căci, să nu uităm, dincolo de golul cu Argentina a fost și pasa decisivă dată perfect în triumful contra Portugaliei. Băiatul își trăiește clipa din plin, profită de situație și caută să se folosească de ea. Din toate punctele de vedere. Circulă prin Spania și destule glume la adresa lui, după pozele cam libertine făcute pe yahturi ori prin cluburile din Ibiza, nu puțini fiind cei care cred că ultima dată când a băut apă a fost în pauza dintre reprizele de prelungiri în finala de la New York. Citeste mai mult …

O să-mi permit să încep cu Messi. Cu pierzătorul, cum ar veni. Învingătorul ia totul, știu, dar merită și învinsul câteodată o deschidere de pagină. Mai ales dacă e Messi. Cu atât mai mult pentru că e Messi. Lacrimile sale au inundat ecranele la finalul finalei, iar regizorul transmisunii pesemne că a avut o mare dilemă. Pe cine să stea mai mult cu imaginile, pe jucătorii Spaniei și a lor bucurie de proaspeți campioni mondiali, ori pe Lionel, omul în jurul căruia s-a învârtit fotbalul ultimelor două decenii.  Citeste mai mult …

Dacă e să ne uităm strict la titlu, se poate cred observa o lejeră exagerare. Pe care mi-o asum. Aveam alt titlu în minte, vi-l zic eu mai la coadă, dar m-am decis să-l păstrez pentru finală. Dacă o fi să-mi iasă. În plus, legătura cu ”quatorze juillet” era prea ofertantă ca să mai conteze micile detalii. Spun asta pentru că ceea ce s-a întâmplat marți la Dallas n-a fost chiar o revoluție. În sensul că Spania n-a revoluționat nimic în victoria contra Franței, doar a regăsit unele principii de la care nu abdicase în fapt niciodată, dar pe care le trecuse un pic în plan secund. Citeste mai mult …

”Hey Jude, don’t make it bad / Take a sad song and make it better”. Asta au cântat, la unison, fanii ”naționalei” Angliei și fotbaliștii ce tocmai obținuseră calificarea în semifinalele Mondialului. În onoarea celui care, cu cele două goluri ale sale, contribuise decisiv la acest pătrundere într-un ”final four” pe care englezii îl aveau ca prim obiectiv încă de când plecaseră de-acasă. Dacă înlocuim, cu acceptul lui Paul McCartney, ”sad song” cu ”sad game”, refrenul capătă un contur adecvat celor întâmplate la Miami, sâmbătă seară. Citeste mai mult …