26 mai 2018. Kiev. Real Madrid câștigă pentru a treia oară consecutiv Champions League și intră definitiv în istoria fotbalului, din care oricum făcea parte. E cea mai bună echipă din lume, elogiile curg din toate părțile. Chiar și adversarii tradiționali, care mai aruncă o înțepătură legată de arbitraje, de noroc, de gesturile lui Ramos ori de alte detalii se văd nevoiți să recunoască meritele lui Zidane, ale lui Cristiano Ronaldo și ale lui Florentino Perez. Nu întâmplător am înșiruit aceste nume. Sub artificiile din Ucraina și dincolo de râurile de șampanie, un semn de exclamare împerecheat cu unul de întrebare își fac loc, discret, în față. Cristiano și Bale, oamenii exponențiali ai echipei, se aruncă la niște declarații un pic neconforme cu situația pe care o trăiau. Dar nimeni nu avea timp să se uite printre rânduri. Nici măcar Florentino. Citeste mai mult …
Între duelul Barcelonei fără Messi cu Inter, primul examen mai serios al lui Ernesto Valverde pe banca grupării catalane, și întoarcerea lui Carlo Ancelotti la Paris, ca adversar al PSG-ului, cel mai mult a ieșit în evidență în miercurea de Champions League eșecul drastic al lui Atletico Madrid la Dortmund. Nu neapărat eșecul, căci Atleti a mai pierdut și va mai pierde meciuri, ci dimensiunile sale. De când Simeone e antrenor, niciodată Atletico n-a mai încasat o asemenea bătaie, cele 4 goluri diferență fiind un record negativ cu care Cholo nu s-a mai întâlnit până acum. Și asta tocmai într-un sezon în care, se spune, tehnicianul argentinian are la dispoziție cel mai bun lot din toți acești aproape 7 ani de când și-a început aventura la Madrid. Citeste mai mult …
Despre Jose Mourinho și Julen Lopetegui s-a vorbit și scris enorm în ultimele săptămâni. Mai exact despre situația lor pe banca echipelor pe care le antrenează, despre posibilitățile reale de a fi dați afară. Ba chiar sâmbătă seară, după eșecul Madridului cu Levante și remiza lui United cu Chelsea, s-a vehiculat inclusiv ideea unei întoarceri a lui Mourinho la Real Madrid, pe considerentul că portughezul rămâne una din marile slăbiciuni ale lui Florentino Perez. Ideea s-a mai nuanțat ulterior, în sensul că varianta ar fi de luat în calcul doar pentru la vară și doar în anumite circumstanțe. Nu știu cât de mult îi convine lui Lopetegui acest neîntrerupt vacarm în jurul persoanei sale, dar aș îndrăzni să pariez că lui Mourinho îi place teribil. Jose e un tip care se hrănește din astfel de situații, adoră să fie în centrul atenției, alimentează polemicile prin tot ceea ce face, are grijă mereu să nu rămână dator, vezi cele trei degete arătate fanilor lui Juve, senzația e că nu prea mai are timp să antreneze de ocupat ce e. Citeste mai mult …
E una din acele veşti care te lasă fără cuvinte. E una din acele veşti ce-ţi poate strica o dimineață, o zi, o săptămână, o lună. E una din acele veşti care-ţi aminteşte că traseul unui om pe această planetă e marea necunoscută a fiecărei vieţi. E una din acele veşti pe care n-ai vrea s-o descoperi. Niciodată. A murit Ilie Balaci. Marele blond al fotbalului românesc s-a dus într-o lume despre care se spune că e mai bună, părăsind lumea asta a noastră care a uitat să fie bună cu cei care chiar merită. Citeste mai mult …
Celor trecuți de 40 de ani sau care se apropie de această vârstă titlul le aduce sigur aminte de o perioadă cenușie a acestei țări. Era un clasic slogan comunist, cu o acoperire incertă în ceea ce se trăia zilnic. Astăzi, la atâția ani distanță, cred că-l putem folosi, chiar fără adaptare, la realitatea fotbalistică de la noi. Și asta pentru că astăzi, după atâția ani, o echipă națională din fotbalul nostru ne face din nou să ne simțim mândri. Nu e echipa mare, alături de care noi cei despre care am pomenit un pic mai sus am trăit atâtea momente frumoase, dar care ulterior s-a transformat mai mult într-o regretabilă povară (sau repetabilă povară, ca să-l citez pe Adrian Păunescu), inclusiv cu acele calificări mai degrabă accidentale la turneele finale din 2008 și 2016. E echipa de tineret, așa cum o știm cu toții, căci chestia asta cu ”Under 21” mi se pare prea clișeu corporatist, alături de care a vibrat această țară cum nu-mi amintesc să o fi făcut vreodată. O calificare la un European de tineret, de-a dreptul banală în țările puternic dezvoltate fotbalistic, a fost sărbătorită la noi ca o performanță uriașă. Setea de bucurie, după atâția ani de secetă, a fost atât de mare încât șampania de la final a curs în valuri. Citeste mai mult …
Nu știu eu cât de mult contează pentru Lionel Messi banderola de căpitan al Barcelonei primită de la Andres Iniesta în momentul în care don Andres s-a decis să plece, pentru finalul carierei sale, în Japonia. Pesemne că suficient de mult. Messi era oricum liderul acestei echipe, și nu de azi de ieri, era omul decisiv, omul de la care se așteptau toate răspunsurile, chiar și când adversarii mai schimbau întrebările neașteptat, omul care aducea victoriile. Și totuși nu era căpitanul, chiar dacă era liderul. Acea banderolă galbenă se pare că l-a schimbat și mai tare pe argentinian, a accelerat procesul de maturizare pe care mulți l-au observat în ultimii ani. Acum e căpitanul, e cel care trebuie să dea și un exemplu, nu doar goluri, e cel care, la o adică, trebuie să alerge mai mult decât o făcea în trecut. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!