Avem noi pe-aici, prin spațiul nostru atât de mioritic din atâtea puncte de vedere, o vorbă: omul sfințește locul. Habar n-am dacă o au și englezii, dar de n-o au o pot vedea cu ochii lor, dacă vor avea răgazul să-și arunce privirea spre Birmingham. Spre Aston Villa, mai exact, căci cealaltă echipă a orașului, Birmingham FC (antrenată, apropo, de Wayne Rooney) se zbate în mediocritatea de la mijlocul clasamentului din Championship. Aston Villa, în schimb, tocmai a terminat cele mai bune 4 zile din ultimii ani învingând pe același stadion și cu același scor campioana campioanelor, City, și liderul de dinaintea week-end-ului, Arsenal. Pe ”Villa Park” oamenii se uită la clasament, se freacă la ochi și se descoperă pe podium, la două puncte de noul lider, Liverpool. Și, cu gândul la cea mai frumoasă poveste din istoria Premier League oferită nu demult de Leicester, aceiași oameni încearcă, timid, rușinat, cu privirea mai degrabă în pământ, să se întrebe: ”Oare ar fi posibil?” Citeste mai mult …
4 meciuri la rând fără victorie, 3 puncte luate din 12 posibile și o cădere până pe locul 4 în clasament, iată suficiente motive pentru ca mulți jurnaliști și, prin intermediul lor, mult mai mulți suporteri să se întrebe dacă și ce se întâmplă la Manchester City. Nu vorbim totuși de o echipă oarecare, ci de cea care a stăpânit de manieră aproape dictatorială fotbalul englez și european în a doua parte a sezonului trecut. Și cea de la care se așteaptă să meargă pe aceeași linie și-n acest sezon. Citeste mai mult …
Imediat după victoria noastră cu Israel, care ne-a adus și mult dorita calificare, scriam tot aici un text cu titlul ”Avem un Euro, cum procedăm?”. Vorbeam acolo despre faptul că mulți dintre suporterii echipei noastre naționale nu prea știu cum să apuce această calificare. În sensul că nu prea știu să se bucure de ea, scoțând la înaintare tot felul de alte perspective, norocul fiind cea mai pregnantă dintre ele. Ulterior am bătut Elveția și am început să realizăm ceea ce am obținut. Citeste mai mult …
E foarte frumos Crăciunul la Paris. Mai bine zis, zilele de dinainte, căci marea sărbătoare, în sine, ar trebui petrecută în mijlocul familiei. Se aprind și mai multe lumini în ”Orașul luminilor”, totul e strălucitor, mult ”glamour”, așa cum ar merita să fie întotdeauna acest oraș splendid, din ce în ce mai greu de guvernat (și de vizitat) astăzi. Dar în aceste zile, da, totul e ”magnifique”. Iar unii dintre parizieni primesc chiar daruri. Cu anticipație. Citeste mai mult …
”For the good of the game”. Așa suna un slogan al celor de la FIFA, acum mai bine de 10 ani. Între timp l-au lăsat baltă, că oricum nu mai credea nimeni în el după ce s-a dovedit că binele fotbalului pe care-l tot scoteau la înaintarea s-a dovedit un mare fâs, binele căutat fiind, în realitate, al lor, al celor de la forul ce tutelează și, în teorie, ar trebui să împartă dreptatea peste sportul rege. Dar nu despre FIFA mi-am propus să scriu azi, ci despre Premier League, pornind de la sloganul de mai sus și după super-duelul dintre City și Liverpool de sâmbătă. Citeste mai mult …
Am tot auzit de-a lungul anilor că fotbalul nu e doar o chestiune de viață și de moarte, e mai mult decât atât. Spusă de o legendă precum Bill Shankly, chiar scoasă oarecum din contextul inițial, ideea poate părea în regulă, în special din punct de vedere motivațional. Până la un punct. Acel punct în care viața și moartea își dau întâlnire, dar nu pe un teren de sport, ci pe parcursul existenței unei persoane. O persoană care, dragă cititorule, poți fi chiar tu. Abia atunci realizezi că oricât de mare e impactul pe care-l are asupra omenirii, fotbalul e doar un sport. Și-așa trebuie să și rămână. Pentru că viața e mult prea importantă și, aici vine deosebirea esențială față de sport, eșecul e ireversibil.
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!