Articolul precedent

DESPRE DEBUTUL LUI BENITEZ ȘI ALTE SURPRIZE

DESPRE DEBUTUL LUI BENITEZ ȘI ALTE SURPRIZE

Au pornit la drum și campionatele Spaniei și Italiei, astfel că avem din acest moment week-end-urile ocupate cu tot ceea ce ne interesează. Au fost ceva surprize în etapele inaugurale din Serie A și Primera, unele chiar mari, vezi eșecul lui Juve, dar în general e mai bine să eviți să tragi anumite concluzii, să faci catalogări pripite și să te aventurezi în pronosticuri. Primul meci e întotdeauna complicat și nu trebuie să reprezinte un reper fix, e o perioadă de rodaj încă, multe lucruri se află în plin proces de așezare. Se pot face, evident, unele discuții, se pot scoate în evidență unele idei, măcar pentru a rămîne scrise și pentru a le compara cu cele din finalul sezonului.

Cu mult interes și cu foarte multă atenție a fost privit meciul de debut al lui Rafa Benitez la Real Madrid. Vorbesc aici despre debutul oficial, nu despre partidele amicale pe care madrilenii le-au jucat în vară. În principiu, trebuia să fie o decolare fără turbulențe, mai degrabă lină, pe terenul unei nou promovate, cu o diferență de valoare uriașă existentă pe teren. S-a terminat 0-0, motiv pentru unii să înceapă deja să anticipeze un an prost pentru Madrid, un dezastru din punct de vedere al titlurilor puse în joc. Eu n-aș fi chiar așa de drastic, în primul rînd din motivele expuse mai sus, în al doilea rînd din ceea ce am văzut pe ”El Molinon”. Apropo de stadionul din Gijon, merită salutată reapariția sa pe harta primei divizii din Spania, căci e un stadion foarte frumos, cu o atmosferă foarte frumoasă. Abia aștept meciurile cu Deportivo, vom avea două dueluri splendide din punct de vedere al atmosferei între cele două. La fel, dacă tot am deschis această paranteză, merită salutată prestația echipei lui Abelardo, cu adevărat o surpriză, mai ales pentru cineva care n-a urmărit evoluțile celor de la Sporting în Segunda. Spre deosebire de alte promovate care, de-a lungul timpului, au schimbat multe în echipă odată cu pătrunderea pe prima scenă, Sporting a mers pe ideea continuității, pe mîna celor care au izbutit promovarea, tineri în mare parte, iar asta ne-a făcut să vedem o echipă cu idei clare de joc, cu acea omogenitate atît de greu de atins în ziua de azi și chiar cu personalitate. Abelardo pare un antrenor dedicat, pasionat, care poate reuși ceva notabil de-acum încolo.

Înapoi la Real Madrid și la Rafa Benitez! Cînd a fost numit antrenor, undeva la începutul lunii iunie, mă întrebam pe acest blog dacă într-adevăr a fost el prima opțiune a lui Florentino Perez sau a fost doar o soluție de avarie. Încep să cred că a fost prima opțiune și o să mă explic imediat. Dacă-l dai afară pe Ancelotti, după ce ți-a adus totuși Liga Campionilor cu un an mai devreme, înseamnă că ai motive. Stînd acum și analizînd ceea ce i s-a reproșat mereu lui Ancelotti descoperim cam așa: comportamentul prea afectuos, părintesc chiar, cu vestiarul, lipsa soluțiilor tactice înainte și-n timpul meciurilor, lipsa rotațiilor, ceea ce a făcut ca unii jucători, vezi cazul lui Kroos, să termine sezonul efectiv epuizați, iar alții să se accidenteze destul de mult. Aducîndu-l pe Rafa Benitez, Florentino Perez a tăiat de pe listă toate aceste defecte ale lui Ancelotti. Benitez nu e deloc un tip apropiat de jucători, ba chiar are momente cînd e chiar foarte rece și distant cu ei. Benitez e un prizonier al tacticii, gîndește totul în detaliu, iar în timpul meciurilor obișnuiește să intervină și să schimbe cînd e cazul. Benitez e mare amator al rotațiilor, pe unde a fost pînă acum s-a bazat pe acest principiu.

Vola.ro

Problema e dacă la Real Madrid merge cu așa ceva. Asta rămîne să vedem, căci vestiarul acestei echipe, plin de multimilionari și de ego-uri puternice, și-a permis să devoreze inclusiv un antrenor de talia lui Jose Mourinho. Care, apropo, a vorbit mereu destul de urît despre Benitez, ceea ce denotă o ușoară ranchiună ce i-o poartă. Ne amintim oarecum și de ce, căci în primul mandat al lui Mou la Chelsea, Rafa și al său Liverpool au fost adversari teribili. De altfel, nici Sir Alex Ferguson în autobiografia sa nu vorbește prea frumos despre Benitez, ceea ce înseamnă că a fost într-adevăr un rival suficient de arțăgos și pentru Sir Alex. Marele semn de întrebare ce se învîrte deasupra capului lui Rafa vine din rezultatele obținute pe termen lung. Mai exact din lipsa lor. Sînt mai bine de 10 ani de cînd a plecat de la Valencia, unde lua ultimul său titlu de campion, și, iată, în 10 ani, cu Liverpool, Inter, Chelsea și Napoli n-a izbutit să domine o întrecere de uzură, așa cum sînt campionatele. Acolo unde echipele lui Rafa și-au arătat potențialul în derbyuri, dar s-au împiedicat în partide de genul celei de duminică seară, de la Gijon.

Parcă niciodată însă Rafa Benitez n-a avut la dispoziție un lot de talia celui pe care-l are acum. O să revin asupra ideii. Deocamdată mă întorc pe ”El Molinon” pentru a constata că Realul n-a jucat deloc rău, în nici un caz cum ar putea crede cineva care n-a văzut meciul și a aflat doar rezultatul. Mi s-a părut surprinzător de bun ritmul în care a jucat Realul, ținînd cont că sîntem totuși în august. Deja mă întreb dacă pregătirea fizică făcută în vară, cu zeci de mii de kilometri parcurși din Europa în Australia, apoi în China și înapoi în Europa, poate susține acest ritm și la primăvară. Asta o să vedem, dar pentru prima etapă Madridul mi s-a părut echipa cea mai ”electrică” dintre favorite. A tras de 27 de ori la poarta lui Sporting, de 8 ori pe poartă, a avut și un penalty neacordat la Cristiano, n-a fost genul acela de meci anost, slab, în care nu-ți iese nimic. Apropo de problemele de arbitraj, extrem de multe în această primă etapă, Sporting a avut un așa numit ”gol fantomă”, o dilemă nerezolvată total de reluări. Mi se pare incredibil, aș zice chiar inadmisibil, ca un campionat de talia Primerei, care a dat în ultimii doi ani toate cîștigătoarele de trofee, să nu aplice tehnologia de linia porții.

Surprinzător poate, căci de-a lungul timpului greu a ieșit din modulul 4-2-3-1, Benitez a început la Gijon cu un 4-4-2 destul de clasic, cu Cristiano și Jese în față, cu Bale avînd multă libertate de mișcare și, în consecință, jucînd mult mai bine decît a făcut-o în ultimele luni cu Ancelotti, cu Danilo ca fundaș dreapta, ce începe să confirme investiția făcută în el, cu o pereche de fundași centrali Ramos-Varane ce greu va fi schimbată în meciurile tari. Chit că lui Pepe abia i s-a prelungit contractul, ostracizarea lui Varane mi s-ar părea o mare nedreptate. Pe fondul meciului slab făcut de Isco, cu multe excese de personalitate inutile, Benitez a schimbat în partea a doua, mai întîi prin trecerea lui James Rodriguez în stînga, și modificarea sistemului în 4-2-3-1, cu Cristiano Ronaldo atacant, apoi prin debutul lui Kovacic și trecerea la un 4-3-3, care mie chiar mi s-a părut că funcționează. Prezența lui Kovacic, al cărui debut mi s-a părut notabil, i-a asigurat lui Modric mai multă libertate, dar și lui Kroos, ceea ce a sporit pericolul la poarta gazdelor. Chiar cred că ăsta ar fi sistemul ideal pentru Realul de azi, numai că asta înseamnă că mereu trebuie să lași pe dinafară un nume uriaș, dacă nu cumva chiar două. Mă gîndesc la James Rodriguez, la Isco, eventual la Bale. Toată această construcție plecînd de la ideea că, azi, Benzema e de neînlocuit la Real Madrid. E aliatul perfect al lui Cristiano, care fără francez pare orfan pe teren, e asociatul perfect al lui Bale, în condițiile în care între Bale și Cristiano există destul de puțin ”feeling”. Sau chimie, cum se mai zice pe la noi. Acea chimie care, de exemplu, există la Barcelona între cei trei din față, și nu doar în teren, care a stat la baza performanțelor din sezonul trecut.

Vodafone

Două vorbe despre Barcelona și Atletico. Barcelona a luat toate punctele într-un meci pe care, în mod normal, pe timpul lui Guardiola nu l-ar fi putut cîștiga. Erau toate datele pentru așa ceva. Juca pe un teren unde abia pierduse cu 4-0, lipseau Pique și Neymar, apoi s-a accidentat Dani Alves, apoi Messi a ratat un penalty, apoi s-a accidentat Busquets. Există ceva în plus la această echipă a lui Luis Enrique, caracterul. Și legătura existentă între jucători, ”feelingul” de care vorbeam mai sus. Și mai există Luis Suarez, care într-un meci în care Messi s-a diluat brusc după ratarea penaltyului, a luat echipa pe umerii săi și a dus-o la victorie. Cînd a dat 80 de milioane pe uruguayan, trecînd peste problemele sale disciplinare și peste perioada de suspendare, Barcelona a făcut o afacere grozavă. Astăzi nu cred că există un număr 9 în fotbalul mondial de nivelul lui Luis Suarez, care știe să se pună în slujba lui Messi cînd e cazul, a echipei cînd e cazul.

Paradoxal, într-un meci de luptă, scrîșnit, contondent, de genul celor în care se pierde sau se cîltigă un campionat, după caz, Barcelona a descoperit că are în lot un înlocuitor perfect pentru Dani Alves. Și anume Sergi Roberto. Spunea Gică Craioveanu la Fotbal European că baiatul ăsta e de 6 ani la Barcelona și încă n-a justificat păstrarea lui în lot. De duminică, parcă a început să o justifice. Faptul că e la bază mijlocaș îl ajută în contextul colaborării cu Messi, căci Dani Alves acționează de multe ori ca mijlocaș, ca număr 8 dacă vreți, nu ca fundaș. Faza de apărare o face cu mai mare atenție, căci se teme să nu greșească, astfel că e posibil să avem acea reconversie profesională care se vede din cînd în cînd în fotbal.

Vola.ro

Termin cu Atletico Madrid. Am spus la Fotbal European că mi se pare favorita numărul unu la titlu. Îmi mențin părerea. Victoria cu 1-0 în fața lui Las Palmas nu e neapărat un reper, apropo de cele spuse mai sus. Simeone are la dispoziție cel mai bun lot pe care l-a avut la Atletico, peste cel cu Diego Costa și Falcao cred eu. Are jucători ce-i asigură diferite variante, în funcție de context. Mi se pare că și Simeone, ca și Benitez, încă nu are clar un sistem de joc. A terminat 4-3-3, ceea ce mi se pare și la Atleti mai aproape de realitatea lotului. Mi-a plăcut mult Angel Correa, s-a vorbit mult despre acest argentinian pe care Simeone l-a vrut neapăra, dar care a avut mult ghinion în sezonul trecut (operație pe inimă, pentru o problemă congenitală). Și, atenție, n-au jucat Vietto și Ferreira-Carrasco!

Cînd l-a dat pe Arda Turan, mă întrebam cine va aduce acel plus de inventivitate, de creație într-o echipă desenată în general pe luptă. Am descoperit sîmbătă. E acest Oliver Torres, revenit de la Porto, care a impresionat pe toată lumea. Are încă 20 de ani, dar a arătat o dezinvoltură remarcabilă. Cînd Guardiola l-a dat pe Toure Yaya ca să-i facă loc lui Sergio Busquets, toată lumea s-a mirat, dar mai tîrziu, toți au înțeles. Cînd l-a lăsat pe Arda să plece la Barcelona, toată lumea s-a întrebat de ce a făcut-o Simeone. Văzîndu-l pe Oliver Torres se pare că începem să înțelegem.

7 Comentarii
  • h0r1a spune:

    „modificarea sistemului în 4-2-3-2”

    nici in 12 jucatori nu a batut Real? :))

  • Cristian spune:

    Apropo de un numar 9 de calibrul lui Suarez cred ca Lewandowski e acela. E un atacant foarte valoros , are tehnica , executie , detenta , fizic si „sta” foarte bine in teren insa consider ca Guardiola nu reuseste sa scoata maximum de la el . Apropo de Bayern , foarte bun transferul lui Douglas Costa (e exact ceea ce ii trebuia echipei , are „explozie ” si face diferenta in ultimii 30 m )

    • Andrei Niculescu spune:

      Eu nu-l vad pe Lewa completand perechea Messi-Neymar. E alt tip de atacant, nu zic ca nu e bun, dimpotriva, dar e genul de atacant cu care intri mai greu in combinatii. De acord cu Douglas Costa. Ia imagineaza-ti Douglas Costa la Real Madrid, pe locul lui Bale, cred ca ar fi ceva, nu?

      • Radu spune:

        Bale a fost cel mai bun jucator la Gijon, foarte activ dar ghinionist la cateva faze. Douglas Costa e o surpriza placuta dar pe dreapta la Real acum joaca James si cateodata Isco asa ca trebuie sa faci comparatia cu cei doi.

  • Gaudi spune:

    Poate ca Benitez o sa reuseasca sa scoata mai mult de la banca de rezerve de sute de milioane a Realului prin rotatiile lui. La Barcelona, lucrurile stau mai clar, dupa plecarile lui Xavi si Pedro. Banca lor de rezerve pare ca isi stie locul si asteapta cu foame de fiecare data cand i se arata ocazia sa demonstreze ca merita mai mult.
    S-ar putea ca plusul asta sa fi contat mult si anul trecut, pe langa magia celor 3 din atac.

  • Marius Iancu spune:

    Foarte bun articolul. O singura mentiune: din cate am inteles Sporting Gijon are interdictie la transferuri …poate asta sa fie motivul pentru care joaca cu echipa din Segunda :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Givenchy Sephora
blouseroumaine-shop.com
Vola.ro
Articole recente
Comentarii recente
  • Matei on E GREU CU ”BĂTRÂNA DOAMNĂ”!N-a fost asa simplu jocul de la Milano, dar pana la urma experienta si-a spus cuvantul. Urmatorul examen mai serios [...]
  • R. on E GREU CU ”BĂTRÂNA DOAMNĂ”!Salut Andrei, Marturisesc de la inceput ca urmaresc un pic campionatul Angliei, cam fiecare meci al lui City (nu neaparat [...]
  • Matei on SUAREZ, CONTE ȘI GRANIȚA SUBȚIRE A CARACTERIZĂRILORAcum ca se apropie Derbyul Italiei, pe cine vezi favorita la titlu? Galopul lui Juventus din sezonul trecut pare departe [...]
  • Matei on ECHIPA CU DOUĂ FEȚEGreu de gasit explicatia caderii Realului. Care nu joaca nimic de sezonul trecut. Sa fie plecarea lui Ronaldo? Zidane si [...]
  • Radu on ECHIPA CU DOUĂ FEȚESalut, niciun cuvant despre Courtois? Din 3 suturi pe poarta primeste 2 goluri, care erau parabile, chiar si de catre [...]
Twitter
Arhivă