Înaintea meciului pe care Man United îl avea de jucat pe ”Metropolitano”, Michael Carrick a vorbit despre timp. Mai exact despre faptul că are nevoie de mai mult timp pentru ca ideile sale să fie pe deplin absorbite de vestiar. Se punea în pielea unui antrenor nou, care și-a început treaba la început de campionat. Ceea ce, într-un fel, e adevărat, căci până spre finalul sezonului  trecut el avea statutul de interimar. Și-i mergea chiar foarte bine, lui și echipei, ceea ce nu se poate spune acum, când respectivul statut s-a schimbat, el fiind confirmat, cu contract semnat până în 2028, ba și cu posibilitate de prelungire pe încă un an, plus un salariu mărit destul de mult.

Și mai vorbea Carrick de reacția pe care o aștepta de la jucătorii săi. Ce-i drept, i-a ieșit! Mai puțin de un minut a durat până când Atletico a deschis scorul. Rezistența lui United, un alt concept abordat de antrenorul ”diavolilor” a ținut mai puțin decât minutul de reculegere păstrat în memoria mamei lui Koke, motivul trist al absenței căpitanului lui Cholo la partida de marți. Iar ulterior, în ciuda faptului că mai era un meci întreg de disputat, de la rezistență s-a trecut la resemnare, cel puțin asta era senzația pe care au simțit-i fanii englezi deplasați, ca de obicei, în număr suficient de mare. Mai apoi, când s-a ajuns și la situația de inferioritate numerică, tot ceea ce conta pentru United era limitarea scorului, lucru de-a dreptul straniu căci adversar era Atletico, nu neapărat o echipă cunoscută pentru un stil profund ofensiv. La pauză, uitându-se pe statistici, băieții lui Cholo trebuie că au avut un șoc constatând o posesie de 66 la sută, ceea ce e de-a dreptul anormal pentru Atleti într-un meci cu o asemenea încărcătură.

Carrick în pielea lui Solskjaer

E foarte ciudat totuși ce se întâmplă la United. Situația lui Michael Carrick seamănă suficient de bine cu cea trăită de Solskjaer imediat după prelungirea contractului său, în iulie 2021. Dacă ați uitat cum au stat lucrurile, vi le reamintesc: pus înterimar în locul lui Mourinho, norvegianul a avut rezultate excelente (14 victorii în 19 meciuri), cam ca Michael Carrick dacă e să ne uităm mai atent, așa că a fost confirmat. Urmarea: 2 victorii în următoarele 10 partide și, în consecință, pierderea locului de Champions League. A fost păstrat însă în funcție, ajutat un pic și de întreruperea cauzată de pandemie și de felul particular în care s-au disputat competițiile atunci, performanțele nefiind neapărat slabe, mai ales pe plan european, cu o semifinală și apoi o finală de Europa League. A venit mai apoi acea prelungire de care vorbeam mai sus, clubul considerând că direcția pe care se merge e cea bună, însă după 5 luni, în noiembrie 2021 a fost dat afară.

Acum, că ne-am reamintit, mergând și pe ideea că la United a venit între timp Sir Jim Ratcliffe, ca acționar și executiv în același timp, poate că o variantă mai bună ar fi perpetuarea acestei idei de interimat. Poate că jucătorii răspund mai bine la starea de incertitudine decât la siguranța oferită de statutul antrenorului. Așa că, ce-ați zice de ideea asta: Carrick să fie dat afară și pus tot el, ca interimar. Sau, eventual, ceva și mai năstrușnic: să fie dat afară și numit Solskjaer, ca interimar, apoi să fie readus el ca interimar, apoi iar Solskjaer și tot așa.

A ieșit Conte la încălzire?

Evident că e o glumă. Ce poate avea însă un sâmbure de adevăr. Doar în prima parte însă. Căci viitorul lui Carrick e cât se poate de incert astăzi. Din ce se aude dinspre ”Old Trafford”. Sir Jim e tentat de ideea Antonio Conte, care e liber, așteaptă și pune presiune mare și pe umerii lui Luciano Spaletti la Juve. Conte e cunoscut ca un antrenor dur și poate că-n mintea oficialilor din Manchester aceasta ar fi soluția ideală. Nu știu dacă are legătură, dar nici nu cred că e bine să considerăm doar o coincidență, însă Lisandro Martinez, unul din liderii vestiarului, s-a cam rățoit după meciul de marți la conducere, în principiu la directorul sportiv Jason Wilcox, dar, prin ricoșeu, și la Sir Jim, că doar directorul sportiv nu ia la niciun club de pe lumea asta decizii de capul lui. Reproșul viza campania de transferări, cam subțire în opinia lui Lisandro, un tip ce pare la fel de neprietenos și-n afara terenului, nu doar pe gazon. Nu neapărat cantitatea, totuși United a cheltuit aproape 175 de millioane în vară, ci calitatea, ținând cont de exigențele acestui sezon și de participarea în Champions League. Rar vestiarul câștigă un război cu directorul sportiv care-l are pe ”big boss” de partea lui, însă o explicație pentru tensiunile existente pot veni și de aici.

Linia de apărare a lui Michael Carrick în meciul cu Atletico a fost: Dalot, Yoro, Lisandro Martinez, Heaven. Știți cine a folosit ultima dată această linie de apărare? Ruben Amorim. Știți ce a pățit după aceea? A fost dat afară. Știți cu cine a jucat atunci? Cu Leeds United. Știți cine e următorul adversar al lui Carrick? Leeds United, în deplasare. Și ultima întrebare: credeți în coincidențe? În plus, doar o constatare: e cel mai slab început de sezon pentru Manchester United din ultimii 40 de ani.

Barcelona și secretul de lângă Flick

FC Barcelona e la cel mai bun start de sezon din istoria sa, căci niciodată catalanii n-au mai reușit 10 victorii la rând în toate competițiile. Ceva asemănător trebuie căutat în 1924. Echipa lui Hansi Flick e de-a dreptul devastatoare și cel puțin cu o viteză în plus peste toate celelalte competitoare cu care, teoretic, se luptă pentru campionat și Liga Campionilor. Apetitul ofensiv, 43 de goluri, e completat de o siguranță defensivă sporită, doar 9 goluri încasate. Aici, rolul directorului sportiv e esențial, Deco reușind să-i creeze lui Flick un loc în care există dubluri pe fiecare post, în unele situații, vezi revenirea lui De Jong, chiar triplări.

E însă un nume despre care s-a vorbit foarte puțin și care face parte, într-un fel, tot din zona achizițiilor. Nu ale lui Deco, ci ale lui Flick, căci vorbim de noul preparator fizic, Benjamin Kugel, adus la solicitarea antrenorului german. Cei doi au lucrat împreună la ”naționala” Germaniei, ajutând la câștigarea Mondialului din 2014, iar metodele lui Kugel sunt acum considerate de-a dreptul revoluționare la Barcelona, fiindcă vorbim de planuri personalizate pentru fiecare jucător, nu pentru echipă la modul general, funcție de caracteristicile musculaturii fiecăruia și de numărul de minute petrecute pe teren. Vorbește spaniolă căci, student fiind, a locuit în Costa Rica, stă pe bancă lângă Flick, la antrenamente și meciuri, și-așa se explică, de exemplu, menajarea lui Raphinha din această perioadă ori anumite schimbări (sau absența lor) ce-s mai greu de înțeles la prima vedere. Iar presa spaniolă scrie despre faptul că, astăzi, echipa e doar la 70 la sută din potențialul fizic. Însă dacă acest transfer a fost sau nu o reușită, vom putea trage o concluzie abia la mijloc de iunie.

P.S.

Continuă ciudatul complex dezvoltat de Cristi Chivu la Inter în Champions League. Caii mari din Serie A, unde Inter e de departe cea mai bună echipă, se transformă în unii foarte mici în Europa. Iar aici nu vorbim de cine știe ce dueluri, totuși ultimele eșecuri au fost cu Bodo Glimt și Bruges. Apropo de strategii și directori sportivi: Inter i-a dat drumul lui Sommer să plece pentru a miza pe Josep Martinez. Gafele spaniolului au fost însă destule în aceste prime săptămâni din sezon. Acum Sommer e la Bruges, unde e și acest Tresoldi, care e internațional german și pe care l-a vrut Deco astă-vară și nu înțelegea nimeni de ce.

P.S. 2

Se joacă miercuri seară City-PSG, duelul cluburilor-stat din acest sezon de Champions League. S-a mai jucat, nu e prima dată, însă contextul e un pic diferit acum, urmare a problemelor pe care le au și urmează să le aibă cei de la City. Astfel că merită reamintit ceea ce se specula la momentul începerii investigațiilor, anume că la originea problemelor ”cetățenilor” stă PSG. Care ar fi avut grijă, prin influența pe care o avea la UEFA, să furnizeze anumite detalii care să declanșeze anchetele. La modul anonim, firește, atât de anonim însă că a devenit străveziu. De ce ar fi făcut PSG asta? Pai e simplu și așa se întâmplă când vorbim de cluburi-stat. La acel moment, Qatar-ul era supus unei blocade extrem de dure de statele din regiune, locomotiva demersului fiind Arabia Saudită, dar cu suficient ”combustibil” primit dinspre Emiratul de la Abu Dhabi.