”A învins, dar… n-a convins”. E un titlu foarte popular pe la noi înainte de 1990, dar și imediat după, când au apărut și punctele de suspensie, ce se voiau pe-atunci a fi și de suspans. ”A învins, dar n-a convins” e un titlu numai bun pentru aceste alegeri ce au avut loc duminică, pentru șefia clubului Real Madrid. Fără puncte de… ”suspans” de-această dată, căci dacă a lipsit ceva la acest scrutin, ei bine tocmai suspansul a fost. Fiindcă rezultatul votului era atât de previzibil, încât n-a fost nevoie de niciun ”Breaking news”.

Rezultatul votului, da, era previzibil. Scorul general însă nu. Și de aici ideea că fostul și actualul președinte n-a prea convins și, cred, nu mai e așa convins el însuși de utilitatea acestor alegeri. Pe care nu le-a înțeles nimeni în primul moment, căci Florentino abia câștigase în 2025 un mandat până în 2029, pe care mulți le-au pus, ulterior, pe seama unor lupte de putere în anturajul lui Florentino ori, mai degrabă, pe o încercare a lui  a schimba un statut, un mod de viață al clubului să zicem. Probabil că e câte un pic din fiecare, ceea ce-i destul de sigur însă este că de-acum înainte ”presidente” și-a câștigat, prin alegerile pe care le-a câștigat, o opoziție. Pe care până acum n-o avea.

E al 8-lea mandat al lui Florentino Perez din 2000 încoace, dar e doar al 3-lea la care a existat un vot. De fapt, dacă scoatem din calcul ceea ce s-a întâmplat în 2000, când cu Figo, și mai apoi în 2008, când a existat un scrutin pentru înlocuirea lui Ramon Calderon (vă mai amintiți personajul, fratele de ”marmeladă” al lui Gigi Becali?!), dat jos în 3 zile de Florentino cu ajutorul ”Marca”, așadar dacă scoatem din calcul aceste două episoade, până duminică seară cursa pentru fotoliul de președinte al Madridului avea un singur alergător. Care, evident, nu putea veni pe locul doi.

N-a venit nici de data asta. Diferența e că acum a existat și un loc doi. Și, de-acum înainte, există o alternativă. Întrebat de ziariști, cel mai nou membru al fiecărei familii de pe planetă, Chat GPT (puteți pune loc Gemini, Claude, Meta sau orice altceva de origine chineză, dacă vă place mai mult) a dat un scor de 75-77 la sută în favoarea lui Florentino. Mai alunecă și inteligența artificială, ce să-i faci. Florentino a avut 65 la sută, iar contracandidatul său, apărut oarecum din neant și neavând absolut deloc timp pentru o strategie coerentă, sportivă și de imagine, a strâns 35 la sută din voturi. Revenind pe terenul de joc, o diferență de posesie de genul ăsta poate însemna o ”goleada”, dar poate însemna și un meci în care favoritul a câștigat greu, surprins fiind de strategia și vigoarea adversarului. ”A învins, dar n-a convins”, cu alte cuvinte.

Următoarele alegeri vor fi în 2030

La 37 de ani, Enrique Riquelme a intrat deja în cursă pentru alegerile din 2030. Va avea atunci 41. Florentino avea, în 2000, când a câștigat prima dată, 53 de ani. În 2030 va avea 83 și e greu de presupus că va mai intra în cursă. Aici e, de fapt, cheia acelor dispute interne de care vorbeam mai sus și pe care mulți nu le înțeleg: a început deja lupta pentru desemnarea succesorului. Cam ce se întâmplă prin America în această perioadă, dacă vă vine mai ușor să înțelegeți. Între noi fie vorba, Florentino a semănat un pic cu Trump în discursurile sale. Revenind la Riquelme, averea sa astăzi e în jur de un miliard (a lui Florentino e de 3 miliarde), ceea ce pentru un tip de 37 de ani e remarcabil, dar și un pic… bizar. Florentino a aruncat câteva săgeți în sensul ăsta, discret, acuzându-și contracandidatul că ar fi de fapt unealta unor politicieni apropiați de premierul în funcție și, pe ici pe colo, în punctele esențiale, unealta unor servicii. E cunoscută și retorica asta, nu vi se pare, chit că Florentino n-a insistat prea tare asupra ei?

Ce a câștigat, de fapt, Florentino cu aceste alegeri? Puțintică răbdare, ne vom lămuri repede dacă nu cumva mai degrabă a pierdut. Real Madrid însă, ca entitate, a câștigat o alternativă. Până duminică, dacă ar fi avut chef să-și scoată batistele albe din buzunar și să protesteze pe ”Bernabeu”, fanii Madridului s-ar fi lovit, uitându-se către Florentino, de o întrebare: ”bun, îi cerem demisia, dar pe cine punem în loc?”. Deja, de duminică există răspuns și nu-s convins că e pe placul lui ”presidente”. Mai ales că Riquelme, dincolo de promisiunile cam fără fundament și cu iz electoral, a strâns în jurul lui câteva nume din zona legendelor acestui club: Casillas, Raul, Hierro, Del Bosque. Madrileni get-beget, nu aduși cu zeci de milioane și pe zeci de milioane salariu. Urmează Dani Carvajal, probabil. Ce au în comun toți aceștia? Un tratament deloc demn de trecutul lor pe care l-au primit de la Florentino.

Odată cu terminarea alegerilor, se reaprind discuțiile despre viitor. Va fi prezentat cât de curând Jose Mourinho, a cărui eliberare a costat 15 milioane. Sunt deja antamați Konate și Dumfries, iar acum se așteaptă numele celui pentru care Real Madrid va face o ofertă de 150 de millioane. Noul ”galactic”, cum ar veni. Speculații s-au tot făcut, au venit și reacții din partea unor cluburi ce s-au simțit vizate, PSG, City, Bayern. Oricine e de vânzare pentru prețul corect, cam așa se spune, nu? Hai să vedem!