Pep Guardiola și ai săi ”cetățeni” din Manchester s-au calificat în prima, pentru ei, finală a acestui sezon. Miercuri au de jucat o alta, iar în scurt timp urmează încă două, fiindcă o semifinală de Champions League, mai ales cu Real Madrid, se judecă exact în aceiași termeni precum un meci cu trofeul pe masă. Pare că, spre deosebire de alte sezoane, City a ajuns la ultima turnantă într-o formă sportivă și mentală ce pur și simplu intimidează adversarii. Pep e genul de antrenor, a spus de mai multe ori, care-și dorește asta, ca vestiarul să fie ”on fire”, să joace din 3 în 3 zile meciuri de maximă importanță, iar jucătorii să nu aibă vreun răgaz ca gândurile lor să zboare-n altă parte. Chestie de opțiuni, Ancelotti, de exemplu, pare diferit din acest punct de vedere, fiindcă și vestiarul pe care-l are azi Don Carlo la dispoziție e diferit. Citeste mai mult …

”Vedi Napoli e poi muori”. De la Goethe încoace mulți au folosit acest dicton, cu care napoletanii se mândresc peste măsură, chit că, mai nou, se zice că de fapt fraza ar fi fost ”Vedi Napoli e poi Mori”, fiind vorba despre o localitate, Mori, care l-ar fi impresionat pe poet la fel de mult. Să nu ne pierdem însă în amănunte și nici să nu lăsăm un posibil adevăr să strice un titlu bun, nu? ”Vedi Napoli e poi Milan” cred că ar putea fi o caracterizare numai bună a acestei partide de marți seară dintre Napoli și Milan, ce părea, la momentul tragerii la sorți, mult mai descentrată, mult mai dezechilibrată. Citeste mai mult …

Există în fotbalul european un singur antrenor căruia în ultimii 10 ani i-au fost numărate aproape exclusiv trofeele necâștigate, în loc de cele câștigate. Pep Guardiola. De fapt, nu e vorba de trofee, ci de TROFEU. Acel trofeu cu majuscule, devenit deja o obsesie pentru tehnicianul catalan: UEFA Champions League. Citeste mai mult …

Cunoașteți poate senzația aceea de după o petrecere memorabilă, când te-ai simțit excelent și totul ți-a ieșit conform planului. Dar după care simți nevoia să te odihnești un pic, să te refaci, fiindcă știi că urmează alta, în câteva zile, și-ți propui să fie la fel de reușită. Și-n plină odihnă te trezești acasă cu un invitat de care ai uitat, deși poate nu trebuia, care dă buzna peste tine, pus pe distracție și pe toate cele. Cu care parcă ai sta, dar gândul îți fuge la ce-a fost și la ce va fi și nici nu mai ești la vârsta la care să nu conteze nopțile pierdute. Iar acel invitat, care doar caută și el să se simtă bine, iar între noi fie vorba, n-are nicio vină pentru că tu ești mahmur, îți bea toată băutura, mai sparge un pahar pe ici, pe colo, face mizerie-n baie și-apoi pleacă lăsându-te cu o teribilă durere de cap și cu o învălmășeală ciudată în gânduri.  Citeste mai mult …

N-a trecut nici măcar o lună de când scriam, tot aici, despre Chelsea și Graham Potter. Se întâmpla după victoria cu Dortmund și calificarea în ”sferturile” Ligii. Scriam atunci despre Potter și despre faptul că, spre deosebire de mult mai celebrul Harry al doamnei Rowling, Graham de pe ”Stamford Bridge” nu are o baghetă magică de care să se folosească în acest demers temerar de a construi o echipă competitivă după ce finanțatorii i-au alcătuit un lot mai degrabă de fotbal american decât de fotbal de pe-aici, din bătrâna Europă. Scriam atunci exact așa: ”Graham Potter a reușit să cumpere, cu această calificare, un pic de timp. Cât îi va folosi, vom vedea”.  Citeste mai mult …

Zic jurnaliștii nemți că, înainte să-l pună antrenor pe Tuchel, Bayern ar fi încercat și pista Jurgen Klopp. Evident, treaba asta s-a întâmplat cu zile bune înainte de demiterea lui Nagelsmann, că doar n-o să credem varianta că discuțiile cu actualul antrenor au început abia după despărțirea de precedentul. Revenind la Klopp, pe undeva e logic ca Bayern să se fi gândit la el, căci dacă stăm și analizăm tot parcursul din acest sezon o demitere sau o demisie de la Liverpool n-ar fi două variante complet fanteziste într-o lume a fotbalului precum cea de azi. Citeste mai mult …