Articolul precedent
Articolul urmator

LECȚII, DERBYURI ȘI UNELE RĂSPUNSURI

LECȚII, DERBYURI ȘI UNELE RĂSPUNSURI

A fost week-end-ul derbyului. Sau al ”Clasicului”, dacă vi se pare mai comercial. A fost meciul de la care trebuia să primim răspunsuri, care urma să ne lămurească în ce măsură vom putea avea dezbateri în lunile ce vin. Duelul pe care fanii fotbalului adevărat l-au așteptat și care nu a înșelat aceste așteptări. Am avut tot ceea ce trebuie pentru ca un astfel de meci să fie catalogat drept un spectacol de zile mari. Goluri, erori, polemici, realizări personale de excepție, iar tribuna a fost din nou la înălțime. 

Aaaa, ia stați un pic! Sper că nu v-ați gândit vreo clipă că m-am apucat să scriu despre chestia care s-a întâmplat duminică seară pe ”Arena Națională”. Ei asta-i bună! La București nu a fost fotbal, a părut doar o luptă de menținere a echilibrului, o alergătură după un obiect care prindea traiectorii ciudate și cu greu putea fi controlat. Până la urmă, din ceva jucat pe nisip nu poate ieși decât praf.

Era vorba despre ”Clasicul” Germaniei, dar la fel de bine putea fi vorba despre derby-ul din Manchester, despre cel din Buenos Aires, această primă manșă a unei finale speciale de Copa Libertadores, la fel de bine putea fi vorba despre Milan-Juve. Toate acestea s-a jucat în week-end și au oferit suficiente motive privitorilor de a se declara satisfăcuți de ceea ce au văzut. Și aș îndrăzni să mai adaug și o altă partidă ce a reușit să-și facă loc printre atâtea dueluri de tradiție, Barcelona-Betis.

BORUSSIA A DAT RĂSPUNSUL: DA, POATE!

Știu, la Dortmund nu a fost un derby în sensul de dicționar al cuvântului, poate nici un ”Clasic” n-ar trebui să fie, deși nemții așa îl numesc. E însă confruntarea ultimilor ani din fotbalul german, iar cea de sâmbătă era chemată să ofere răspuns la o întrebare pe care sunt convins că foarte mulți și-o pun. Și-anume dacă poate Borussia Dortmund să schimbe ierarhiile în acest an și să smulgă din mâinile lui Bayern un titlu de campioană ce părea foarte bine ancorat. Și, după ceea ce am văzut sâmbătă, cred că răspunsul este da. Borussia poate și va încerca să facă asta, căci această victorie e un demaraj perfect pentru această luptă de anduranță ce se anunță. Poate și va încerca, dar asta nu înseamnă că va și reuși. Bayern rămâne forța dominantă a fotbalului german, dar entuziasmul de la Dortmund, tinerețea de-acolo plus priceperea unui antrenor pe care în niciun caz nu-l descoperim acum, toate acestea pot reprezenta argumente valabile. Borussia a părut ușor intimidată în prima repriză, pe care Bayern a dominat-o destul de clar, dar lucrurile s-au schimbat în cea de-a doua, poate și pentru că Favre a știut unde și cum să intervină, în vreme ce, dincolo, Niko Kovac pare prizonier al unor ierarhii din vestiar ce nu pot aduce succesul.

SAREA DIN 44 DE PASE

La Manchester, în derbyul de pe ”Etihad”, s-a întâmplat ceea ce se întâmplă atunci când scapi pe jos o felie de pâine cu unt. Ea pică mereu pe partea unsă. Felia de derby a picat pe partea unsă cu fotbal, adică a lui Manchester City. Succesul obținut de Mourinho și ai lui la Torino a contat prea puțin, căci în acest moment orașul Manchester e stăpânit, fotbalistic vorbind, de trupa lui Guardiola. Cele 44 de pase făcute de ”cetățeni” la golul de 3-1 marcat de Gundogan au fost exact ca sarea pusă peste unt, astfel încât felia să devină și mai apetisantă. Întrebarea e cât va mai trece până când fanii lui United vor avea din nou parte de o astfel de delicatesă, atât de banală, dar atât de gustoasă atunci când ți-e foame. Foame de fotbal, să ne înțelegem. Răspunsul aici pare să fie la Mourinho.

CADOUL LUI BUSQUETS DUPĂ LECȚIA LUI SETIEN

Despre eșecul Barcelonei s-a discutat mai mult decât toate celelalte ”clasice” la un loc. Factorul comercial sigur contează, dar lecția de fotbal predată de Quique Setien unei Barcelona aflată pe cai mari și la care mai revenea și Messi va rămâne un capitol important al sezonului. Betis a câștigat doar un meci, trei puncte, dar a înmulțit considerabil semnele de întrebare din dreptul lui Ernesto Valverde. La Barcelona i se spune ”Honesto” Valverde, dar nu știu dacă asta e întotdeauna de ajuns. Setien în schimb e banalul exemplu că succesul poate bate la ușa ta și după ce ai trecut de 50 de ani (Sarri e un alt exemplu în acest sens). Mare admirator al lui Cruyff, antrenorul lui Betis a lăsat o carte de vizită la ”Camp Nou”, câștigând în cel mai pur stil cruyff-ist, iar cadoul pe care i l-a făcut Sergio Busquets după meci, un tricou pe care a scris ”cu admirație pentru maniera în care înțelegi fotbalul” e un mesaj încurajator, venit din partea unuia dintre căpitanii Barcelonei.

CAMINO DE SANTIAGO

4 victorii, 15-2 golaveraj, acesta e bilanțul interimatului avut de Santiago Solari pe banca Realului. Madridul îl va confirma zilele acestea ca antrenor pentru restul sezonului, cel puțin așa cred ziariștii spanioli. Solari n-a revoluționat nimic, doar a pus un pic de ordine în apărare și a umblat puțin la latura mentală. Calendarul l-a ajutat, căci meciurile au fost facile, de-acum încolo urmează adevăratul ”Camino de Santiago” pentru Solari.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Givenchy Sephora
blouseroumaine-shop.com
Vola.ro
Articole recente
Comentarii recente
Twitter
Arhivă