Pe 17 septembrie anul trecut scriam, tot aici, despre Erling Haaland, iar titlul acelui text era: ”Just another day at the office”. Explicam atunci că-n dicționarul urban britanic expresia se referă la situațiile în care ziua de muncă a fost doar una obișnuită. Aș zice că definiția se potrivește din nou pentru ceea ce a realizat Haaland sâmbătă, într-un meci de Cupă de data asta, contra lui Burnley, echipa ”fostului” Kompany, lider în Championship, fără eșec din noiembrie. Alte trei ”boabe”, venite după cele 5 contra lui Leipzig, și aceeași senzație: omul e o mașină de goluri, care nu face nimic deosebit pentru a le marca. O armă letală în mâna lui Guardiola, a cărui obsesie numită Champions League ar trebui acum să fie mai lesne de atins. Ar trebui, zic, căci fotbalul nu-i matematică, asta ca să nu mai spun că Bayern nu-i Burnley, nu e nici măcar Leipzig, iar în drumul spre Istanbul e posibil să apară acea umbră fioroasă numită Real Madrid. Citeste mai mult …

Ați auzt cumva de un anume Tommy Johnson? Probabil că nu. Dacă nu ați auzit, nu e cazul să vă faceți cine știe ce procese de conștiință. E foarte posibil ca mai mult de jumătate dintre cei prezenți marți seară pe ”Etihad” să nu aibă habar cine e. Până marți, nu auzisem nici eu, asta ca să nu existe vreun dubiu în sensul ăsta. Citeste mai mult …

La începutul anului, încă euforic după succesul pe care Mondialul din Qatar l-a avut,  Nasser Al-Khelaifi se repezea să promită; ”2023 va fi cel mai bun an din istoria lui PSG”. Prezența în finala de la Doha a celor două superstaruri pariziene, Messi și Mbappe, îl umplea de optimism pe fostul mediocru jucător de tenis, ajuns printr-o conjunctură astrală cel parașutat acum 12 ani să aibă grijă de banii pe care statul Qatar urma să-i investească la Paris, obiectivul fiind să domine Franța și, ulterior, Europa. Cu Franța i-a reușit, cu Europa mai are de tras.  Citeste mai mult …

Încă de la început trebuie să fac o mărturisire: n-am văzut niciun film din seria Harry Potter, nu mă număr printre cei care au îngroșat conturile doamnei Rowling cumpărându-i cărțile. Simt că o voi face în viitor, din motive pe care toți părinții cred că le intuiesc. Deși tentația e mare, Potter de-o parte, Potter de cealaltă, prea multă legătură între domnul Graham de la Chelsea și tânărul Harry din filmele/cărțile respective nu prea pot construi.  Citeste mai mult …

„Thank God, I have done my duty”, zice-se că ar fi spus, pe patul de moarte aflat deja, amiralul Horatio Nelson, la capătul bătăliei de la Trafalgar, terminată cu o istorică victorie a englezilor în fața lui Napoleon și a rivalilor de dincolo de Canal. Păstrând proporțiile și fără să intru în exagerări patetice, pesemne că asta ar putea să zică și Reiss Nelson, cel care, cu golul marcat în prelungirile partidei cu Bournemouth, a adus 3 puncte de aur în această pasionantă goană a ”tunarilor” de a câștiga un titlu de nimeni anticipat acum 8 luni: ”Mi-am făcut doar datoria”. Citeste mai mult …

Rivale de-o eternitate, bine delimitate geografic, diferențiate ideologic, politic, insituțional și, evident, sportiv, Real Madrid și FC Barcelona au cimentat în ultimii ani o bizară și ușor nenaturală prietenie. Mai bine zis o alianță, o logodnă din interes, căci, mai mult decât a se dușmăni reciproc, au identificat, fotbalistic vorbind, inamici comuni și au descoperit, fotbalistic și economic vorbind, interese comune. Aliați de nădejde în cauze care să le aducă beneficii, uitându-se în altă parte atunci când unii sau cealalți sunt acuzați de tot felul de practici, cei doi coloși ai fotbalului spaniol și european au lăsat în ultima vreme ca rivalitatea să se consume aproape exclusiv prin mass-media și, implicit, la nivel de tribună. Citeste mai mult …