ZIARELE DE AZI, 19 APRILIE 2013

ZIARELE DE AZI, 19 APRILIE 2013

Dacă doriți să citiți variantele on-line ale acestor publicații, o puteți face cu un simplu click pe fiecare nume în parte.



Marca , As , El Mundo Deportivo , Sport , L`Equipe , Gazzetta dello Sport , TuttoSport , Corierre dello Sport , O Jogo , A Bola , Kicker , Ole , Daily Star, Daily Mirror, The Sun, Bild, France Football

Majoritatea au un conținut diferit pe on-line față de ediția tipărită, dar există la unele și posibilitatea, contra-cost, de a citi ”ziarul” in format pdf.

ZIARELE DE AZI, 18 APRILIE 2013

ZIARELE DE AZI, 18 APRILIE 2013

Dacă doriți să citiți variantele on-line ale acestor publicații, o puteți face cu un simplu click pe fiecare nume în parte.



Marca , As , El Mundo Deportivo , Sport , L`Equipe , Gazzetta dello Sport , TuttoSport , Corierre dello Sport , O Jogo , A Bola , Kicker , Ole , Daily Star, Daily Mirror, The Sun, Bild, France Football

Majoritatea au un conținut diferit pe on-line față de ediția tipărită, dar există la unele și posibilitatea, contra-cost, de a citi ”ziarul” in format pdf.

ZIARELE DE AZI, 17 APRILIE 2013

ZIARELE DE AZI, 17 APRILIE 2013

Dacă doriți să citiți variantele on-line ale acestor publicații, o puteți face cu un simplu click pe fiecare nume în parte.



Marca , As , El Mundo Deportivo , Sport , L`Equipe , Gazzetta dello Sport , TuttoSport , Corierre dello Sport , O Jogo , A Bola , Kicker , Ole , Daily Star, Daily Mirror, The Sun, Bild, France Football

Majoritatea au un conținut diferit pe on-line față de ediția tipărită, dar există la unele și posibilitatea, contra-cost, de a citi ”ziarul” in format pdf.

MARATONUL CARE NU TREBUIE SĂ SE OPREASCĂ

MARATONUL CARE NU TREBUIE SĂ SE OPREASCĂ

 

Teroarea e din nou prezentă în America. E rău, indiferent de opțiuni politice, simpatii sau antipatii, dincolo de orizonturi de gîndire și de comprații. E rău pentru că imaginile oamenilor însîngerați, suferinzi, îngroziți, înlăcrimați nu pot bucura decît ochii psihopaților. Mai ales că vorbim despre oameni nevinovați, oameni care n-au nici un amestec în disputele politice și conflictele militare ce generează aceste atacuri care conțin o doză egală de lașitate și sadism.

Cel mai rău e că s-a întîmplat la un eveniment sportiv. La un maraton, adică exact cea mai grea probă sportivă posibilă, cea care la pune la încercare toate calitățile și toată pregătirea de care poate fi capabil un sportiv. Mult mai rău e că, la momentul primei explozii, trecuseră multe zeci de minute de cînd primul concurent trecuse linia de sosire. Cu alte cuvinte, atunci, la acel moment, se apropiau de final mulți dintre cei care se înscriseseră la acest maraton tradițional nu neapărat din dorința de a-l cîștiga, ci din aceea de a participa, de a-și testa limitele, de a-și verifica pasiunea pe care o au.

Au fost și vor fi multe reacții. Mi-a atras atenția una, pe care am citit-o pe una dintre rețelele de socializare. Nici nu mai rețin care. Cineva observa pe imagini cum, imediat după explozie, și după ce prima sperietură fusese oarecum depășită, au existat concurenți care, privindu-și ceasul, au continuat să alerge, să caute linia de sosire. Erau cu siguranță oameni pentru care competiția era cu ei înșiși, cu timpii pe care-i făcuseră la alte concursuri, cu recorduri personale pe care căutau să le egaleze sau să le depășească. Oameni care au înțeles imediat că nimeni și nimic nu trebuie să-i oprească, nimeni și nimic nu trebuie să stea în calea dorinței lor de a duce pînă la capăt ceea ce și-au propus.

În esență, e spiritul care trebuie să ne guverneze. Cursa vieții nu trebuie stopată, nimic nu trebuie să te facă să te oprești din alergare, spre ceea ce ți-ai propus. Poate cîteodată încetinești, te adăpostești, aștepți că pericoul să treacă și rănile să se vindece, dar apoi trebuie să mergi mai departe. Cine n-o face e doar un învins.

P.S.

Ceea ce s-a întîmplat la Boston, deși s-a întîmplat destul de tîrziu, a devenit imediat subiect de primă pagină pentru aproape toate ziarele care se respectă. Revista presei de astăzi e o dovadă. Nu căutați pe acolo ziare din România. Nu e cazul.

ZIARELE DE AZI, 16 APRILIE 2013

ZIARELE DE AZI, 16 APRILIE 2013

Dacă doriți să citiți variantele on-line ale acestor publicații, o puteți face cu un simplu click pe fiecare nume în parte.



Marca , As , El Mundo Deportivo , Sport , L`Equipe , Gazzetta dello Sport , TuttoSport , Corierre dello Sport , O Jogo , A Bola , Kicker , Ole , Daily Star, Daily Mirror, The Sun, Bild, France Football

Majoritatea au un conținut diferit pe on-line față de ediția tipărită, dar există la unele și posibilitatea, contra-cost, de a citi ”ziarul” in format pdf.

NIMIC DESPRE FOTBAL

NIMIC DESPRE FOTBAL

 

Da, ați citit bine! Nu, acest post nu este despre fotbal. Există viață și fără fotbal. Totuși.

Ei bine, despre viață aș vrea să vă vorbesc. Un alt fel de viață. Acest post este despre un copac. Nu căutați nici o metaforă, nici o comparație, nici o metodă inedită de a scrie un text. Este pur și simplu un text despre un copac, un copac ca oricare altul. Ca miile de copaci din țara asta. Dar un copac care a fost tăiat. Ca alte mii de copaci din țara asta.

Aveam pe stradă, fix în fața geamurilor și a unui balcon, un copac. Un tei foarte frumos, bine structurat, care-și aștepta timpul pentru a înflori. Era un soi de binecuvîntare pentru stradă, dar și pentru casă, căci vreme de cîteva săptămîni mirosea a tei, un parfum natural, o esență neîmbogățită artificial, ce mai curăța din aerul îmbîcsit pe care sîntem obligați să-l respirăm. Abia așteptam ca primăvara să învingă în sfîrșit lupta cu iarna și să se instaleze cu drepturi depline, pentru ca teiul să înflorească. Și să conducă peisajul. Pentru că, da, asta reprezenta. Era șeful copacilor de pe strada mea.

Primăvara s-a instalat. Dar teiul nu va mai apuca să înflorească așa cum o facuse în primăverile precedente. Pentru că a fost tăiat. De fapt, nu tăiat, ciuntit. I s-au tăiat mare parte din crengi, a rămas un schelet. Parcă e un soldat întors de pe front, dintr-un război ce nu era al lui, fără mîini și picioare. Au scăpat cîteva ramuri de furia fierăstrăului, au început deja să înmugurească, dar nu va mai fi la fel.

M-am trezit dis de dimineață într-un zgomot infernal. Inițial am crezut că se asfaltează iar strada, ce fusese asfaltată în vara trecută. Cîteva sute de metri în vreo lună și ceva. Nemții făceau o autostradă în timpul, ăsta. Nu, nu se asfalta, deși n-ar fi fost o mirare prea mare, se practică prin capitala noastră dragă. Se tăia copacul, mai bine zis i se tăiau crengile. Am întrebat și eu, ca tot omul, pe cel care solicitase și, pesemne, plătise această operație, care-i ideea. Răspunsul a fost atît de tipic pentru vremurile pe care le străbatem. ”Pentru că așa am vrut eu. E vreo problemă?”. Poate că avea un motiv, ar fi putut să-mi spună. N-am mai insistat, căci cu personaje de genul ăsta, desprinse din filmele indiene, și nu mă refer aici la talentul actoricesc, ci la felul în care arată, e mai bine să nu-ți bați capul. Rezultatul ar fi același.

Între timp, intervenția a luat sfîrșit. Pacientul nu e mort, dar nici viu nu mai este. Este o umbră. Umbra unui copac ce altădată înverzea strada și schimba aerul. Un ciot. O artă contemporană creată de un artist nevrotic. Fix ca orașul ăsta, o umbră a orașului frumos, ce altădată bucura ochii celor care-l vizitau. Poate că dacă ar fi putut, copacul s-ar fi plîns de nedreptatea ce i se face, ar fi încercat să se opună, ar fi încercat să explice care-i importanța lor, a copacilor, în viața noastră. Oricum cred că n-ar fi reușit. Ar fi cedat într-un final, pentru că, nu-i așa, cel mai destept cedează întotdeauna. Între acel copac și cel care l-a făcut să arate precum vedeți sînt din ce în ce mai convins că intelegința e de partea copacului.

Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Givenchy Sephora
blouseroumaine-shop.com
Vola.ro
Articole recente
Comentarii recente
Twitter
Arhivă