Nu, nu e nicio eroare în titlu, fix așa am vrut să scriu. PSQ. Paris Sport Qatar. Pentru că asta cred eu că ar fi denumirea corectă a grupării pariziene. Un club-stat, ale cărui reguli sunt scrise la Doha conform obiceiurilor locale și, mai ales, conform orgoliilor locale. Care nu sunt mari, sunt foarte mari, iar cine a călcat măcar o dată prin zonă, că e Doha, că e Abu Dhabi, că e Dubai, nu contează, înțelege ce spun. Acolo e o dispută colosală între lideri, o goană nebunească de a arăta cine e mai tare, cine poate construi mai mult și mai înalt, cine poate transforma oceanul în uscat și-așa mai departe. Citeste mai mult …
Fotbalistic vorbind, a fost week-end-ul lui Antoine Griezmann, cu a sa ”dublă” la debutul în fața fanilor Barcelonei și a sa celebrare ”Lebron James style”. Fotbalul nu e însă totul pe lumea asta, chit că nici măcar nu ne putem imagina o lume fără el. Sinișa Mihajlovic e totuși omul sfârșitului de săptămână, iar cea ce a izbutit el, la un meci e fotbal, dar acesta e doar contextul, nu poate decât să ne oblige la o reverența, chiar așa, cu pielea de găină și cu un nod în gât. Implicat în cea mai dură partidă din viața lui, cu o boală parșivă, dar care în lumea civilizată a încetat demult să mai fie o condamnare la moarte, Sinișa a găsit puterea să vină și să se așeze pe banca echipei sale la prima etapă a sezonului. Pentru că așa le promisese jucătorilor, dar și pentru că așa își promisese lui însuși, atunci când a început lupta. Cu evidente semne ale bătăliei pe chipul său, fără păr din motive pe care le știm, dar cu ambiție intactă, optimism neatins și aceeași dorință de victorie de pe vremea când era jucător, Sinișa a dat lumii întregi un exemplu de curaj, dar în special le-a oferit celor aflați în luptă cu această teribilă maladie un mesaj de încurajare. Viața e prea frumoasă ca să nu lupți pentru ea, nimic nu e pierdut până nu e pierdut definitiv. Citeste mai mult …
A pornit la drum caravana Premier League și, după prima etapă, senzația e că nimic nu s-a schimbat în această vară. City a pornit ca din tun, Liverpool a pornit ca din tun. Foarte puțini sunt cei care cred, în Anglia și dincolo de Canal, că sezonul ne va oferi altceva decât o altă luptă în doi pentru titlu. Și că, eventual, ar putea fi și Tottenham pe-acolo, așteptând o oportunitate, așteptând să dea lovitura, cam cum a făcut-o cu calificarea în finala Champions League. Citeste mai mult …
Acum 10 ani, pentru aproape 100 de milioane, Real Madrid îl aducea la Madrid pe Cristiano Ronaldo. Umplea ”Santiago Bernabeu” la o simplă prezentare și combina entuziasmul cu optimismul în rândul unui public ce tocmai fusese obligat să digere triplul succes al Barcelonei lui Guardiola, cu aperitiv acel 6-2 de pe terenul madrilenilor. Chiar și-așa, la vremea respectivă se vorbea că-s foarte mulți bani, se foloseau cuvinte precum ”exagerat”, chiar ”ridicol”. Florentino Perez a avut și el o vagă durere de inimă atunci când a semnat cecul ce urma să plece spre ”Old Trafford”, iar jena asta s-a prelungit mulți ani în relația particulară pe care avut-o cu Cristiano. Nu era transferul lui, palma cu Sir Alex Ferguson fusese bătută de fostul președinte, Ramon Calderon (cel care se umplea de ridicol la București la un prânz cu Gigi Becali, când s-a mânjt pe mâini cu gemul de la papanași pentru a arăta presei, ce înghițea pe-atunci pe nerăsuflate orice trasnaie a finanțatorului din Pipera, cum au devenit ei doi frați de sânge). Florentino a acționat” cu mintea omului de afaceri, căci dacă n-ar fi dat cele 94 de milioane era nevoit să plătească vreo 30 de milioane daune. ”Decât 30 de milioane la United și jucătorul tot acolo, mai bine 94 și jucătorul la noi, vedem ulterior cum îl rentabilizăm”, a gândit el, iar viața a demonstrat că a avut dreptate. Citeste mai mult …
”Am nevoie de o echipă care să corespundă dimensiunilor mele”. Chestia asta nu putea fi spusă de altcineva decât de Jose Mourinho. Pentru care e prima vară din 2002 încoace când stă degeaba. Mulți ar fi încântați să poată face asta, chiar el recunoaște că toți prietenii l-au sfătuit să se bucure de moment, Mourinho nu este însă un oarecare. El este, sper că n-ați uitat, ”The Special One”. Sau, mai bine zis, era. Citeste mai mult …
Puține lucruri importante se întâmplă în fotbalul european în aceste zile. Transferurile importante s-au făcut, acum e o perioadă în care toată lumea își face calcule, își numără banii din conturi și așteaptă ultimele ore din mercato, când cu siguranță că vom avea ceva lovituri. Continuă în schimb aceste meciuri de vară, aceste ”amicale” ce s-au adaptat și ele vremurilor când se caută bani din piatră seacă. S-au dus acele meciuri de pregătire când conta mai puțin rezultatul și erau mult mai importante experimentele, încet-încet ne vom obișnui cu fotbalul de vară devenit o competiție în sine, la care e nevoie de strategii aparte, căci una e să fii Liverpool și să te bată Napoli, alta e să fii Real Madrid și să te demoleze Atletico. Citeste mai mult …
Caută-mă!