Meciul pe care Juventus l-a jucat la Porto miercuri seară trebuie privit într-o cheie ușor diferită de o confruntare obișnuită în Champions League a unei echipe de la care se așteaptă mult în acest sezon. Și asta pentru că înaintea duelului din Portugalia s-a petrecut acel incident dintre antrenorul Massimiliano Allegri și fundașul Leonardo Bonucci, la confruntarea de Serie A cu Palermo. Un incident, hai să-i spunem o tensiune dialectică între cei doi, care a aprins absolut neașteptat spiritele într-un vestiar în care nu lipsesc caracterele tari, egourile puternice, salariile generoase, dar și acel gen de răsfăț de care marii fotbaliști pretind că trebuie să beneficieze. Leonardo Bonucci e un mare fotbalist, aici nu e nicio îndoială, dar n-am avut deloc până acum de la el exemple de răsfăț, din care am putea presupune că-și dorește să fie în centrul atenției. Dimpotrivă, faptul că n-a plecat în vară de la Juve, deși Pep Guardiola era în stare să facă o nebunie financiară pentru a-l lua (justificat aș zice eu după ce i-am revăzut marți pe Otamendi și Stones) i-a consolidat în vestiar un statut pe care-l câștigase grație evoluțiilor consistente din teren, dar și un loc de cinste în inimile fanilor, cuceriți de acest exemplu de fotbalist pentru care banii nu sunt pe primul plan. Citeste mai mult …
Acest Manchester City-Monaco de marți seară trebuie musai privit în două sensuri. Cel al spectacolului și cel al specialiștilor. Din punct de vedere al spectacolului, da, a fost un show total, o partidă epică, de ținut minte, o simfonie a fotbalului pozitiv, un ”montagne russe” de ocazii și acțiuni ofensive, ce-ți dădeau senzația, într-atât de rapid se succedau de la o poartă la alta, că ești în fața unui rezumat, nicidecum în fața unei transmisii în direct a unui meci de Champions League. Din punctul ăsta de vedere, da, jos pălăria, a fost un meci de povestit peste ani. Din punct de vedere al specialiștilor însă, pălăria lăsată jos mai devreme trebuie pusă înapoi pe cap, eventual chiar trasă pe ochi, pentru a nu vedea caruselul de erori de pe parcursul celor 90 de minute. Sunt convins că atât Guardiola, cât mai ales Leonardo Jardim la acest aspect se vor concentra în primul și în primul rând. Citeste mai mult …
După șocul de la Paris din ziua anterioară, atât Napoli cât mai ales Arsenal credeau cu și mai multă ardoare în șansa lor. Victoria parizienilor în fața Barcelonei echivala oarecum cu exemplul că uriașii fotbalului pot fi dărâmați de pe soclul lor, că surprizele există și că orice e posibil. Ați sesizat poate că am folosit mai sus cuvântul ”oarecum”. Și asta pentru că, da, victoria PSG-ului echivala oarecum cu un exemplu, dar un amendament important trebuie imediat scos în evidență. PSG a crezut, dar a și avut cu ce. În vreme ce Arsenal și Napoli, nu prea. Citeste mai mult …
A fost nevoie să vina Ziua Îndrăgostiților pentru ca acest îndrăgostit de fotbal care este Unai Emery să arate că n-a fost adus dintr-o întâmplare la Paris și că nu degeaba a câștigat trei trofee Europa League de manieră consecutivă. A trebuit să vină această zi a îndrăgostiților pentru ca un alt îndrăgostit de fotbal, Leo Messi, să facă probabil cel mai slab meci al carierei. Și a fost nevoie de acest 14 februarie pentru ca toți îndrăgostiții de Barcelona să observe că nu întotdeauna calitatea individuală poate salva o situație proastă. Vine câteodată și o astfel de zi, când nimic nu-ți iese, când adversarul nu e lasă să respiri și să gândești, când pur și simplu acel adversar e mai bun ca tine fără să fie neapărat mai bun ca tine. Citeste mai mult …
Cred că am început să ne obișnuim din ce în ce mai mult cu lumea schimbătoare a fotbalului din zilele noastre. Am învățat să înțelegem că dacă azi ceva este alb, mâine poate deveni negru și invers. ”From zero to hero” este o expresie frumoasă, parcă este și titlul unei melodii, în orice caz este o realitate. Fără să fi fost vreodată chiar la nivelul ”zero”, Leonardo Jardim e pe cale să devină ”hero”, căci tot ceea ce realizează el la AS Monaco are accente de eroism, în condițiile date. 75 de goluri în 25 de etape, lider în Ligue 1 cu 3 puncte în fața PSG-ului, în cursă pentru Cupa Franței și Cupa Ligii, calificată în primăvara Champions League și în fața unei duble manșe cu Manchester City în care nu cred deloc că pornește cu șansa a doua, cam asta e realitatea ce se respiră acum în Principat. Și se respiră, îndrăznesc să spun, grație acestui antrenor portughez fără pretenții de vedetă, cu o clară imagine de anti-star, dar care tinde să devină la mare modă. Eu unul, dacă îmi este permis, aș mai adăuga la lista performanțelor de mai sus încă una: readucerea în prim-plan a unuia dintre cei mai buni atacanți din ultimii ani, Radamel ”El Tigre” Falcao. Citeste mai mult …
Dintre toate națiunile europene, Anglia este probabil țara în care tradițiile sunt cel mai bine conservate. E de ajuns să calci o singură dată dincolo de Canalul Mânecii ca să te convingi de asta. Iar fotbalul de acolo se înscrie la cuvânt prin cea mai veche competiție din lume, Cupa Angliei. Trăim vremuri în care banii contează și dictează, dar englezii au știut an de an să aibă grijă de această competiție și să n-o lase să se piardă în umbra colosului care a devenit Premier League. Sezon după sezon povești incredibile și personaje amuzante își fac apariția în FA Cup, iar asta ține trează atenția tuturor și menține această aură ce s-a țesut de mai bine de 100 ani în jurul acestei competiții. Citeste mai mult …
Caută-mă!