Ferran Torres e în continuare omul momentului în Spania. Încă nu s-au stins ecourile triumfului din America, la care contribuția sa a fost esențială, căci, să nu uităm, dincolo de golul cu Argentina a fost și pasa decisivă dată perfect în triumful contra Portugaliei. Băiatul își trăiește clipa din plin, profită de situație și caută să se folosească de ea. Din toate punctele de vedere. Circulă prin Spania și destule glume la adresa lui, după pozele cam libertine făcute pe yahturi ori prin cluburile din Ibiza, nu puțini fiind cei care cred că ultima dată când a băut apă a fost în pauza dintre reprizele de prelungiri în finala de la New York. Citeste mai mult …

O să-mi permit să încep cu Messi. Cu pierzătorul, cum ar veni. Învingătorul ia totul, știu, dar merită și învinsul câteodată o deschidere de pagină. Mai ales dacă e Messi. Cu atât mai mult pentru că e Messi. Lacrimile sale au inundat ecranele la finalul finalei, iar regizorul transmisunii pesemne că a avut o mare dilemă. Pe cine să stea mai mult cu imaginile, pe jucătorii Spaniei și a lor bucurie de proaspeți campioni mondiali, ori pe Lionel, omul în jurul căruia s-a învârtit fotbalul ultimelor două decenii.  Citeste mai mult …

Dacă e să ne uităm strict la titlu, se poate cred observa o lejeră exagerare. Pe care mi-o asum. Aveam alt titlu în minte, vi-l zic eu mai la coadă, dar m-am decis să-l păstrez pentru finală. Dacă o fi să-mi iasă. În plus, legătura cu ”quatorze juillet” era prea ofertantă ca să mai conteze micile detalii. Spun asta pentru că ceea ce s-a întâmplat marți la Dallas n-a fost chiar o revoluție. În sensul că Spania n-a revoluționat nimic în victoria contra Franței, doar a regăsit unele principii de la care nu abdicase în fapt niciodată, dar pe care le trecuse un pic în plan secund. Citeste mai mult …

”Hey Jude, don’t make it bad / Take a sad song and make it better”. Asta au cântat, la unison, fanii ”naționalei” Angliei și fotbaliștii ce tocmai obținuseră calificarea în semifinalele Mondialului. În onoarea celui care, cu cele două goluri ale sale, contribuise decisiv la acest pătrundere într-un ”final four” pe care englezii îl aveau ca prim obiectiv încă de când plecaseră de-acasă. Dacă înlocuim, cu acceptul lui Paul McCartney, ”sad song” cu ”sad game”, refrenul capătă un contur adecvat celor întâmplate la Miami, sâmbătă seară. Citeste mai mult …

Brazilia n-a învins niciodată Norvegia. Brazilia n-a trecut, din 2002 încoace, de nicio selecționată europeană pe care a întâlnit-o într-o fază eliminatorie. Erau două din statisticile de dinaintea acestui Brazilia-Norvegia care a adus după sine încă o eliminare prematură pentru ”Selecao”. Se tot spune că statisticile nu aduc prea multă lumină în istoria unei partide, însă câteodată mai trebuie să te iei și după ele. Fiindcă nu întotdeauna sunt coincidențe. Citeste mai mult …

”A la guerre comme a la guerre”, ar fi zis Voltaire acum aproape 300 de ani, deși originea proverbului rămâne incertă. ”Cine suntem noi să-l contrazicem?”, și-au zis paraguayenii înaintea duelului cu Franța. Din patria lui Voltaire fiind, ”cocoșii” trebuie să fi auzit și ei de ”Fiul risipitor”, eventual să fi citit ori învățat pe la școală câte ceva despre asta, așa că normal era să fie pregătiți pentru ceea ce avea să urmeze în sauna de la Philadelphia. Paraguay-ul experimentase strategia și împotriva Germaniei, cu folos, astfel că nu existau motive să schimbe în vreun fel partitura. Ba chiar erau toate motivele s-o amplifice, căci Franța e mult peste Germania astăzi la nivel de fotbal. Citeste mai mult …