Acum vreo două săptămâni, ”L Equipe” a avut un număr special în care a oferit publicului toate salariile din fotbalul francez de primă divizie. Demers interesant, pe care-l au și italienii de la ”Gazzetta dello Sport”, prilej să regăsim o ierarhie dominată autoritar de cei de la PSG, căci prin anumite locuri câștigurile nete erau semnificativ mai mici decât impozitele plătite Neymar, Mbappe, Verratti și ceilalți. Privind lucrurile din această perspectivă, senzația era (și este) că PSG nu poate să piardă titlul din Ligue 1. Citeste mai mult …
Îmi propusesem să nu scriu nimic despre echipa națională. Am simțit că nu prea mai e nimic de adăugat față de ceea ce am scris cu mulți ani în urmă. Oricum s-a vorbit enorm în aceste zile, s-au bătut și câmpii cu multă grație, ce rost ar fi avut. Am primit însă o întrebare pe Facebook care m-a pus pe gânduri. Și promit să revin la ea la final, mai ales că am nevoie de ajutor pentru a răspunde, căci eu sincer nu prea pot. Aș vrea să încep însă cu altceva. Și anume cu această adevărată licitație care se pune în scenă pentru un fotbalist, aproape transformat într-o marfă de lux. Citeste mai mult …
Pe Antonio Conte îl știm cu toții. Aproape că i-am înțeles gândirea despre fotbal, aproape că ne-am prins și ce fel de om este. Nu-i un carismatic, nu-i Klopp, nu-i Guardiola, nu-i Zidane, nu-i Ancelotti, nu e nici măcar Pirlo. Nu-i simpatizat sută la sută nici printre fanii Inter-ului, căci sunt destui care se uită spre el pieziș. Nu-i un arogant, ca Mourinho, nu-i un fioros, ca Gattuso, pe la noi pe-aici i s-ar spune plângăcios. Mereu are ceva de reproșat, mereu se vaită, mereu găsește ceva ce nu-i convine. N-avem însă niciun motiv să spunem despre el că n-ar fi antrenor. Citeste mai mult …
Acum că au trecut primele două zile de Champions League pe anul ăsta și s-au mai decantat imaginile în direct, nu-i așa că vă încearcă un ușor sentiment de melancolie atunci când vă gândiți la Messi și Cristiano Ronaldo? Nu-i așa că, privindu-i pe amândoi, pe unul marți, pe celălalt miercuri, o mică undă de regret vă parcurge creierul?
Ceva mă face să cred că destui dintre noi, după eșecul din Islanda, în meciul care conta cu-adevărat în această toamnă, am privit ceva mai relaxat partida din Norvegia. Iar azi, cu Austria, vom fi super-relaxați. Mai ales cei care, și mă număr printre ei, au sperat mult înaintea jocului de la Reijkavik, din motive care acum, sincer, îmi cam scapă. Dar așa sunt unii oameni, mai optimiști chiar și când realitatea îi trage de mânecă și le suflă că starea lor de spirit e ușor exagerată. Iar dacă am privit mai detașat ceea ce ni s-a întâmplat la Oslo, poate că vom începe să înțelegem în sfârșit cine suntem în fotbal. Citeste mai mult …
Ce plăcere să vezi că în fotbalul de azi, unde banul face și desface, dictează și, câteodată, pictează, mai există și excepții de tip Atalanta! Și ce bine că tocmai Champions League, o competiție ce pare în principal orientată către cei bogați, mai face loc și unui astfel de contra-exemplu. Atalanta de azi e Ajax-ul de ieri, e Monaco de alaltăieri, cel al lui Mbappe, e Malaga din 2013, cea a lui Pellegrini, Joaquin și Isco, e într-un fel echipa tuturor chiar dacă nu rupe audiențele. Căci toți ne dorim să vedem asta, să simțim că mai există loc și pentru fotbalul de altădată. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!