LIVERPOOL, ANUL 1 D.T.

LIVERPOOL, ANUL 1 D.T.

Pentru Liverpool, finalul sezonului trecut a adus după sine un imens oftat de ușurare. Piatra de moară ce atârna de gâtul tuturor, modelată sub forma cifrei 30, de la anii fără titlu în Premier League, fusese în sfârșit aruncată. ”Anfield” s-a eliberat de-o presiune teribilă, ba aș putea spune că și rivalii tradiționali, din oraș sau de la kilometri depărtare, au palpat aceeași senzație. Deveniseră de-a dreptul anoste ironiile țintite spre ”cormorani”, având ca subiect cele 3 decenii de secetă și parcă parcă se simțea nevoia de ceva nou.  Citeste mai mult …

”EL LOCO” BIELSA ȘI NEBUNIA DIN MARSILIA

”EL LOCO” BIELSA ȘI NEBUNIA DIN MARSILIA

Lui Marcelo Bielsa i se spune ”El Loco”. Și nu din vreun motiv medical ci din felul în care el înțelege să-și facă meseria. Iubește fotbalul la nebunie, îi oferă totul, cîteodată exagerează, căci își pune în pericol sănătatea, iar mai devreme sau mai tîrziu fotbalul îi va întoarce servicile pe care Bielsa i le-a făcut. Marcelo Bielsa e unul dintre acei nebuni fără de care acest sport și-ar pierde esența, într-o perioadă în care marketingul și tactica stau la aceași masă și negociază primul 11. Și nu de puține ori cîștigă marketingul. Bielsa nu e un om al marketingului, nu e un om de imagine, rar îl vezi ieșit din treningul său și puține sînt meciurile în care nu parcurge kilometri buni în spațiul care-i este destinat pe marginea terenului. Dacă preferați o veche vorbă de lemn a trecutului, e ca un leu în cușcă la fiecare meci, numai că eu, sincer, n-am văzut niciodată leii agitîndu-se în cuști, la toate grădinile zoologice la care am fost, și am fost la cîteva prin Europa, bieții regi ai animalelor păreau la fel de plictisiți precum bugetarii de pe la noi, așteptînd mîncarea, fix ca bugetarii de la noi salariul.

BILETE LA TOATE MECIURILE DIN LIGUE 1 GĂSIȚI AICI:

Ideea că mai devreme sau mai tîrziu fotbalul îi va întoarce lui Bielsa tot ceea ce argentinianul din Rosario i-a oferit a început să devină un soi de speranță la Marsilia. Oraș fierbinte prin excelență, periculos și atrăgător în același timp, Marsilia a început să viseze. Iar întrebarea ”ce-ar fi dacă?” a început ușor-ușor să fie rostită cu voce tare, ba chiar să fie înlocuită de o alta: ”E oare posibil?”. E oare posibil ca Marseille să cîștige titlul în fața atotputernicilor din Paris. E oare posibil ca o echipă ce nu traversează cele mai fericite momente din punct de vedere financiar, care și-a pierdut cel mai important jucător, Valbuena, să se ia la bătaie cu PSG-ul. Expresia ”să se ia la bătaie” poate nu e cea mai fericită, căci ea e una comună atunci cînd vine vorba de suporterii celor două echipe și meciul lor direct. Al echipelor și al fanilor.

E oare posibil ca Marcelo Bielsa să realizeze ceea ce pare mai degrabă un miracol? Deocamdată e devreme să răspundem la întrebarea asta. Eu unul nu cred, căci nebunia și pasiunea unui om nu pot compensa valoarea uriașă existentă în cealaltă tabără. În momentul ăsta, dacă ar fi să facem comparații, nu cred că există vreun jucător de la Marseille care ar avea loc la PSG, inclusiv pe banca de rezerve. Nici măcar Gignac, care e golgeterul campionatului, dar care ar trebui pus în balanță cu Ibrahimovici și Cavani. Apropo de Gignac, o confirmare a perioadei mai puțin faste prin care trece clubul, el își termină contractul în vara viitoare și aproape sigur va pleca, ba încă va pleca gratis. Se vorbește de Juventus, dar unii spun că și PSG ar arăta, mai nou, un interes, copiind un pic din stilul în care Bayern își lucrează rivalele din Bundesliga.

Comparația dintre cele două tabere, pe care v-am propus-o mai sus, nu se referă și la antrenori. Între Blanc și Bielsa eu îl prefer pe Bielsa. Cu toată nebunia lui, cu cafelele pe care le bea în timpul meciului, mi se pare mai dedicat fotbalului decît Blanc. Pe de altă parte, nu-s foarte sigur că Bielsa, cu stilul său, ar putea lucra cu vedete de genul celor de la PSG. El are nevoie de jucători care să-l asculte, care să-i suporte eventual unele ieșiri, căci acel ”El Loco” vine și din așa ceva. Nu cred că Zlatan sau David Luiz ar fi foarte dornici.

Marseille n-a început grozav campionatul. Un 3-3 în Corsica și un 0-2 acasă cu Montpellier ridicaseră un pic temperatura pe noul ”Velodrome”, care, în paranteză fie spus, arată grozav după modernizare. Au venit și acele declarații ale lui Bielsa, cu trimitere directă la președintele Vincent Labrune și la campania de transferări. Nu prea se obișnuiește ca un antrenor să-i spună direct pe jucătorii pe care-i viza pentru transferuri, dar Bielsa e un pic ”loco”, nu?, așa că a făcut-o. ”I-am cerut pe Manquillo, Jara, Isla, Coke, Ocampos, Tello, Medel sau Stambouli și n-a venit niciunul”, a spus Bielsa, al cărui viitor părea legat mai mult de Chateau d”If al Contelui de Monte Cristo decît de Stade Velodrome.

BILETE LA TOATE MECIURILE LUI OLYMPIQUE MARSEILLE DIN ACEST SEZON GĂSIȚI AICI:

Doar că, așa cum se întîmplă în fotbal, au început să apară rezultatele și totul s-a calmat. Bielsa a schimbat sistemul, trecînd de la modulul lui preferat, 3-3-3-1 la un 4-2-3-1 mai aproape de fotbalul francez, unde doar Toulouse, ultima victimă a lui Olympique, folosește sistemul cu 3 fundași centrali. Nimeni nu mai vorbește de cei ce ar fi trebuit să vină, ci de Romao și Imbula, perechea de mijlocași închizători, ori de Thauvin-Payet-Ayew, linia de 3 din spatele lui Gignac. OM are acum un avans destul de confortabil față de PSG, are și avantajul de a nu juca în cupele europene, de unde posibilitatea de a se reface și a exersa din ideile lui Bielsa, iar meciul direct, programat duminică 9 noiembrie la Paris, e deja o bornă incendiară în calendarul finalului de an.

Nu-s puțini cei care reamintesc de finalurile de sezon mai puțin fericite ale echipelor lui Bielsa. E un detaliu de luat în seamă. Bielsa e adeptul contractelor scurte, de un an, care se prelungesc ori nu, depinde de situație. E conștient pe undeva că jucătorii pe care-i antrenează ar putea fi sufocați de efortul, mai ales cel mental, pe care-l fac într-un sezon. Ceea ce reușește însă Bielsa, și a făcut-o perfect la Bilbao, e să readucă în rîndul fanilor acel orgoliu de care cam uitaseră. Pe cînd era la Bilbao, Athletic a jucat cu Manchester United în Europa League și 12.000 de basci au mers pe ”Old Trafford” simțind că pot trăi un vis chiar pe ”Teatrul viselor”. Sînt convins că dacă ar putea, dacă ar fi lăsați, ceea ce nu se va întîmpla din considerente ce țin de alte aspecte, 12.000 de fani ai lui OM ar merge pe ”Parc des Princes” pentru a-l ajuta pe David să-l înfrîngă pe Goliat. Fie și pentru că a reușit asta, Bielsa își merită banii.

BILETE LA TOATE MECIURILE LUI PSG DIN ACEST SEZON GĂSIȚI AICI:

OPERAȚIUNEA ANTRENOR PENTRU BARCELONA. PARTEA A 2-A: DE LA TITO LA TATA

OPERAȚIUNEA ANTRENOR PENTRU BARCELONA. PARTEA A 2-A: DE LA TITO LA TATA

Așadar, ceea ce era de așteptat s-a întîmplat. Așa cum scriam și în precedenta postare de pe acest blog, operațiunea antrenor pentru Barcelona părea să conducă spre un singur nume. Cel al lui Gerardo ”Tata” Martino. Am explicat în acest text și de ce. În cele ce urmează, după ce am citit foarte multe articole sau postari pe bloguri din Spania și Argentina, o să încerc să conturez o personalitate a noului antrenor al catalanilor. Nu e un nume foarte cunoscut la noi, căci din păcate campionatul Argentinei nu s-a văzut în perioada în care antrena cu rezultate și laude pe Newells Old Boys.



Probabil că prima întrebare pe care și-o pune toată lumea este de unde vine porecla ”Tata”. N-are nici o legătură cu cuvîntul din limba română. Ei bine, așa cum el însuși declara într-un interviu în anul 2007, habar n-are de unde provine. se întîmplă, de fapt, la foarte multe porecle din fotbalul sud-american. ”De 30 de ani sînt în fotbal, habar n-am de unde vine porecla asta și sînt convins că foarte ulți oameni nu știu care e prenumele meu real și cred că, de fapt, mă cheamă Tata”, spunea Martino în acel interviu.

Să mergem mai departe! Și să intrăm în miezul problemei. Poate face față acest om la FC Barcelona? Asta cred, de fapt, că-i întrebarea ce-i preocupă și pe fanii catalanilor, dar și pe rivali lor. N-am văzut nicăieri vreo opinie negativă la adresa lui Martino. În Argentina i se spune ”Strategul”. Îi place să cîștige, dar se zice că nu-i place să cîștige oricum, ci e foarte preocupat de estetica jocului. Jucătorii pe care i-a pregătiti vorbesc cu plăcere de atrenamentele sale, unde pune mare accent pe latura tehnico-tactică.

Îi place ca echipele pe care le antrenează să fie cele care fac ritmul, care se află la conducerea jocului. Agresivitate, intensitate și recuperarea baloanelor pierdute cît mai aproape cu putință de poarta adversă. E un mare admirator al lui Bielsa și Guardiola, de la cel din urmă s-a inspirat atunci cînd și-a desenat echipa conform principiilor de mai sus. De la acea echipă a Barcelonei cîștigătoare a celor 6 trofee într-un sezon, cu Henry, Eto`o și Messi reprezentînd prima linie de pressing. Atunci, grație efortului camerunezului, Barcelona a dus aproape de perfecțiune această metodă, pe care Guardiola încearcă s-o impună acum la Bayern. Metoda celor 5 secunde, atît cît trebuie să dureze recuperarea unei mingi pierdute. După plecarea lui Eto”0, Barcelona a pierdut mult din acest stil, iar spre finalul epocii Guardiola și în sezonul trecut aproape că s-a stins.

În Argentina, Newells a fost echipa împotriva căreia s-a șutat cel mai puțin. Acțiunile de atac începeau de la portar și continuau cu fundașii centrali, care deschideau unghiul de pasare deplasîndu-se spre lateral și permițînd astfel mijlocașului închizător să coboare între ei. Fix ca la Barcelona lui Guardiola. Martino merge clar pe modulul 4-3-3, cu doi jucători de bandă care se deschid foarte mult și cu linia de mijloc extrem de mobilă. Diferența o face folosirea unui vîrf de meserie, spre deosebire de metoda acelui ”9 fals” atît de apreciată de Guardiola inclusiv acum la Bayern, unde se pare că Ribery va primi acest rol.



S-a vorbit mult despre relația cu Messi. S-a mers pînă a se spune că Messi a fost cel care l-a numit antrenor. E o exagerare. Messi avea 12 ani cînd a plecat din Rosario, care e și orașul natal al lui Martino, ce fel de relație putea el avea cu acesta? Cu siguranță că Messi a urmărit cu multă atenție jocurile echipei din orașul său natal și a lăudat de cîte ori a putut fotbalul arătat de Newells. De fapt, se pare că tatăl lui Messi îl plăcea foarte tare pe ”Tata” pe vremea cînd era jucător. Apropo, a jucat și în Spania, la Tenerife, dar foarte puțin. Se spune că era un număr 4 pur, o altă asemănare cu Guardiola.

Despre Messi, Martino spunea că îl preferă în poziția sa inițială, în banda dreaptă, de unde își poate pune în valoare calitățile mult mai bine. De văzut acum ce se va întîmpla. Marea problemă a lui ”Tata” e că Barcelona nu are un 9 autentic, care să se plaseze între Messi și Neymar. În plus, randamentul lui Messi pe noua poziție inventată de Guardiola la acel Clasico cu Real Madrid de pe ”Bernabeu” a fost întra-adevăr fantastic, astfel că nu ar exista, teoretic, motive de schimbare.

Spaniolii și-au reamintit acum ce greu le-a fost cu Paraguay, la Mondialul din 2010. Cine dorește, poate revedea acele momente AICI. Și și-au reamintit, cu această ocazie, că selecționer al sud-americanilor era Gerardo Martino. Același Paraguay care, un an mai tîrziu, prindea finala Copei America. A fi antrenor la FC Barcelona e însă o misiune infinit mai grea. Pînă acum, ”Tata” Martino se considera un tip fără noroc. Atît ca jucător, cît și ca antrenor. Se vede treaba că atunci cînd îți faci treaba cu pasiune și profesionalism, cînd faci ce-ți place și-ți place ce faci, vine ea și răsplata. Și nu doar în fotbal.

Antrenor la FC Barcelona. Antrenorul lui Messi, Neymar, Iniesta, Xavi, Cesc, Pique și toți ceilalți. Ce vreți răsplată mai mare?!



Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Givenchy Sephora
blouseroumaine-shop.com
Vola.ro
Articole recente
Comentarii recente
Twitter
Arhivă