Martie 2019. Real Madrid era o navă în derivă, naviga prin ape altădată cunoscute fără nicio direcție. Ieșise din Champions League, competiția cu care avea o logodnă durabilă, campionatul era departe, Cupa nu era neapărat o soluție. Primul sezon post-Cristiano Ronaldo certifica un adevăr pe care mulți îl anticipaseră, dar se feriseră să-l îndrepte către omul deciziilor, Florentino Perez: Real Madrid rămăsese fără lider.

Iar atunci, Florentino, a cărui gândire de om de afaceri hârșâit prin atâtea bătălii fiscale nu permite cuvântul orgoliu, a luat, poate, a doua cea mai importantă decizie din lunga sa prezență în fruntea clubului madrilen. Apropo, pe 16 iulie, chiar în ziua cuceririi noului titlu, s-au făcut 20 de ani de la înscăunarea lui Florentino. Decizia a fost să-l sune pe Zidane, să lase mândria deoparte și să încerce să-l convingă să preia din nou echipa. Cum a procedat, nu știm, poate o să aflăm cândva ce-a promis, ce-a lăsat de la el, ce compromisuri a făcut. Cert e că a reușit, iar Zizou s-a întors.

Paranteză. Sunt convins că vă întrebați care a fost prima decizie importantă a lui Florentino. Nu, n-a fost transferul lui Cristiano, căci meritele aici nu-s ale lui, ci ale celui de dinainte, Ramon Calderon. Da da, exact, domnul acela care s-a umplut de penibil făcându-se frate de marmeladă cu Gigi Becali, contagiat (scuzați termenul, știu că sună urât în perioada asta) de aerul de mahala ce se respira pe-atunci la palatul aurit din cea mai bună zonă a Bucureștiului, el e cel care a orchestrat trecerea lui Cristiano de la Manchester la Madrid. Și nu, nu e vorba nici de transferul lui Figo de la Barcelona, grație căruia Florentino i-a suflat scaunul de președinte lui Lorenzo Sanz, ce abia câștigase Champions League. Nu, aia a fost o mutare de poker, all-in, cu care a riscat, dar a câștigat. Nu, prima mutare importantă a lui Florentino a fost desemnarea lui Zizou ca antrenor principal, în ianuarie 2015, în locul lui Rafa Benitez. Două mutări, deci, un singur personaj: Zinedine Zidane.

Să ne întoarcem la prezent. Și la acest sezon 2019-2020, unul cum n-a mai fost și, sincer, sper să nici nu mai fie. În martie 2019, Zidane declara așa: ”Obiectivul nostru pentru 2019-2020 este câștigarea campionatului”. Asta după ce spusese că, din punctul lui de vedere, trofeul cel mai important cucerit de el în primul mandat ca antrenor a fost titlul din 2016-2017. Când un antrenor cu trei Champions League câștigate de manieră consecutivă zice așa ceva, pesemne că un motiv o avea. De fapt, sigur are, dar nu-mi propun aici să pedalez pe tema asta. Spun doar atât, degeaba ești cel mai bun de pe stradă, dacă la tine în bloc nu contezi și n-ai un cuvânt de spus între vecinii cu care conviețuiești zilnic și de ani buni.

IMPRESIA GREȘITĂ DESPRE ANTRENORI

Există printre unii oameni impresia că la o echipă ca Real Madrid poate câștiga trofee și vânzătorul de la magazinul oficial. La fel se spunea despre Barcelona de pe vremea lui Guardiola, la cea de pe vremea lui Luis Enrique, la fel se spunea despre Milanul lui Sacchi etc. De ce oare aceeași echipă a Madridului friza penibilul sub comanda lui Lopetegui și Solari? Sau, ceva mai înainte, sub comanda lui Rafa Benitez? De ce după plecarea lui Pep fotbalul Barcelonei n-a mai fost același, deși Messi, Iniesta și Xavi nu plecaseră nicăieri? De ce după Luis Enrique, aceeași Barcelona nu s-a mai apropiat de finala Champions League? Cine crede că e ușor să gestionezi un vestiar la un club mare să-l întrebe pe Quique Setien dacă e așa, s-ar putea să fie surprins de răspuns.

Ce a reușit Zidane la Real Madrid în acest sezon? Să facă uitată, în primul și-n primul rând, persoana lui Cristiano Ronaldo. Să transforme o echipă ce trăia din isprăvile portughezului într-una căruia îi dai foarte greu gol. Să facă din Real Madrid cea mai bună apărare din Spania, poziție pe care mulți o credeau lipită în dreptul lui Atletico Madrid, cel puțin cât timp rămâne acolo Cholo Simeone. Să-i facă pe toți jucătorii să se simtă importanți, să adere la cauză, inclusiv pe James Rodriguez sau Bale, chit că galezul are o lume a lui în care trăiește. Să-i facă pe ”veterani” să aibă din nou motivație, nu să stea cu gândul la transferuri ulterioare, la ultime contracte bănoase.

Mai vreți? Mai am. Să-l facă, apropo de ultimul paragraf de mai sus, pe Florentino Perez să uite de stilul lui de a căuta să scoată bani de pe urma unor fotbaliști pe care i-a stors ca pe un burete. Vezi plecările profitabile ale lui Cristiano sau Xabi Alonso, Di Maria, Ozil ori Higuain. Să-l facă pe Sergio Ramos să joace, la 34 de ani mai bine ca la 24, să-l facă pe Courtois să înțeleagă că acest Real Madrid fără Cristiano nu trebuie să dea un gol mai mult ca adversarul, ci să ia un gol mai puțin ca adversarul. Să-l facă pe Benzema să se simtă în sfârșit important, decisiv uneori. Să integreze talentul exploziv al unui Vinicius sau Rodrygo în energia unui Fede Valverde. Să-l recâștige pe Isco, să-l readucă pe Asensio în lumea fotbalului.

17 jucători au bifat mai bine de 900 de minute fiecare în acest sezon. Au existat 21 de marcatori diferiți. Courtois va fi cel mai bun portar al Spaniei, trofeu pe care un goal-keeper de la Real Madrid l-a luat o singură dată în ultimii 27 de ani, un anume ”San” Iker Casillas. Benzema a dat 21 de goluri până acum și de 13 ori a deschis scorul. Iar în mini-sezonul post-pandemie, a adus cu reușitele sale 15 din cele 30 de puncte. De fapt, această perioadă de după carantină a reprezentat pentru Zidane maximum în ceea ce înseamnă gestiunea vestiarului.

Când Zidane s-a întors la Real Madrid și-a asumat un risc enorm. Performanțele sale anterioare ridicaseră o ștachetă greu de atins inclusiv de el. Dar Zizou nu pare genul de om care să se teamă. Dacă nu s-a temut să-i dea un cap în piept lui Materazzi într-o finală de Mondial sau să-i trântească ușa-n nas lui Florentino Perez, atunci, în 2018, de ce să se fi temut acum. De eșec? Hmm, nu cred. Sunt convins că eșecurile vor apărea în cariera francezului. E posibil să apară demiteri, eventual o nouă demisie, atenție, poate mai devreme decât își imaginează unii. Eșecurile fac parte din bagajul zilnic al unui antrenor.

Nu, Zidane n-are de ce să se teamă. Orice ar fi el va rămâne un imens fotbalist și un uriaș antrenor. Dincolo de toți și de toate, acest campionat câștigat de Real Madrid este al lui.