Premier League a bătut în această vară toate recordurile în materie de transferuri. 3,46 miliarde de lire sterline, undeva peste 4 miliarde de euro. Cât toate celelalte 4 campionate importante la un loc. E o nouă bornă atinsă dincolo de Canalul Mânecii de un fotbal ce trăiește într-o realitate complet diferită de restul continentului. O bulă, dacă vreți, care nu oferă nicio garanție că, la un moment dat, nu se va sparge. O bulă ce le oferă celor din interior senzația de forță, dar dacă senzația se va dovedi corectă nu vom putea afla decât la finalul sezonului european. În principal în Champions League și Europa League, căci, cu tot respectul pentru competiția în care a ajuns să joace campioana noastră, Conference League nu contează prea tare în această ecuație. Altfel, dacă e să privim corect lucrurile, observăm că-n Premier League, cu excepția lui Haaland, găsim greu un alt fotbalist de top, de nivelul unui Lamine, Mbappe, Kane, Lautaro Martinez, Bellingham, Pedri sau Rodri, iar în zona antrenorilor, odată cu ieșirea din scenă a lui Guardiola și Klopp, situația e cam aceeași. 

City, între sute de millioane și suta de capete de acuzare

Iar în această goană după cheltuieli, Manchester City n-avea cum să lipsească. N-a făcut-o decât foarte rar în ultimii 10 ani. Despre suta aia de capete de acuzare nici nu se mai vorbește, iar suta de milioane pare să fi devenit un concept de-a dreptul desuet atunci când vine vorba de achiziții. Începutul de campionat pentru ”cetățeni” sună foarte bine la nivel de puncte, 9 din 9, dar parcă nu atât de bine la nivel de fotbal. Tranziția de la Pep la Maresca nu are cum să se facă foarte lin, mai ales la nivelul percepției spectatorilor, iar victoria cu Coventry de sâmbătă a dovedit-o. A fost multă liniște pe ”Etihad”, au fost mai multe momente în care fondul sonor a fost ținut de oaspeți, dar la asta a contribuit din plin fotbalul oferit de City. Maresca însuși a folosit cuvântul ”ugly” atunci când a caracterizat victoria, însă a pedalat pe ideea că astfel de partide cenușii vor mai exista, importante find în cele din urmă punctele.

Punctul de interes al confruntări era dat de debutul lui Enzo Fernandes. Argentinianul, cel mai scump transfer al verii pe mapamond, e cel ales de Maresca să compenseze plecarea lui Rodri, însă primele lui minute în noul echipament n-au extaziat asistența. A inițiat, ce-i drept, faza din care Semenyo i-a pasat lui Haaland pentru unicul gol, dar mai departe s-a limitat doar la acțiuni de serviciu, la alibi uneori. În schimb, a ieșit în evidență Elliot Anderson, care a avut 176 de atingeri, din care au ieșit 155 de pase, cu 92 la sută acuratețe. Ultimul personaj care a mai produs asemenea statistici la City a fost Rodri, prin 2023, ceea ce-i face pe englezi să se întrebe dacă nu cumva cheia jocului ”cetățenilor” e la Elliot și nu la Enzo. Nu e că fost ieftin fostul mijlocaș de la Nottingham, căci a depășit și el binișor suta de milioane, însă dilema e acum în dreptul tânărului Bouaddi, ale cărui oportunități par suficient de mult limitate în noul context. În orice caz, dacă e să ne raportăm la ce am văzut în aceste prime 3 etape, așteptând derby-ul londonez dintre Arsenal și Chelsea, s-ar putea merge pe ideea că Manchester City e adevăratul partener de luptă al ”tunarilor” în acest sezon.

Liverpool, între Gakpo și balanța contabilă

Liverpool s-a despărțit de directorul său sportiv imediat după ultima zi de mercato. Richard Hughes e cel care l-a adus pe Iraola, după ce în prealabil îl adusese la Bournemouth, în locul lui Eddie Howe. De ce a plecat știe doar el, dar zvonurile-s multe și coincidența cam străvezie. Nu Iraola e motivul, asta e clar, dar faptul că Liverpool a cheltuit, una pesta alta, cel mai mult în această vară poate fi. ”Cormoranii” au încasat doar 27 de millioane de lire pe jucători și au plătit 227 (City, de exemplu, a încasat 289 de millioane și a plătit 452, Tottenham a încasat 141 de milioane și a plătit 315), din care 123 de milioane s-au dus doar pentru Barcola, la PSG. Prima rezervă a campioanei Europei, cum ar veni, care era și-n ultimul an de contract. Să nu uităm că proprietarii lui Liverpool sunt americani, iar stilul de afaceri din America e legat strict de balanța contabilă, de profit mai exact. O balanță ce s-a înclinat zdravăn în vara trecută, când clubul a cheltuit enorm, inclusiv cu prelungirile de contract ale lui Salah și Van Dijk, cu beneficii minore.

Liverpool a încercat aproape cu disperare să scape de Cody Gakpo, pesemne într-o tentativă de a mai îndulci calculele. N-a reușit, pentru că nici City și nici Tottenham n-au mai dorit să facă o ultimă nebunie. Că Iraola, spre deosebire de conducere, nu era prea dornic să scape de un jucător ce și-a făcut mai mereu treaba, s-a văzut imediat, mai exact vineri, când l-a titularizat în linia de atac în deplasarea de la Ipswich. Și, ce să vezi, Gakpo îi dă două pase de gol lui Isak în primele 10 minute, joacă tot meciul și contribuie la prima victorie în acest sezon, după două remize consecutive, cu același scor.

Tottenham și pariul pe De Zerbi

Dacă e să vorbim de prețuri și achiziții, n-avem cum să dăm deoparte pe Tottenham. După emoțiile ultimului sezon, s-a cheltuit masiv, iar lotul a fost pus la dispoziția lui De Zerbi cu presupunerea că altele vor fi luptele la Spurs în acest campionat, în niciun caz cea pentru evitarea retrogradării. Aura de mare antrenor a lui De Zerbi, neconfirmată de realitate, a pornit acum câțiva ani de la laudele lui Guardiola la adresa lui, dar a paria azi pe italian că va readuce pe Tottenham în ”Big 6” implică foarte mult hazard. După 3 etape, doar o controversată decizie VAR a făcut ca sâmbătă Nottingham Forrest să nu câștige și Tottenham să nu aibă cel mai prost start din ultimii 40 de ani. S-a câștigat un punct, dar cifra zero în dreptul golurilor marcate e un mare semn de exclamare, poate mai mare decât cele 5 goluri primite, ce puteau fi 6.

Aston Villa a uitat să tragă

O altă echipă fără gol marcat e Aston Villa. Având același golaveraj, 0-5, ca Tottenham. În dreptul echipei lui Unai Emery găsim alte semne de exclamare în zona statisticilor: un singur șut pe spațiul porților adverse în aceste prime trei etape. După câștigarea Europa League, Aston Villa părea capabilă să intre-n luptă cu Arsenal, ba chiar era de presupus că Unai Emery își dorește tare mult o astfel de provocare. Exista o bază de jucători, existau și bani (spre deosebire de vara trecută) din calificarea în Champions League. Realitatea l-a lovit însă din plin pe Unai, care acum trebuie să-o ia de la capăt cu reconstrucția. Aston Villa e clubul cu cel mai mare profit în această vară (258 de milioane de lire cheltuite, 309 millioane încasate), dar asta nu cred că-l încălzește prea tare pe tehnicianul basc, ce-a pierdut dintr-un foc cele mai importante piese ale echipei, Dibu Martinez, Konsa, Tielemans, Morgan Rogers, Ollie Watkins, chiar și Digne. Au venit 11 jucători, inclusiv doi campioni ai Germaniei precum Goretzka și Nicolas Jackson, dar de-aici până a reface ideea de angrenaj e cale lungă.