E limpede că înaintea partidei de pe ”Etihad”, Guardiola era cel care avea mai mare nevoie de un succes. Vechea noastră expresie, din limbajul de lemn al unor vremuri tulburi, ”și-a dorit mai mult victoria”, își găsește unele explicații logice. Nevoia de puncte era evidentă, din pricina clasamentului la zi al grupei, căci nu cred că Pep avea un mare chef să joace cu calificarea pe masă la Monchengladbach, dar mai ales din punct de vedere al stării de spirit. Al confirmărilor, într-un fel, de care avea nevoie și antrenorul catalan, dar și Manchester City. Sub nicio formă asta nu înseamnă că Barcelona nu a vrut să bată ori ca s-au gândit jucătorii să-i întindă o mână de ajutor lui Guardiola. La nivelul ăsta cred că așa ceva e exclus. Doar că motivația era mult mai mare la City decât la Barcelona, iar asta uneori poate deveni un element important într-un duel cu două echipe foarte bune implicate. În plus, Barcelona nu l-a avut pe Iniesta. Citeste mai mult …
La o analiză superficială a confruntării dintre Barcelona și Manchester City se poate trage concluzia că gruparea catalană a măturat pe jos cu ”cetățenii” din Manchester. Scorul e de-așa natură încât te invită la o asemenea concluzie. Dacă n-ai văzut meciul. Alții ar putea spune că lui Guardiola nu-i priesc defel confruntările cu fosta sa echipă și, extrapolând, confruntările cu echipele din Spania. Și asta e adevărat, iar aici se ascunde un mare paradox. Ca om format în fotbalul spaniol, ca jucător obișnuit cu stilul din Primera și ca antrenor care a crescut în bătălii contra granzilor iberici, Pep poate că ar trebui să fie mai inspirat în găsirea antidotului atunci când le este adversar. Ceea ce, iată, nu se întâmplă. De ce nu se întâmplă? Aici răspunsurile sunt multe, dar cel mai important stă în valoarea celor pe care-i întâlnește. Și, evident, așa cum se întâmplă în fotbal și-n viață, de anumite detalii. Privind retrospectiv toate aceste dueluri Pep vs Primera se poate extrage o părere cum că tehnicianul catalan și-a lăsat o bună parte din noroc încuiată în vechiul birou de la ”Camp Nou”. Citeste mai mult …
Nu, n-o să mă refer în cele ce urmează la meciul cu Steaua de azi. Nici măcar la ”dubla” cu Steaua. Nu mi se pare a fi meciul anului, căci, cu tot respectul pe care-l port clubului bucureștean, cred că șansele sale de reușită într-o dublă manșă contra lui City sunt foarte puține. Dacă există o echipă din România capabilă să ridice pretenții într-un astfel de duel și să aibă anumite opțiuni de a face surpriza, aceasta este fără discuție Steaua. Stă în ADN-ul acestei echipe ca-n competițiile europene să se autodepășească și să uite de barierele valorice, dar chiar așa diferențele sunt mari. De aceea nu mi se pare meciul anului, această titulatură eu aș pune-o unei partide în care o echipă de-a noastră are șanse reale de a obține și altceva în afara unui prestigiu pe care oricum îl are și a unei consistente sume de bani din biletele de intrare. O să mă refer în cele ce urmează la Manchester City și la Pep Guardiola, despre a cărui aventură prin fotbalul englez încă n-am apucat să comentăm pe acest blog. Citeste mai mult …
Ceea ce se întâmplă în aceste zile la Real Madrid este dovada vie că-n fotbal orice este posibil și că tot ce în iarnă e negru poate deveni foarte ușor alb în primăvară. În ianuarie, la Madrid sentimentul era al unei perpetue crize de nervi, antrenorul se schimbase în mijlocul sezonului, jocul nu mergea, Barcelona era departe în clasamentul Primerei Division, iar a visa la Champions League părea asemănător cu a visa la un câștig la loterie. Pe ”Bernabeu” batistele albe erau pregătite spre a fi fluturate către Florentino Perez, Cristiano Ronaldo era fluierat și admonestat, accidentările se țineau lanț, iar starea de spirit era a unui club ce cocheta mai degrabă cu dezastrul decât cu performanță. Iar acum, 5 luni mai târziu, Real Madrid e în finala Ligii Campionilor, cu șanse de a câștiga campionatul și cu o stare de spirit trecută de nori și ajunsă-n stratosferă. Și dacă există un responsabil pentru toate astea, el se numește Zinedine Zidane. Care cred că și-a câștigat, indiferent de ce va fi la Milano, dreptul de a sta pe banca Realului și-n sezonul viitor.
Citeste mai mult …
Un 0-0 într-o primă manșă a unei semifinale de Champions League reprezintă, nu mai e demult o noutate, cel mai bun rezultat prost pentru echipa care a jucat pe teren propriu și cel mai prost rezultat bun pentru echipa care a jucat în deplasare. Plecând de la acest punct de vedere, putem construi orice fel de analiză a celor întâmplate marți seară pe ”Etihad”, unde Manchester City și Real Madrid au pus în scenă un scenariu des văzut într-un asemenea moment al competiției: multă precauție, puține riscuri și deznodământul lăsat cu totul pentru partida retur. Unde, în ciuda senzațiilor pe care le au unii sau alții, se poate întâmpla chiar orice. Citeste mai mult …
N-a fost loc de neprevăzut pe ”Santiago Bernabeu”, din motive pe care o să încerc să le descifrez mai jos, dar surpriza a venit de la Manchester. Pentru mine, necalificarea PSG-ului în dauna lui Manchester City poate fi catalogată în această categorie. Este al treilea sezon consecutiv în care parizienii se opresc în ”sferturi”, dar ideea e că ne aflăm în anul în care era de așteptat, conform proiectului inițial, ca PSG să realizeze ceva mai mult în Champions League. Dar să le luăm pe rând. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!