GREU CU CITY PENTRU ”BĂTRÎNA DOAMNĂ”

GREU CU CITY PENTRU ”BĂTRÎNA DOAMNĂ”

De astăzi, revine spectacolul din Champions League. Cu toate ingredientele necesare, staruri, stadioane, fotbal de calitate și posibile surprize. Prima etapă aduce cîteva dueluri extrem de interesante. Cap de afiș este confruntarea dintre liderul din Premier League, Manchester City, și campioana Italiei, Juventus, dar nici celelalte partide ale zilei nu sînt de neglijat, inclusiv vizita pe care Șahtiorul lui Mircea Lucescu o va face pe ”Santiago Bernabeu”.  Citeste mai mult …

UN MARTIAL PENTRU VAN GAAL

UN MARTIAL PENTRU VAN GAAL

S-a terminat perioada de transferuri în țările importante ale Europei, astfel că avem acum toate datele pentru felul în care se vor derula campionatele și cupele continentale. Cel puțin pînă în iarnă, cînd se va deschide, pentru o lună, o nouă fereastră de mercato. Așa cum am anticipat prin iunie, au fost extrem de multe nume vehiculate, extrem de multe bombe anunțate în presă, dar în special pe site-uri în căutare de trafic pe seama fanilor avizi după informații proaspete și, pe cît posibil, adevărate. Ultima parte n-a fost tot timpul respectată, dar asta face parte din farmecul acestor perioade. Cînd se scrie mult, se vorbește și mai mult, se bat uneori cîmpii cu grație, se mai inventează din cînd în cînd, se mai manipulează cîteodată. Acum, la final de mercato tragem linie și adunăm. Chiar putem face împreună un exercițiu și să trecem în revistă toate numele vehiculate în aceste săptămîni pentru a vedea și mai clar cîte transferuri s-au și realizat dintre ele. Citeste mai mult …

DE BRUYNE ȘI NEBUNIA BANILOR DIN PREMIER LEAGUE

DE BRUYNE ȘI NEBUNIA BANILOR DIN PREMIER LEAGUE

Nu știu la momentul cînd scriu acest text dacă belgianul De Bruyne va și ajunge la Manchester City, așa cum se spune. Sau la Manchester United, așa cum mai apare pe la colțuri informația cum că dinspre ”Old Trafford” s-ar dori o deturnare a belgianului spre tricoul roșu într-o dublă încercare a lui Louis Van Gaal, prima de a da o lovitură în mercato, a doua de a da o lovitură eternului rival din oraș. Probabil, zic acum, repet, fără să știu exact finalul povestirii, că De Bruyne va ajunge la City. Au șeicii de acolo stilul lor mai mult decît persuasiv, găsesc ei metode să convingă pe oricine dacă într-adevăr își doresc asta. Și știți foarte bine care e metoda cea mai des folosită în fotbalul de azi. Exact, banul.
Citeste mai mult …

MOURINHO A INTRAT ÎN ANUL 3

MOURINHO A INTRAT ÎN ANUL 3

S-au dus deja primele două etape din Premier League. Inițial mă gîndisem să nu abordez situația din fotbalul englez pînă ce nu vor fi trecut și ultimele zile de mercato, căci știm bine că în Anglia se fac destule mutări pe ultima turnantă a campaniei de transferuri, iar ”deadline day”, care anul acesta va fi pe 1 septembrie, e un eveniment în sine, cu bombe mai mici sau mai mari ce explodează inclusiv în ultimele minute ale perioadei. Abia atunci cred eu că putem analiza mai concret situația echipelor din Premier League, dar ne și putem aventura, eventual, în ceva pronosticuri legate de lupta pentru titlu.
Citeste mai mult …

FERICIREA ”APAȘULUI” TEVEZ

FERICIREA ”APAȘULUI” TEVEZ

Hai să vorbim puţin despre fericire! E o noțiune suficient de relativă, pentru care orice individ are o definiţie proprie, un termen mai degrabă idilic ce s-a convertit în obiectivul prioritar al existenţei noastre. Unii cred că secretul fericirii stă în a face întotdeauna ceea ce îţi place. Alţii schimbă puțin direcțiile de mers și spun că fericirea vine atunci cînd îţi place întotdeauna ceea ce faci. În ultima vreme şi pentru din ce în ce mai mulţi oameni, fericirea pare a fi o sumă de mici chestii, o mică maşină, o mică vilă, un mic iaht, o mică avere în concluzie. Fiecare vrea să fie fericit, dar fiecare simte senzaţia de fericire după propriile gusturi. Eu sînt fericit într-un fel, iar asta nu înseamnă că alții trebuie să fie fericiți în același fel ca mine. Din punctul de vedere al acestei noțiuni, definiția este la fiecare în parte.

Nu vă speriați! Este un text despre fotbal. Și despre un fotbalist. Apropo, nu știu dacă ați observat, dar atunci cînd vine vorba despre fotbaliști, fericirea are alte unități de măsură. Ceea ce pentru marea majoritate a oamenilor normali ar fi o fericire maximă, pentru ei se găsește mai mereu ceva care să umbrească această senzație. Logic ar fi să fie fericiți zi de zi, nu? Fac ceea ce le place și le place ceea ce fac, asta zic că e limpede. Ba mai iau și bani mulți pe chestia asta, ceea ce maximizează sentimentul. Numai că ei judecă altfel lucrurile.

Carlos Tevez, căci el e subiectul acestor rînduri, face parte, cred, din categoria oamenilor fericiți. Astăzi. Nu știu cît de fericit era el acum 3 luni sau acum 3 ani, dar tind să cred că nu atingea procentajul maxim. Abia acum cred că o face.

Vodafone

Întoarcerea lui Tevez la Boca Juniors reprezintă una din marile surprize ale acestui an. Mai exact, plecarea lui Tevez de la Juventus și din Europa. Sînt extrem de rare astfel de situații, de aici și elementul surprizei. Tevez nu era un fotbalist la final de carieră, dornic să mai joace puțin în țara natală, la echipa de suflet. Era, încă este, un fotbalist ajuns la vîrful carierei, ce putea lejer să mai joace la acest nivel doi, poate chiar trei ani. N-aș vrea să mă grăbesc în analize, dar cred că un procent suficient de mare din succesele lui Juventus în sezonul pe care l-am părăsit de curînd i se datorează lui Carlito. Cu toate astea a ales să plece. Și nu la PSG ori Atletico Madrid, ce-i ofereau suficiente motive de fericire, ci acasă, în Argentina, la Boca Juniors, unde cu siguranță e plătit mai puțin, e un pic marginalizat din punct de vedere al imaginii și unde reușitele sale nu au același impact ca-n Europa.

E totuși un paradox, nu vi se pare?! Sau poate că e reflexul unei societăți mult schimbate, al unei realități de zi cu zi ce ne domină gîndirea. Daca Tevez pleca la Atletico Madrid sau la PSG, pe un salariu foarte mare, l-am fi înțeles, am fi căutat imediat să găsim explicații ale gestului. Așa, în situația de față, ne mirăm. Ne mirăm că un fotbalist, că un salariat pînă la urmă, a pus altceva pe primul plan, nu banii, nu salariul. Ne mirăm de normalitatea unui om ce a decis să revină acasă, renunțînd la bani pentru asta, spre a întoarce un pic din ce a agonisit către cei care i-au fost alături la începuturile aventurii sale prin această lume ”canibalică” a fotbalului. Poate că felul de a fi al ”apașului” vine din ceea ce i s-a întîmplat în copilărie, de la acea conexiune cu moartea ce a fost atît de aproape să se consemneze și pe care n-o poate uita, atîta timp cît își mai poate privi cicatricile în oglindă.

Dacă stăm să ne gîndim, cariera lui Tevez a fost mai mereu marcată de caracterul lui. Mulți au spus despre el că e un inadaptat, mulți i-au pus la îndoială inteligența. E ușor de dat verdicte, mult mai greu e de deschis fereastra sufletului unui om pentru a înțelege ce e înăuntru. Eu cred că ”Apașul” n-a vrut niciodată cu adevărat să plece de la Boca și din Argentina. A făcut-o doar din necesitatea, firească și ea, de a crește din punct de vedere profesional, de a se forma, de a-și demonstra, lui în primul rînd, că are valoare, că e fotbalist și nu jucător de fotbal. Pe cînd era la Boca și era tînăr, iar ofertele curgeau pe adresa lui, a refuzat să meargă la Bayern, pentru că, a declarat-o mai tîrziu, familia lui nu s-ar fi putut adapta niciodată la viața din Germania. La fel cum, peste ani, el și soția lui nu s-au putut adapta la viața din Manchester. A surprins pe toată lumea plecînd în Brazilia, mai apoi la West Ham United, dar acele episoade, un pic neclare, fac parte din transformarea fotbalului în industria de azi, erau practic primii pași făcuți de fondurile de investiții, un teritoriu încă necunoscut și astăzi, cu tentacule întinse peste tot, în acest sport. La Manchester United a ajuns la insistențele lui Sir Alex Ferguson, dar felul său de a fi l-a îndepărtat de cel care insistase atît de mult pentru transfer. Faptul că n-a reușit să învețe engleza l-a făcut să nu-și poată comunica problemele, dorințele, temerile și l-a introdus în acel malaxor ce devorează fotbaliștii care nu se acomodează. Cred însă că îndepărtarea lui Tevez a fost una dintre greșelile lui Sir Alex, căci îmi amintesc și acum acea societate explozivă pe care ”Apașul” o făcea cu Cristiano Ronaldo și Rooney.

Vola.ro

Episodul City a confirmat că avem de-a face cu un fotbalist pe cît de bun, pe atît de dificil. La Juventus, poate surprinzător. căci Serie A nu-i cel mai simplu campionat pentru un atacant, și-a regăsit liniștea. S-a simțit bine la Torino, dar era destul de clar că era doar o etapă înaintea momentului culminant, la care probabil că visa din clipa în care a părăsit Argentina, cel al întoarcerii acasă. ”Apașul” și ”Bătrîna Doamnă” s-au înțeles de minune, a fost o căsătorie ce a funcționat în avantajul ambelor părți, urmată de o despărțire amiabilă, prietenească. Juve nu i-a pus bețe-n roate lui Tevez, pentru că lumea a înțeles la Torino că e mai bine așa. E mai bine pentru toată lumea.

Carlos Tevez e din nou la Boca Juniors. Prezentarea lui oficială a oferit momente vecine cu paroxismul pe ”La Bombonera”. De la Maradona încoace, doar Riquelme, un alt caz de argentinian inadaptat și inadaptabil, a mai reușit să ridice atît de mult temperatura pe miticul stadion în forma literei D din Buenos Aires. Șefii lui Boca se declarau, la finalul prezentării oficiale, extrem de fericiți că nu s-au înregistrat incidente, căci de multe ori fericirea maselor poate duce la evenimente tragice. Iar miile de fani ce au reușit să pătrundă pe arenă inundau rețelele de socializare cu caracterizarea ”cea mai fericită zi din viața mea”.

Sînt prea puține episoade de genul ăsta în fotbalul de azi pentru a nu saluta decizia lui Carlos Tevez. Azi, e în sfîrșit un om fericit.

MANCHESTER UNITED ÎNTRE VAN GAAL, MOYES ȘI AMINTIREA LUI SIR ALEX

MANCHESTER UNITED ÎNTRE VAN GAAL, MOYES ȘI AMINTIREA LUI SIR ALEX

Despe Manchester United am scris destul de puțin în ultima vreme pe acest blog. De fapt, mi se pare că absența din competițiile europene a determinat pentru clubul de pe ”Old Trafford” și o ușoară retrogradare în planul secund al comentariilor generale ce vizează fotbalul din Anglia. Dacă adăugăm aici și perioada de incertitudine la nivelul jocurilor și rezultatelor din Premier League, plus eliminările mai mult sau mai puțin premature din cupele naționale, găsim anumite explicații ale acestei ”ostracizări”.

Am un bun prieten care, cred, e cel mai mare fan român al celor de la Manchester United. Nu mă pretind a fi obiectiv în această caracterizare, posibil că se vor simți destui lezați de ea. Îi rog să nu se supere. Cel despre care vorbesc are marele avantaj de a locui în Londra de mai bine de 20 de ani și de a avea posibilitatea de merge la toate meciurile lui Manchester United dorește, inclusiv cele din străinătate, inclusiv la cele amicale, inclusiv la ”nebunii” de genul unor turnee de pregătire peste mări și țări. Pentru că reușim rar să ne vedem în România, imi tot spune să vin la un meci al lui Manchester United pe ”Old Trafford”. Aș merge cu drag, e de fapt ceea ce i-am și răspuns, dar aștept să fie un meci important, eventual decisiv, la care United să se lupte pentru ceva palpabil, nu doar pentru simple 3 puncte în clasamentul din Premier League. Pe ”Old Trafford” am fost (și am fost impresionat la vremea respectivă de această colosală arenă), orașul Manchester nu prea mă atrage, problema e că și meciurile cu adevărat importante au lipsit. Absența din Champions League e, din acest punct de vedere, un mare handicap. Un duel de genul celui cu Real Madrid de acum doi ani ori chiar și cu Bayern de anul trecut ar fi fost un bun prilej de vizită, din păcate va trebui să mai aștept pentru asta.

BILETE LA TOATE MECIURILE LUI MANCHESTER UNITED DIN ACEST SEZON GĂSIȚI AICI:

Trecînd peste această paranteză, să revenim la Manchester United. În curînd se va face un an de la demiterea lui David Moyes, cu care șefii de pe ”Old Trafford” au fost destul de drastici, atitudine oarecum invers proporțională cu modul de lucru din fotbalul englez, dar și cu contractul extrem de larg, 6 ani, pe care scoțianul îl semnase în momentul în care se lăsase convins să devină succesor al lui Sir Alex Ferguson. Moyes n-a avut șansa lui Van Gaal de a cheltui sume colosale pe fotbaliști. Pesemne că e în mare parte vina lui, din nou revin la modul de lucru din fotbalul englez și rolul managerului, pesemne că a crezut prea mult în capacitățile sale și în posibilitatea de a scoate la fel de multe rezultate precum Ferguson cam cu același lot de jucători. Am spus-o la momentul retragerii lui Sir Alex, la Manchester United n-a fost o domnie obișnuită, ci un soi de dictatură, iar după orice dictatură lucrurile reintră greu în normal. Moyes n-a știut sau n-a crezut asta și a plătit.

În momentul ăsta, mi se pare destul de greu de făcut un bilanț al celor 9 luni de cînd Louis van Gaal e în fruntea echipei. În 9 luni, din păcate pentru Van Gaal și United, n-a fost zămislit nimic concret, doar ceva perspective și destul de multe semne de întrebare. În momentul ăsta, echipa pare inclusiv implicată în lupta pentru titlu, dar cred că sînt puțini cei care chiar cred în această posibilitate. Revenirea în Champions League e văzută ca marele trofeu din acest sezon, iar o calificare directă, ceea ce ar însemna locul doi sau trei, fără bătăile de cap impuse de turul preliminar, ar deveni chiar un succes major dacă rivala din oraș, City, ar termina pe un loc inferior în clasament. Spre deosebire de Moyes, Van Gaal a fost un pic mai deștept și nu și-a asumat mai nimic pentru primul sezon. Era și destul de greu să promită marea cu sarea, căci el însuși s-a alăturat tîrziu noului proiect Manchester United, din cauza (sau datorită, depinde din ce punct de vedere privim lucrurile) parcursului Olandei de la Mondial. În acele zile în care un manager muncește pentru definitivarea lotului, iar un manager nou instalat caută să-și cunoască noul loc de muncă, Van Gaal muncea în Brazilia. De aici proabil și senzația că transferurile au fost făcute destul de bizar, destul de tîrziu unele, extrem de scumpe altele, ba chiar și oarecum nefirești în anumite situații, vezi de exemplu Radamel Falcao. Van Gaal a transferat scump, mult și cu destulă calitate, dar parcă n-a făcut-o în urma unui plan, așa cum face de regulă un antrenor tipicar. Partea bună a acestor transferuri e că respectiva calitate l-a ajutat să rezolve unele partide în care echipa nu funcționa, dar apărea valoarea individuală.

Cînd a fost numit la Bayern, într-o situație oarecum similară, după degringolada lăsată de gestiunea lui Jurgen Klinsmann, Louis van Gaal spunea în ”Bild”: ”Jucătorii au nevoie de cîteva luni pentru a se adapta la ideile mele, pentru a mă cunoaște, pentru a înțelege ce pretind de la ei. S-a întîmplat asta și la Barcelona, și la Alkmaar, așa va fi și la Bayern”. Și așa a fost. La United, cînd a fost instalat, n-a mai zis asta, deși n-a promis nimic imediat. Dar se vede că a avut dreptate, căci a fost nevoie de cîteva luni pentru ca, de exemplu, Ander Herrera, să priceapă ceea ce vrea de la el Van Gaal. Bascul a recunoscut într-un interviu dat acum vreo lună în ”El Pais” că-n primele luni traversa o stare vecină cu depresia fiindcă era în mod constant certat de Van Gaal. Acum, Ander Herrera pare element de bază în noul desen tactic al olandezului.

Am spus noul desen tactic. Asta e o altă problemă. În mai anul trecut, atunci cînd a fost oficializată numirea sa, scriam pe acest blog: ”nu cred că sistemul 4-3-3 e negociabil la Van Gaal”. M-am înșelat. Eram înainte de Mondial. Acolo a apărut acel sistem cu 3 fundași centrali al Olandei, zice-se pregătit special doar pentru meciul inaugural cu Spania, de care Van Gaal s-a îndrăgostit subit. Și pe care l-a folosit în primele săptămîni la United, cu rezultate mai mult decît discutabile. De fapt, senzația lăsată în acea perioadă era de continuu experiment. Au apărut apoi alte sisteme, pînă ce astăzi Van Gaal pare să fi revenit la prima sa dragoste, acel 4-3-3 pe stil olandez. E importantă această idee, a stilului olandez, care e un pic diferit de 4-3-3-ul folosit de Barcelona în ultimii ani ori de Ancelotti într-o bună parte a sezonului trecut. De aici, din acele diferențe, apar și problemele lui Di Maria, excelent la Real în 4-3-3, cu multe dificultăți la United în acest sistem. Van Gaal nu e adeptul paselor între linii și nici al permanentei mișcări, mai degrabă preferă triunghiuri poziționale cu care echipa să avanseze.

BILETE LA TOATE MECIURILE DIN PREMIER LEAGUE DIN ACEST SEZON GĂSIȚI AICI:

Au fost 3 meciuri consecutive, cu 3 victorii, în care Van Gaal a trecut de la un 4-2-3-1 la un 4-3-3, cu Carrick punct fix în fața apărării, cu Ander Hererra și Fellaini lîngă el. Cazul belgianului poate fi discutat separat, dintr-un jucător ce nu-și găsea locul nici pe bancă, a devenit un punct fix, cam cum s-a întîmplat și cu Herrera. Mata și Rooney se simt și ei foarte bine în acest desen, problema e că Di Maria nu se simte la fel de bine, iar el costat 75 de milioane și nu e de colo. De văzut ce se va întîmpla cînd va reveni Van Persie, căci Van Gaal nu l-a jucat pe Falcao în această perioadă cu probleme pentru atacantul olandez, ci l-a mutat acolo pe Rooney, care mai are puțin și acoperă toate posturile în cîmp la United.

Di Maria e o problemă, Falcao e o altă problemă. Ambele vor trebui rezolvate în vară. Cred că Falcao va pleca. Pentru un fotbalist proaspăt ieșit dintr-o gravă accidentare (ruptura de ligamente încrucișate e o mare pacoste, căci necesită un timp lung de pauză și apoi de recuperare) a fost o mare greșeală venirea la Manchester United, într-un campionat pretențios și într-un oraș cu o climă imposibilă. Cu Di Maria lucrurile se mai pot schimba, deși pare și el, astăzi, pe picior de plecare. Mai sînt cîteva săptămîni în care, vezi situația lui Ander Herrera, Di Maria poate prinde ideile tehnicianului olandez. În fond, el era un soi de extremă la Benfica.

Probabil că Manchester United va cheltui enorm și în această vară. Cred însă c-o va face cu mai mult discernămînt. Plecînd eventual de la această așezare 4-3-3 ce pare să prindă contur. Apărarea are urgențele ei, în special în centru. Hummels ar veni perfect acolo. Van Gaal are în față un campionat, 2015-2016, în care scuzele nu-i vor mai fi acceptate. Întrebare e dacă va reuși el însuși să-și gestioneze ego-ul, care s-a ciocnit de cîteva ori cu al jucătorilor în această perioadă. Sir Alex își permitea multe, dar în spatele său stăteau trofeele cîștigate. Moyes n-a avut timp să-și permită nimic. În dreptul lui Van Gaal stau zecile de milioane cheltuite, care-și cer dreptul la rentabilizare. Cu umbra lui Sir Alex și amintirea lui Moyes, Van Gaal e în fața celui mai complex sezon din întreaga lui carieră.

BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:

 

 

 

Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Givenchy Sephora
blouseroumaine-shop.com
Vola.ro
Articole recente
Comentarii recente
Twitter
Arhivă