Acum că au trecut primele două zile de Champions League pe anul ăsta și s-au mai decantat imaginile în direct, nu-i așa că vă încearcă un ușor sentiment de melancolie atunci când vă gândiți la Messi și Cristiano Ronaldo? Nu-i așa că, privindu-i pe amândoi, pe unul marți, pe celălalt miercuri, o mică undă de regret vă parcurge creierul?

Ce mari au fost! Ce uriași, ce bestii, ce monștrii competitivi! Ce spectaculoasă a fost lupta lor, cum împărțeau ei planeta în două, cum modificau ei prieteniile dintre oameni normali doar pe motiv de simpatie față de unul sau celălalt! Nu-i așa că v-ați gândit la tinerețea voastră, dar și la trecerea anilor care nu iartă, la acest tic-tac pe care nimeni nu-l poate opri? Nu-i așa că ați avut o strângere de inimă?

Nu e neapărat un amurg al zeilor. Totuși marșul lui Wagner e prea funebru, prea lugubru. E cursul vieții. Pentru Messi și Cristiano cariera a intrat pe ultima turnantă, sunt ultimii lor metri într-un fotbal pe care l-au dominat. Încă mai pot, încă mai au momente în care sunt decisivi, încă mai pot reuși acțiuni fantastice, goluri spectaculoase. Încă mai pot ucide adjective, dar nu mai sunt criminalii în serie de acum 10, 8, 6 sau 5 ani. Încet încet prezentul începe să devină al altora, iar nouă nu ne rămâne altceva decât să preluăm din mers alte repere, alți idoli, să ne formă alte obiceiuri când vine vorba de exclamații admirative. Va fi greu pentru cei de azi să ajungă la performanțele lui Messi și Cristiano, iar noi, peste vreo 5, 6, 8 sau 10 ani vom sta și ne vom aminti cum ne ciondăneam ca niște fraieri întrebându-ne cine e mai bun, Messi sau Cristiano, în loc să ne bucurăm de un duel cum n-a mai fost și, e o părere personală, nici nu va mai fi.

Două sunt numele care încearcă să preia, din mers, sceptrul celor doi titani. Mbappe și Haaland. 22, respectiv 20 de ani. Mașini de goluri amândoi, forțe ale naturii amândoi. Unul ceva mai elegant, mai legat, celălalt construit parcă pe calculator. Ba chiar se dezvoltă între ei și un soi de rivalitate care poate pune bazele unei competiții în viitor. Vor fi Mbappe și Haaland ceea ce au fost Messi și Cristiano? Cred că întrebarea asta și-o pun mulți, mai cred însă că răspunsul va veni în timp. Și va depinde de pașii pe care cei doi îi vor face. Să ne amintim totuși că între Messi și Cristiano competiția n-a prea existat până când portughezul n-a făcut pasul spre Madrid. Asta nu vrea neapărat să însemne că dacă Mbappe și Haaland nu vor merge la Real sau la Barcelona duelul lor nu va exista, nici vorbă de așa ceva, mai ales că eu unul mă tem că și pentru Real, dar mai ales pentru Barcelona, vor urma perioade complicate. Dar felul în care își vor decide ei viitorul va conta mult.

HAALAND ȘI FACTORUL NUMIT MINO RAIOLA

La Haaland e mai simplu. Aparent. Joacă la Borussia Dortmund și cu siguranță va pleca de-acolo. În mod normal chiar de la vară. Are și o clauză în acest sens, 75 de milioane, ceea ce nu reprezintă o sumă colosală. Am spus însă aparent, pentru că-n spatele norvegianului stă un impresar extrem de controversat, Mino Raiola, cunoscut pentru comisioanele pe care le cere. Abil negociator, având câteva uși de cluburi mereu deschise, dar și altele închise. City de exemplu, cât timp acolo va fi Guardiola. Poate și Bayern, care nu dă, din principiu comisioane suculente și unde, oricum, încă există Lewandowski.

Haaland e acum o țintă pentru că mediatizarea lui a luat-o un pic înaintea vârstei. Pe când Messi și Cristiano aveau 20 de ani, rețelele sociale nu aveau forța de azi, erau abia la început. Clubul care-l va lua pe Haaland își va arăta mușchii, abia mai apoi vine capacitatea lui de a se integra într-un campionat sau altul. Poate greșesc, dar eu nu-l văd pe Haaland capabil să joace la orice echipă din Europa, cred că sunt unele, chiar cele pedalează cel mai aprig pentru achiziționarea lui, unde nu s-ar prea potrivi. L-aș vedea la Liverpool, dar nu la Barcelona, la Juventus sau United, dar nu la Real Madrid. Dar, repet, e posibil să mă înșel.

Totul se rezumă însă la Mino Raiola, căci așa funcționează fotbalul azi. Hai să vedem cu ce cluburi a făcut tranzacții de-a lungul timpului Mino Raiola, cu ce președinți a negociat el în ultimii ani, și vom avea o hartă a posibilelor destinații pentru atacantul norvegian.

MBAPPE ȘI EROAREA PARISULUI

La Mbappe e un pic mai complicat. El oricum a luat-o un pic invers în carieră, căci a început direct cu un titlu mondial. Mai întâi a urcat pe Everest, celelalte piscuri i-au rămas pentru mai târziu. Mbappe n-are clauză, dar termină contractul în vara viitoare, ceea ce înseamnă că o decizie va trebui luată în câteva luni. Eu nu cred în varianta, avansată de o presă franceză ce începe să se uite cu prea multă evlavie la șeicii qatarezi, că PSG îi va putea aplica lui Mbappe același tratament ca lui Rabiot. Adică un an marginalizat în tribună, ostracizat inclusiv la antrenamente, tratat ca un intrus. Vorbim totuși de un campion mondial, care a costat 180 de milioane, fără să mai pun la socoteală salariul, impozitele, alte prime și comisioane. Și-a așa PSG e un club foarte puțin spre deloc iubit în restul Franței, o astfel de manevră la adresa lui Kylian ar spori ostilitatea.

Cred însă altceva. Cred că strategia celor de la PSG față de Mbappe un pic greșită. Mi se pare destul de clar că Mbappe își dorește în acest moment al carierei lui și altceva în afară de muntele de bani ce poate fi oferit dinspre Doha. Își dorește o echipă și mai ales un statut. Pe undeva, Mbappe e în situația lui Neymar din 2017, care a plecat de la Barcelona și pentru că tatăl lui a fost lacom, dar și pentru că-și dorea să iasă din umbra lui Messi. Acum, la PSG, totul se țese în jurul lui Neymar, iar Mbappe e în umbra lui. Și fotbalistic, iar asta se vede suficient de ușor atunci când sunt amândoi pe teren, fiindcă Neymar e protagonistul prin tot ceea ce face, dar și extra-fotbalistic, căci brazilianul e important și în afara terenurilor. Între ei există o relație excelentă, dar așa era și între Messi și Neymar, vă amintiți?

Cred că PSG ar trebui să pună pe primul plan relația cu Mbappe. Și abia apoi pe cea cu Neymar. Ar trebui să facă din prelungirea înțelegerii cu Mbappe o prioritate, chiar dacă asta ar însemna, eventual, o despărțire de Neymar. Cam ceea ce a făcut Barcelona în 2008 cu Messi și Ronaldinho. PSG ar trebui să se transforme într-un club al Franței și să-i deseneze lui Mbappe un anturaj cât mai familiar, pentru că Ligue 1 nu-i poate oferi ceea ce-i oferă Premier League și La Liga din punct de vedere mediatic și al provocărilor sportive. Iar un anturaj familiar ar putea însemna câțiva campioni mondiali ca și el. Un Griezmann, un Pogba, eventual un Dembele (cum ar arăta o echipă avându-i pe Mbappe și Dembele pe cele două laturi?), poate un Varane, poate un Giroud, de ce nu un Benzema? Toți aceștia pot fi aduși, nici măcar nu ar fi atât de greu. Dar pentru asta, strategia qatarezilor ar trebui să fie un pic diferită de cea din zona lor, unde e musai să ai cea mai înaltă clădire din lume, cea mai aurită construcție ori cel mai luxos stabiliment posibil.

Se anunță o primăvară interesantă pe gazon și o vară fierbinte în birouri. Pentru Mbappe, Haaland și cei care-și așteaptă rândul la ușa gloriei, viitorul începe azi.