Pe Antonio Conte îl știm cu toții. Aproape că i-am înțeles gândirea despre fotbal, aproape că ne-am prins și ce fel de om este. Nu-i un carismatic, nu-i Klopp, nu-i Guardiola, nu-i Zidane, nu-i Ancelotti, nu e nici măcar Pirlo. Nu-i simpatizat sută la sută nici printre fanii Inter-ului, căci sunt destui care se uită spre el pieziș. Nu-i un arogant, ca Mourinho, nu-i un fioros, ca Gattuso, pe la noi pe-aici i s-ar spune plângăcios. Mereu are ceva de reproșat, mereu se vaită, mereu găsește ceva ce nu-i convine. N-avem însă niciun motiv să spunem despre el că n-ar fi antrenor.

Statutul unui antrenor se obține prin performanțe. Iar Conte e pe cale să mai adauge una în CV-ul său: ”scudetto” cu Inter. După victoria din derby-ul de duminică, Inter s-a dus la 4 puncte de Milan și are drum liber spre titlu. Prin drum liber, putem înțelege și multe zile libere, fără că asta să fie neapărat o mândrie. E mai mult o conjunctură, dar una cât se poate de favorabilă. În vremurile de azi, să poți avea meciuri din week-end în week-end atunci când te lupți pentru campionat e formidabil. Jucătorii se pot reface, fizic și mental, antrenorii au timp să lucreze și tactic, ciclul săptămânal e astfel bifat. Evident că Inter-ului i-ar fi convenit să fie pe teren miercuri, chiar și joi, nu în fața unui televizor, dar putem admite și că tot răul e spre bine. Cât timp binele va învinge.

Despre Inter-Milan sunt prea puține de zis. Așa a fost și Inter-Juve. S-a jucat pe muzica lui Conte și a cuplului de mare succes Lu-La, pornind însă de la carențele Milanului. Care Milan, apropo, s-a trezit brusc invitat într-o luptă la titlul pentru care nu era pregătit. Așa cum nici Inter nu era în sezonul trecut. Milan și-a depășit condiția, iar acumularea de partide, problemele cu Covid-ul și angoasele unor jucători neobișnuiți cu un astfel de stres s-au adunat într-o factură pe care e foarte posibil s-o plătească, la final, Pioli. Că e mai ieftin așa.

Cât despre Conte, are acum toate cărțile în mână. Iar aici intră în primul rând valoarea lotului, prin comparație cu rivalele, calendarul de care aminteam și starea de spirit a vestiarului. Fără să fie una foarte veselă, echipa e departe de a fi posacă, totuși are cel mai bun atac din Serie A. Să ai însă toate cărțile în mână nu înseamnă automat să iei potul cel mare. Campionatul ăsta, așa cum arată în momentul de față, poate fi pierdut doar de Conte, dacă balanța calități vs defecte la el se va apleca spre a doua categorie.

HAALAND: ”SHOW ME THE MONEY”

S-a vorbit în ultimele zile despre acest duel al viitorului dintre Mbappe și Haaland. Iar ei par să fi luat lucrurile tare-n serios. Mai ales norvegianul, căci Mbappe are un pic alt statut, el e totuși campion mondial, s-a apucat mai întâi să cucerească Everest-ul și a lăsat alte piscuri pentru mai târziu. Dar Haaland, uau, surprinde la fiecare meci! Are un stil ciudat, te aștepți la fiecare sprint să se rupă-n bucăți și-apoi să se recompună, ca-n ”Terminator”. Sau, și mai rău, să sară din televizor direct la tine-n cameră și să te ia la palme. Dar statisticile sale sunt cu adevărat impresionante. Ce va face Mbappe, încă nu știm, dar că Haaland va pleca de la Dortmund pare deja sigur.

Acum au fost dezvăluite pretențiile sale. Pare a fi mâna lui Mino Raiola aici, care a pornit licitația. Licitația la el, adică. Salariul pe care, se zice, și-l dorește Haaland nu-i colosal. 10 milioane de euro îi pot oferi multe echipe. Nici clauza de reziliere, se spune 75 de milioane, nu-i de neasumat. Cine și-l asumă însă pe Mino Raiola, asta e întrebarea?

P.S. 1

La patru zile după demonstrația de la Barcelona, PSG pierde cu Monaco la Paris. La un an și jumătate de la acel Tottenham-Bayern 2-7, Nico Kovac a știut exact cum să contracareze jocul lui Pochettino: marcaj individual la Mbappe, apărare în 5 oameni organizată și impenetrabilă, tranziții defensive perfecte și o acoperire a terenului, fără minge, impecabilă. Parisul are un singur punct luat din cele 12 puse până acum în joc contra rivalelor directe, iar Ligue 1 are 4 echipe implicate în lupta pentru supremație, situație ce nu se regăsește în alte locuri. Cu toate astea, mai sunt unii care spun despre campionatul Franței că e plictisitor.

P.S. 2

La patru zile după dezastrul cu PSG, Barcelona face doar egal acasă cu Cadiz. Tocmai când Atletico făcea invitații la dansul pentru titlu. Real Madrid, chiar dansând prost și fals uneori, a acceptat invitația. Barcelona și-a dat cu stângu-n dreptul și a căzut în nas. Acest 1-1 cu Cadiz e un rezultat mai prost decât 1-4 cu PSG, căci pentru catalani e vitală implicarea într-o luptă. Altfel, sunt puși în fața unei perspective dureroase: dacă nu reușesc să întoarcă pe Sevilla în returul semifinalei de Cupă, vor avea 3 luni în care vor juca pentru nimic.