Aura lui Diego Simeone crește pe măsură ce crește și disconfortul vizual al unora față de modul în care Atletico Madrid joacă unele partide. Pe Cholo poți să-l judeci în orice fel, poți să fi de acord cu stilul lui sau să nu empatizezi cu el, dar n-ai cum să-l ignori. El există și nu știu zău dacă nu cumva este în acest moment cel mai bun antrenor din lume. Criteriile aici pot fi mai degrabă subiective, dar ceea ce reușește Simeone la Atletico Madrid nu poate să-ți aducă decât o singură reacție: jos pălăria! Citeste mai mult …
Un 0-0 într-o primă manșă a unei semifinale de Champions League reprezintă, nu mai e demult o noutate, cel mai bun rezultat prost pentru echipa care a jucat pe teren propriu și cel mai prost rezultat bun pentru echipa care a jucat în deplasare. Plecând de la acest punct de vedere, putem construi orice fel de analiză a celor întâmplate marți seară pe ”Etihad”, unde Manchester City și Real Madrid au pus în scenă un scenariu des văzut într-un asemenea moment al competiției: multă precauție, puține riscuri și deznodământul lăsat cu totul pentru partida retur. Unde, în ciuda senzațiilor pe care le au unii sau alții, se poate întâmpla chiar orice. Citeste mai mult …
Viața de fotbalist nu-i așa simplă cum cred unii. Viața de idol nici atât. Nu-i ușor să fi înconjurat zi de zi de adulația oamenilor din jur, nu-i ușor să rămâi neatins de tonele de elogii ce ți se aduc, la fel cum nu-i ușor să te ridici la înălțimea așteptărilor. Oamenii de rând te fac stăpânul sufletului lor, dar pentru asta nu trebuie să-i dezamăgești niciodată. Citeste mai mult …
Titlul articolului e un pic exagerat. Pentru că Barcelona n-a pierdut, deocamdată, decât Champions League. Însă acest cuvânt ”DEOCAMDATĂ” are o mare importanță în context, căci în acest moment, dinamica în care a pătruns gruparea catalană nu duce cu gândul decât la ideea că pe 20 martie, pe ”El Riazor”, la fix 30 de zile de la remiza de pe ”Madrigal” cu Villarreal, primul pas greșit al unei echipe creditată cu mari șanse de a face din nou tripla, acel ”deocamdată” ar putea fi șters, iar semnul de întrebare din titlu va fi înlocuit cu mai multe semne de exclamare. Repet, e o posibilitate, asta nu înseamnă că exact așa se va întâmpla, dar, din nou repet, privind starea de spirit a Barcelonei probabilitatea să asistăm la cel mai bizar scenariu din ultimii ani e foarte mare. Citeste mai mult …
Liverpool și Dortmund au oferit joi seară una dintre cele mai frumoase propagande aduse acestui sport din ultimii ani. Un meci vibrant, epic, urmărit cu un nod în gât inclusiv de telespectatorii ce nu aveau vreo simpatie față de una dintre combatante, dar care n-au avut, în cele din urmă, cum să nu empatizeze cu ceea ce se întâmpla pe gazon. E genul acela de meci pe care nu l-ai mai vrea terminat și care te face să privești cumva cu regret cum una dintre echipe este eliminată. Citeste mai mult …
Trebuie să fie ceva în această competiție numită Champions League, dar care ar merita mai degrabă să se cheme Mondialul Anual al Cluburilor, căci aici este de fapt adunată toată crema fotbalistică a planetei și nu la simulacrul organizat de FIFA în fiecare decembrie, trebuie să aibă ceva deci Liga Campionilor de nicio echipă n-a reușit să o câștige de două ori la rând. În ciuda încercărilor, în ciuda pronosticurilor. În fiecare sezon parcă se întâmplă la fel, cu mici excepții, în fiecare an deținătoarea trofeului e văzută cu prima șansă, în fiecare ianuarie ori februarie aceste șanse sporesc, dar în fiecare aprilie sau mai totul se sparge ca o bulă de săpun. Există explicații, unii pot vedea aici și manevre oculte, ideea e că la nivelul la care s-a ajuns, așa cum am mai spus, inclusiv o semifinală devine un premiu foarte bun. Anul acesta a fost rândul Barcelonei să cadă fără să-și poată măcar apăra trofeul în finală. Citeste mai mult …
Caută-mă!