Nu, nu va fi un text despre Messi. Mai bine zis, încă un text despre Messi. Am convenit, tot aici, acum câteva săptămâni, că orice ai scrie despre ucigașul de superlative e redundant. Devenit el însuși un adjectiv, după ce ani de-a rândul a fost un ”criminal în serie al metaforelor”, Messi a făcut și miercuri ce știe mai bine. A fost decisiv. Iar cea mai bună caracterizare am citit-o joi dimineață: ”După un meci ca ăsta, Messi se transformă într-un eșec al oricărui jurnalist”. Chit că ”un meci ca ăsta” înseamnă unul destul de rar pentru argentinian, căci nu știu de câte ori s-a întâmplat să aibă doar 51 la sută procentaj de pase corecte. Citeste mai mult …
Am traversat un week-end care ne-a solicitat mult din punct de vedere emoțional. Demult nu am mai avut astfel de trăiri, demult n-am mai avut pulsul ăsta și, mai apoi, un nod în gât, demult n-am mai stat cu ochii lipiți de televizoare precum sâmbătă, dar mai ales duminică, la acest duel-maraton cu Franța. Greu de găsit așadar alte subiecte care să concureze cu tenisul jucat de fetele noastre. Totuși, s-ar mai găsi câteva lucruri. Citeste mai mult …
În 4 ani la Barcelona, Guardiola a bifat, în Champions League, două finale, ambele câștigate, și două semifinale. În 3 ani la Bayern, Pep a prins 3 semifinale, iar în cei 3 ani la City, s-a oprit o dată în ”optimi” și de două ori în ”sferturi”. Ceva se întâmplă cu tehnicianul catalan, aura sa a mai pălit un pic, chiar dacă trofeele interne au continuat să curgă. E un traseu ciudat al unui tehnician ce a revoluționat fotbalul la un moment dat, un traseu ce n-are cum să nu fie pus în legătură cu Messi și ceilalți băieți pe care i-a avut în Catalunya. Se spune că destinul te pune în fața unor uși, dar depinde de fiecare-n parte pe care o deschide. Pep a deschis ușa despărțirii de Barcelona, iar azi n-ai cum să nu te întrebi dacă palmaresul său și al clubului catalan n-ar fi fost cumva altele dacă el ar fi ales să rămână și nu să plece. Citeste mai mult …
Adevărul e că fotbalul avea nevoie de așa ceva. Fotbalul în sine și noi cei care-l privim. Mai ales noi, cei care-l privim, aveam nevoie de așa ceva. Aveam nevoie de o echipă care să rupă barierele, care să arate că orice e posibil, care să nu se simtă în inferioritate chiar și-atunci când e în inferioritate, care să ne arate că banii contează, dar nu-s cel mai important lucru, care să ne facă să înțelegem că un număr, fie el 10, ca Messi ori 7, ca al lui Cristiano, n-are cum să fie mai bun decât 10 numere la un loc, dacă acele numere interpretează aceeași melodie, joacă ce știu și știu ce joacă. Adevărul e că Ajax Amsterdam varianta 2019 nu e doar marea revelație a sezonului în Champions League, ci a devenit un pic echipa tuturor. Pentru că toți am fost, măcar o dată în viață, Ajax-ul de dinainte de ”Bernabeu” ori Torino. Dar nu toți am reușit să fim Ajax-ul de după ”Bernabeu” și după Torino, nu toți am reușit să ne depășim limitele și să putem striga în gura mare: ”Impossible is nothing”. Citeste mai mult …
Ceva mă face să cred că o doză semnificativă de stres a plutit duminică peste ”Anfield”, în orele de dinaintea meciului cu Chelsea. Amintirea sezonului 2013-2014, destul de asemănător ca traseu în Premier League, și momentul în care Steven Gerrad a alunecat contra ”albaștrilor” lui Mourinho nu cred că pot fi scoase prea curând din mintea fanilor lui Liverpool. Pesemne că și-n pauza duelului de duminică seară, respectiva alunecare, caraghioasă dacă n-ar fi fost mai degrabă tragică, își făcea loc în anumite discuții. Mai ales că era 0-0, un rezultat ce nu era defel convenabil, mai ales că jocul nu era neapărat unul convingător. Nici slab, dar nici convingător, fusese o primă repriză să-i spunem normală, ținând cont de valoarea adversarului, o primă repriză ce invita la o parte secundă în care se putea întâmpla orice. Citeste mai mult …
Nu știu exact de câte ori au jucat, în ultimii 10 ani, Messi și Cristiano Ronaldo la aceeași oră, fără să fie implicați într-un meci direct, desigur. Întâmplarea a făcut ca miercuri, la doar câteva sute de kilometri distanță, ei să fie în centrul atenției, în același timp. Și tot ca de obicei ei și-au pus amprenta pe rezultate, unul cu o pasă decisivă, altul cu un gol în stilul caracteristic. N-au fost peste măsură de activi nici unul, nici celălalt, ba dimpotrivă aș putea spune, dar nivelul la care au ajuns cei doi este atât de mare încât și o prestație mediocră are implicații pe tabelele de marcaj. Citeste mai mult …
Caută-mă!