TRISTEȚEA LUI NEYMAR

TRISTEȚEA LUI NEYMAR

Neymar s-a accidentat și nu va putea juca în prima manșă cu Barcelona din Champions League. E posibil să nu poată juca nici măcar în returul de la Paris, dar asta nu se poate spune astăzi cu certitudine. Ce se poate spune însă cu certitudine este că Neymar mai trece pe răbojul absențelor sale notabile din această perioadă a anului încă una. 

Neymar spune că e trist. Spune că e trist pentru că e nevoit să ia o pauză de la a face ceea ce-i place lui cel mai mult. Adică să joace fotbal. Precizarea cred că e utilă, fiindcă de la o vreme nu prea se mai știe ce-i place lui Neymar cel mai mult. Dacă e să fim foarte malițioși, am spune că cel mai mult și mai mult îi place banul, căci a dovedit asta de-a lungul anilor și nici măcar nu s-a chinuit să mascheze. Până la urmă nici nu e de condamnat, căci nu-i singurul. Dacă e să fim doar un pic malițioși am spune că lui Neymar îi place cel mai mult să se distreze jucând fotbal. Sau doar să se distreze? Aici cred că are și el o dilemă.

Neymar spune că nu știe cât mai poate suporta tratamentul la care e supus de adversarii din Franța. Va scoate însă dintr-un sertar contractul cu PSG și-și va da seama că va trebui să suporte. Mai ales dacă vrea să continue la PSG, așa cum tot declară în ultima vreme, Parisul devenind brusc orașul luminilor sale, de unde acum vreun an și ceva, până ca virusul ăsta nenorocit să dea și fotbalul peste cap, lăsa impresia că abia așteaptă să scape de-acolo.

Ce nu spune Neymar și nu înțelege nimeni e cum se întâmplă ca de fiecare dată când se apropie luna martie el are o problemă. De când a venit la PSG, brazilianul a izbutit doar o dată să fenteze accidentările în această perioadă a anului, în sezonul trecut, când lumea era oricum zăpăcită de apariția Covid-ului și toată planeta era blocată. A fost singura lui prezență în ”optimile” Champions League, dar și singura dată când PSG a izbutit să se califice mai departe. Iar dacă ne uităm și mai în spate, găsim o accidentare și două suspendări în perioada când îmbrăca tricoul Barcelonei.

Cunoaște toată lumea, cred, povestea cu Rafaella, sora din Brazilia și a sa aniversare din martie de la care, se zice, Neymar nu vrea în ruptul capului să lipsească. Iar în acest an va face 25 de ani. Mi se pare însă doar o anecdotă. Sincer nu cred că așa ceva e posibil la un asemenea nivel, căci, la o adică, șeicilor din Qatar nu le era greu să o mute pe domnișoară la Paris cu tot cu prietenii, rudele, eventual întreg cartierul de lux în care locuiește în Brazilia și să-i facă un mega-party, chit că Rio nu e Paris când vine vorba de anumite lucruri. Mi se pare așadar de-a dreptul aberant să ne gândim la un scenariu cu Neymar mimând sau forțând accidentări doar pentru plăcerea de a tăia tortul al Rio. Totuși qatarezii ce dețin PSG nu-s chiar cei mai fraieri oameni de pe planetă să fie păcăliți astfel an de an.

Mai degrabă tind să le dau dreptate jurnaliștilor francezi care scriau vineri că viața agitată a brazilianului ar trebui să fie cauza acestor leziuni recurente. Și ”L Equipe” și ”Le Parisien” au abordat tema și au cam pedalat în aceeași direcție. De altfel nici măcar nu le-a fost greu, căci însuși Neymar a recunoscut că are o plăcere teribilă în a pierde nopți spunând că nici prin cap nu-i trece să renunțe la distracție.

Deschid o paranteză. Și pun o întrebare. De unde provine fericirea unui fotbalist? Și cât de importantă este ea pentru prestațiile sale? Sunt, iată, două întrebări la care noi, cei care nu suntem implicați în fenomen, nu prea știm să răspundem. Ne gândim mereu la fotbaliști și la banii pe care-i câștigă și tragem concluzia că trebuie să fie fericiți. Poate că nu tot timpul e așa.

Revin la Neymar și la stilul lui. Un cunoscut medic francez, intervievat de ”Le Parisien” spunea răspicat: ”Pe Neymar îl va distruge stilul de viață”. Și analiza accidentările din această perioadă a anului, punându-le pe seama exceselor din timpul sărbătorilor, adunate peste lipsa de grijă din fiecare zi, grijă față de alimentație, față de hidratare, față de refacere, la care se adaugă și oscilațiile de temperatură, ce ajută la producerea leziunilor musculare. Și se întreba medicul: ”Oare de ce Cristiano Ronaldo și Messi au izbutit să ajungă și să se mențină atâția ani la un nivel fabulos?”.

Întrebarea asta ar trebui să și-o pună Neymar. Mă tem însă că n-o va face. A tot dat de înțeles că a plecat de la Barcelona pentru că nu putea să câștige Balonul de Aur din cauza lui Messi. De fapt, adevărul e altul. Nu poate câștiga Balonul de Aur din cauza lui.

P.S.

În timp ce Pochettino caută variante de prim ”11” fără Neymar și Di Maria, la Barcelona se simte un aer de satisfacție apropo de absența brazilianului la confruntarea de pe ”Camp Nou”. Evident că motivele există, căci Neymar cântărește mult în jocul parizienilor, îmi aduc însă aminte de bucuria catalanilor înainte de returul cu Liverpool, de pe ”Anfield”, când s-a aflat că vor lipsi Salah și Firmino. Au dat acolo peste Origi și Wijnaldum, iar care a fost scorul final știe toată lumea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Givenchy Sephora
blouseroumaine-shop.com
Vola.ro
Articole recente
Comentarii recente
Twitter
Arhivă