TINEREȚEA BĂTRÂNULUI DOMN

TINEREȚEA BĂTRÂNULUI DOMN

La 33 de ani, un bărbat e în floarea vârstei. E chiar în cea mai frumoasă bucată a existenței sale. E în plin proces de maturizare, chit că există voci care spun că unii bărbați nu se maturizează niciodată, vede altfel viața, își cunoaște interesele, își știe limitele și nu se mai lasă dus de val așa ușor. La 33 de ani, un fotbalist e pe ultima turnantă a existenței sale sportive. Unii chiar și-au încheiat această existență, gen Michel Platini (sau Ilie Dumitrescu de la noi), căutând să lase în memoria colectivă imaginea lor din perioada de glorie, nu din acele momente în care corpul nu te mai ascultă ca-n tinerețe. Cristiano Ronaldo a împlinit 33 de ani în februarie și nu lasă absolut deloc senzația că se pregătește de ieșirea din scenă. La el nu mai încape îndoială, maturizarea s-a produs, iar asta îl ajută să-și mențină un tonus formidabil. Dacă nu cumva a descoperit un elixir al tinereții, ceea ce mă îndoiesc sincer, asistăm la unul dintre momentele de vârf ale istoriei sportului. Citeste mai mult …

BĂRBAȚII BĂTRÂNEI DOAMNE

BĂRBAȚII BĂTRÂNEI DOAMNE

Se spune că în spatele fiecărui bărbat de succes există o femeie puternică. N-am niciun motiv să nu fiu de acord cu chestia asta, dimpotrivă. Mai ales că azi e 8 martie. Îndrăznesc să preiau această teorie și s-o adaptez la ceea ce am văzut miercuri seară pe ”Wembley”. Și aș spune că în spatele ”Bătrânei Doamne”, în spatele gloriei și a uimitoarei capacități de rezistență, există niște bărbați de succes. N-o să mă refer la trecutul acestui club, ci la prezentul imediat. În spatele acestei calificări chinuite, miraculoase chiar, există câțiva bărbați cu putere de decizie. Și, mai mult decât atât, capabili să dezvolte această putere de decizie în decizii definitive. Citeste mai mult …

BĂTRÂNA DOAMNĂ, ”PIPITA” ȘI TINERII LONDREI

BĂTRÂNA DOAMNĂ, ”PIPITA” ȘI TINERII LONDREI

Am mai spus-o, pentru mine – și nu cred că doar pentru mine – Champions League începe abia în luna februarie, odată cu faza eliminatorie. Până atunci, în grupe, avem Liga Campionilor, acolo unde se pot regăsi și exemple de echipe ce nu prea au ce căuta în această competiție, dar mai ales unde marja de eroare e un pic mai mare. Un pas greșit azi poate fi refăcut mâine, căci sunt mai multe meciuri și se mai pot întâmpla lucruri. La faza eliminatorie e altceva, aici orice pas greșit poate duce la eliminarea din competiție, orice eroare poate fi fatală și orice minge trimisă-n transversală se poate transforma într-o piatră de moară ce se întoarce împotriva propriei echipe. Dacă această ultimă idee vă duce cu gândul la Gonzalo Higuain, foarte bine, chiar acolo voiam să ajung după ce voi fi finalizat această introducere. Citeste mai mult …

SEMIFINALA LUI DANI ALVES

SEMIFINALA LUI DANI ALVES

Vă propun să începem altfel acest text. Mai ales că e greu de analizat o calificare anunțată încă din prima manșă și e complicat să tragi concluzii în condițiile în care tot ce era important s-a scris după meciul tur. Vă propun așadar pentru început o declarație: ”În acest moment, există cluburi în Europa care, din punct de vedere economic, sunt imposibil de ajuns. Plecând de la această realitate, a vedea o echipă din Italia ajungând în în următorii ani într-o finală de Champions League mi se pare foarte, foarte, foarte greu”. Probabil că puțini își mai amintesc cine a fost cel care a spus aceste cuvinte, în decembrie 2013 și cred că multora nici nu le trece prin cap cine ar putea fi autorul. Reamintesc, suntem în decembrie 2013. Ei bine, cel care a gândit astfel, la acea dată era antrenor la Juventus. Da, da, este chiar Antonio Conte, care avea să și trădeze ”Bătrâna Doamnă” câteva luni mai târziu, motivația acelui divorț având la bază tocmai aceste idei. Citeste mai mult …

JUVENTUS LA MAX

JUVENTUS LA MAX

N-am fost de la început un admirator al lui Massimiliano Allegri. Mi se părea un antrenor bun, care a avut marea șansă de a prinde un Milan cu Zlatan, Thiago Silva, Pirlo și uriașa oportunitate de a se lupta cu un Inter în plină dezmembrare după plecarea lui Mourinho și cu un Juventus în plin proces de reorganizare. Acel titlu obținut cu Milan mi se părea mai degrabă rodul unei conjuncturi, iar felul în care a gestionat echipa după despărțirea de jucătorii emblematici de mai sus îmi întărea ideea unui tehnician care a beneficiat de lot și nu de un lot care a beneficiat de antrenor. Ca o paranteză, ideea asta încep s-o am despre Luis Enrique, dar nu ăsta e subiectul de azi. Ci Allegri. În admirația căruia am căzut de ceva vreme, molipsindu-mă poate de la Florin Bratu, care pare să-și fi făcut din ”Max” un model pentru cariera sa, aflată încă în perioada de început. La momentul în care a fost pus la Juventus mi s-a părut opțiunea corectă doar pentru că alte soluții nu erau, la vremea respectivă manifestându-mi pe acest blog ideea că mult mai potrivit ar fi fost Prandelli, care se grăbise să semneze cu Galata. Ei bine, pot să recunosc cinstit că m-am înșelat. Și odată cu mine toți cei care, în iulie 2014, vedea un pas înapoi pentru Juve în plecarea lui Conte și venirea lui Allegri. Citeste mai mult …

O SUPERBĂ ”BĂTRÂNĂ DOAMNĂ”. ȘI O BARCELONA FĂRĂ MEMORIE

O SUPERBĂ ”BĂTRÂNĂ DOAMNĂ”. ȘI O BARCELONA FĂRĂ MEMORIE

Există la români o vorbă: ”cine se frige-n ciorbă, suflă și-n iaurt”. Nu cred că există și la catalani, ei oricum nu prea au ciorbe. Eventual ar putea să sufle-n paella, căci fructele de mare în general nu se consumă prea fierbinți. Mai e vorbă pe la noi, cum că după ce ai dat cu capul de pragul de sus ai mare grijă data viitoare când treci pe-acolo. Pe asta s-ar putea s-o aibă, dar nu s-a văzut. Barcelona a dat cu capul în pragul de pe ”Parc des Princes”, a avut ulterior nevoie de un fir epic, condimentat cu ceva greșeli de arbitraj și o tactică păguboasă a adversarului, pentru a nu părăsi Champions League încă din ”optimi”. Se presupunea că nu va mai repeta aceleași greșeli încă o dată, că va avea mare grijă pe unde și cum pășește astfel încât ceea ce a pățit la Paris să nu se mai întâmple și la Torino. Dar n-a fost deloc așa. Chit că au existat unele diferențe față de prestația din turul cu PSG, finalul a fost cam același. 2-0 la pauză, ca și la Paris, și un alt eșec usturător, care readuce semnele de întrebare apărute atunci în dreptul grupării catalane, dar le transformă în semne de exclamare. Ceva nu e în regulă la Barcelona și se vede treaba că Parisul n-a fost chiar un accident. Citeste mai mult …

Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Givenchy Sephora
blouseroumaine-shop.com
Vola.ro
Articole recente
Comentarii recente
Twitter
Arhivă