”Flicky-Flacka”. Asta e ultima găselniță a presei catalane, prin care să definească fotbalul oferit de FC Barcelona. Aceeași presă care scosese mai demult de la naftalina sertarelor și conceptul ”Tiki-Taka” (apărut pe la începutul anilor 70, când Bilbao a câștigat titlul cu Javier Clemente și când plajele Spaniei se umpluseră de acele mici palete de lemn cu o minge, care scoteau exact acest sunet, ”tiki, taka, tiki, taka”). Găselnița e inspirată, să recunoaștem, căci stilul Barcelonei de azi e unul de autor, al tehnicianului german mai exact. Și e stilul pe care toată lumea îl consideră, alături de cel al lui Luis Enrique și al său PSG, cel mai atractiv, cel mai plăcut ochiului din Europa. 

Un stil pe care toți ar vrea acum să-l copieze, dar cel mai tare să-l contracareze, evident. Și pe care toți am fost curioși să-l revedem odată cu startul noului sezon din La Liga. Căci, e clar, Barcelona de azi arată mult mai bine decât Barcelona de acum un an, la nivel de lot vorbesc și la nivelul anvergurii pe care au atins-o unii jucători, în frunte cu Lamine Yamal, care anvergură nu era la același calibru în vara trecută. E de ajuns doar să notăm rezervele lui Hansi Flick la Palma de Mallorca, Rashford, Olmo, Gavi, Kounde, Christensen, plus Lewandowski lăsat acasă pentru a-și obloji o musculatură despre care el zice că e ca la 30 de ani, dar care, în mod clar, e de 37, cât va împlini joi. În fine, nu Lewa e discuția ci diferențele Barcelonei de azi față de cea din urmă cu 12 luni.

Care Barcelona a avut și o ”pretemporada” de manual. E greu de găsit o vară în care jucătorii săi să fi avut atâtea zile de vacanță și-n care antrenorul să-i fi putut folosi pe toți încă de la primul meci amical. Și felul în care au demarat catalanii în noul sezon le dădea argumente suficiente celor care cred că va exista un clar avantaj față de Real Madrid și Atletico, ale căror pregătiri, din motive de Mondialul Cluburilor, n-au fost la fel de coerente. Când vorbesc de demaraj mă refer la primele 20 de minute ale partidei cu Mallorca, fiindcă pentru ce s-a întâmplat mai târziu nu se mai poate face nicio caracterizare. Primele 20 de minute pot fi însă relevante, inclusiv în ceea ce ar trebui să așteptăm de la Lamine Yamal în acest sezon, căci numărul 10 proaspăt primit pare să-i fi schimbat lui perspectivele, iar adversarilor gradul de intimidare.

Mai departe de minutul 20 nu mai putem analiza nimic. Fiindcă acel gol de 2-0 a transformat meciul într-o corvoadă inclusiv pentru catalani, ușor jenați să se ia la trântă cu un adversar rămas în 9 oameni pe ditamai canicula. Un gol de 2-0 perfect legal, să ne înțelegem, dar nu știu exact cât de moral, chit că Ferran Torres nu era prea dumirit ce să facă, dacă să se bucure ori nu. Iar aici e vina arbitrului, care a lăsat faza în coadă de pește, căci, la o adică, dacă era perfect convins că nu avea motive să oprească jocul, fiind foarte aproape de fază, trebuia să arate explicit asta, dar e și vina jucătorilor echipei gazdă, care n-au aflat că jocul se oprește doar când fluieră arbitrul.

Astfel că trebuie să așteptăm următoarele meciuri ale Barcelonei ca să vedem ce și cum. Deocamdată, ”Flicky-Flacka” rămâne într-un soi de stand-by, însă cele 20 de minute din debutul de sâmbătă oferă un prim set de argumente.

Lacrimile lui Salah și vara lui Liverpool

Cine a avut vreun dubiu că vara celor de la Liverpool n-a fost chiar una liniștită cred că s-a putut convinge la finalul meciului de vineri seară, câștigat de ”cormorani” cu 4-2 în fața unui Bournemouth care și-a pierdut dintr-un foc aproape toată apărarea. Și mă refer aici la momentul de eliberare al lui Salah, lacrimile pe care nu și le-a putut reține, stând în fața peluzei și ascultând cântecele pentru Diogo Jota. A fost un plâns de descărcare, nu doar niște lacrimi ascunse, iar egipteanul, ca principală vedetă a echipei, cred că a strâns în el toate sentimentele vestiarului. Inclusiv ale lui Arne Slot, care recunoștea la final ce greu i-a fost atunci când, de la 2-0 s-a făcut 2-2 și s-a uitat spre banca de rezerve. ”E clar pe cine aș fi trimis în teren, nu?”, a explicat olandezul.

În altă ordine de idei, Liverpool a fost în situația Barcelonei, pe care am expus-o mai sus. Toată lumea a dorit să vadă cum arată campioana Angliei ce se dovedește, până acum cel puțin, și campioana transferurilor. De arătat arată bine în sensul divertismentului ce va exista la meciurile sale, însă unele semne de întrebare pe zona defensivă deja au apărut. Acest 4-2-3-1, condiționat poate și de absența lui Gravenberch, dar și de dorința lui Slot de a-i arunca în luptă pe toți cei nou veniți, pare un pic riscant. Cât despre rolul de salvator pe care l-a avut Federico Chiesa, face și asta parte din anecdotele fotbalului, căci viitorul italianului e în aceste zile mai degrabă departe de ”Anfield”.

E City ”back in business”?

E Manchester City ”back in business”? Cred că e o întrebare pe care și-o pun mulți după acest 4-0 de început al echipei lui Guardiola pe terenul lui Wolwerhampton. Un City pe care casele de pariuri și supercomputerele îl văd doar cu a 3-a șansă în lupta la titlu. Cred că nici nu e prea vexat Pep de chestia asta, ba chiar cred că-i convine linia asta a doua în care e plasat. City încă e o echipă în construcție, căci Guardiola nu a avut sâmbătă 3 titulari indiscutabili, Rodri, Fodden și Gvardiol, ce nu cred că vor lipsi prea des după ce se vor reface, plus că, din cei trimiși pe teren, unii, Oscar Bobb sau Rico Lewis sunt în negocieri pentru a pleca, iar alții, Ederson sau Savinho nici n-au contat, ei fiind mai degrabă plecați.

City poate fi ”back in business” și poate avea o altă poziție în calculele la titlu dacă transferul de care se tot vorbește, Rodrygo de la Real Madrid, se concretizează. Dacă-l aduce pe brazilian, Pep dă lovitura și poate avea alte argumente.