Cei aproape 700 de milioane de telespectatori (din 180 de țări, audiență estimată) care au urmărit duminică seară primul episod din ”El Clasico” pe 2020 probabil că încă se întreabă dacă au văzut un meci bun. Realitatea e că, lăsând la o parte rezultatul final, care ”vopsește” opiniile multora, acest Real Madrid-Barcelona nu s-a ridicat la nivelul de spectacol oferit de alte confruntări. Să ne înțelegem totuși, dacă ne raportăm la un meci obișnuit, ”mediocru” nu poate fi caracterizarea a ceea ce-am văzut pe ”Bernabeu”. Avem cu toții exemple de meciuri mediocre, proaste și plictisitoare. Dacă ne raportăm însă la alte dueluri dintre cei doi giganți ai Spaniei, căci”El Clasico” ne-a obișnuit de 10 ani încoace cu altceva, da, senzația e că am văzut și spectacole de mai bune calitate. Citeste mai mult …
Zidane vs Guardiola. Ce afiș frumos, ce invitație la fotbal-seminar, ce dorință de a vedea, în sfârșit, un duel care pe care al acestor doi antrenori ce fac parte din grupul restrâns al tehnicienilor ce au marcat fotbalul ultimilor 10-15 ani. Și când zic restrâns, cred că îi putem număra pe degetele unei singure mâini, căci în afară de Zizou și Pep ar mai fi Klopp și Simeone (știu, unora nu le place, dar dacă azi există Atleti printre forțele Europei e doar pentru că există Cholo) și, eventual, Mourinho. Citeste mai mult …
”Vedi Napoli e poi muori”. De la Goethe încoace mulți au folosit acest dicton, cu care napoletanii se mândresc peste măsură, chit că, mai nou, se zice că de fapt fraza ar fi fost ”Vedi Napoli e poi Mori”, fiind vorba despre o localitate, Mori, care l-ar fi impresionat pe poet la fel de mult. ”Vedi Napoli e poi Messi” cred că ar putea fi o caracterizare numai bună a acestei partide de marți seară dintre Napoli și Barcelona, ce părea, la momentul tragerii la sorți, mult mai descentrată, mult mai dezechilibrată. Citeste mai mult …
Ce plăcere să vezi că în fotbalul de azi, unde banul face și desface, dictează și, câteodată, pictează, mai există și excepții de tip Atalanta! Și ce bine că tocmai Champions League, o competiție ce pare în principal orientată către cei bogați, mai face loc și unui astfel de contra-exemplu. Atalanta de azi e Ajax-ul de ieri, e Monaco de alaltăieri, cel al lui Mbappe, e Malaga din 2013, cea a lui Pellegrini, Joaquin și Isco, e într-un fel echipa tuturor chiar dacă nu rupe audiențele. Căci toți ne dorim să vedem asta, să simțim că mai există loc și pentru fotbalul de altădată. Citeste mai mult …
Cea mai dezarticulată versiune a lui Atletico în epoca Simeone vs cea mai bună variantă a lui Liverpool în era Jurgen Klopp. Cam așa suna afișul partidei de pe ”Metropolitano” de marți, care a deschis balul Champions League, versiunea de primăvară, cea adevărată, după încălzirea de toamnă numită Liga Campionilor. Citeste mai mult …
După ani de dictatură a lui Juventus, fotbalul italian se poate bucura, în sfârșit, de ceva mai mult suspans, de ceva mai multă incertitudine. Cel puțin asta e impresia după acest Lazio-Inter de duminică, un meci câștigat de laziali, care au mai dat încă un răspuns la întrebarea dacă, finalmente, se pot implica în lupta pentru titlu. În momentul acesta al sezonului, când încă n-a început aglomerația lunilor decisive în competițiile europene, Lazio pare, dintre cele 3 candidate, cea mai liniștită, cea mai proaspătă, cea mai naturală. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!