August 2017. Ultimele zile de mercato. Între Alexis Sanchez și Arsenal toate legăturile fuseseră rupte de ceva vreme, iar divorțul era cea mai bună soluție. Pentru ambele părți. Un eșec managerial major al ”tunarilor”, care n-ar fi trebuit să ajungă într-o astfel de situație cu cei mai buni doi jucători din lot, căci, să nu uităm, și Mesut Ozil era (și este) în aceeași situație. Manchester City părea destinația cea mai la îndemână pentru starul chilian. Impresarul lui, Fernando Felicevich (rețineți acest nume!) sondase terenul pe la mai multe cluburi, dar pretențiile sale, înțelegând aici salariul jucătorului și comisioane, plus pretențiile de transfer ale celor de la Arsenal fuseseră respinse ca exagerate. Ultima țintă, Bayern, ieșise din cursă considerând, pe bună dreptate ținând cont de rigoarea germană cu care e construită scara salarială, că ar dinamita vestiarul dacă ar satisface dorințele atacantului. Pep Guardiola părea dispus la acest risc, iar City iși asuma plata unei sume de transfer considerabile, ținând cont că jucătorul intra în ultimele 12 luni de contract. Problema, până la urmă, tot la Arsenal a fost, căci Arsene Wenger, văzându-se pus în imposibilitatea de a găsi rapid un înlocuitor (a fost dorit Lemar, dar Monaco s-a ținut tare), a decis că e mai bine să-l păstreze pe Alexis, cu orice risc. Observând unele declarații ale tehnicianului francez din aceste zile e de presupus că la mijloc a fost vorba și de un soi de ranchiună față de posibilitățile financiare ale celor de la City, dincolo de partea pur sportivă a problemei. Citeste mai mult …