Din două direcții diferite poate fi analizat acest Clasico de duminică seară. Mai întâi din punct de vedere al privitorului obișnuit, al spectatorului ori al telespectatorului, care-și dorea show grandios, goluri, emoție, polemici. Iar acest Clasico ne-a oferit din plin aceste lucruri. Dar poate fi privit și din punct de vedere al specialistului, care se uită dincolo de reușite personale și vede erorile colective, care nu privește doar purtătorul de balon, ci urmărește terenul în profunzime și analizează din acest punct de vedere partida. Citeste mai mult …
Din cele patru reprize ale dublei manșe dintre Barcelona și Juventus, trei s-au disputat în condiții obișnuite pentru o asemenea confruntare, dar una a fost cea decisivă. Prima de la Torino, în care Dybala a făcut ce-a vrut cu apărarea catalanilor, iar Juventus a luat avansul ce s-a dovedit în cele din urmă suficient. Golul lui Chielinni, dintr-o fază fixă, cu care s-a făcut 3-0 la Torino și tot ceea ce s-a întâmplat pe ”Camp Nou” reprezintă cumva normalul unui asemenea duel între două echipe, între care una italiană, ce-și propun câștigarea Champions League. Într-o asemenea fază a competiției greșelile se plătesc, detaliile contează, iar în final echipa care face mai puține erori și știe să profite de detalii merge mai departe. A fost Juventus de data asta, iar această calificare vine să confirme o dată în plus aspirațiile ”Bătrânei Doamne” de a reveni în elita fotbalului continental, de unde a fost oarecum alungată când cu ”Calciopoli”. Juventus e în cursă pentru Liga Campionilor și parcă mai mult ca niciodată din 2010 încoace Italia e îndreptățită să spere că se va putea bucura de câștigarea unui nou trofeu european. Citeste mai mult …
De la acest Bayern-Real Madrid de miercuri seară, o primă manșă a ”sferturilor” ce ar fi putut deveni la fel de bine o finală, și zău că ar fi fost o finală pe cinste, am așteptat un prim răspuns la întrebarea pe care cred că toți iubitorii fotbalului și-o pun: care este cea mai bună echipă a momentului? Cu Barcelona implicată de Luis Enrique într-o teorie a haosului reinterpretată, cu Juventus așteptând, deocamdată, cuminte să revină la etajul granzilor Europei unde a locuit cândva, cu Monaco și Dortmund asumându-și rolul de echipe simpatice și simpatizate de toți și cu Leicester întrebându-se probabil și acum ce caută în această fază a competiției, duelul de pe ”Allianz Arena” urma să ne dea un prim răspuns, verdictul fiind așteptat pe ”Santiago Bernabeu”, săptămâna viitoare. Citeste mai mult …
Există la români o vorbă: ”cine se frige-n ciorbă, suflă și-n iaurt”. Nu cred că există și la catalani, ei oricum nu prea au ciorbe. Eventual ar putea să sufle-n paella, căci fructele de mare în general nu se consumă prea fierbinți. Mai e vorbă pe la noi, cum că după ce ai dat cu capul de pragul de sus ai mare grijă data viitoare când treci pe-acolo. Pe asta s-ar putea s-o aibă, dar nu s-a văzut. Barcelona a dat cu capul în pragul de pe ”Parc des Princes”, a avut ulterior nevoie de un fir epic, condimentat cu ceva greșeli de arbitraj și o tactică păguboasă a adversarului, pentru a nu părăsi Champions League încă din ”optimi”. Se presupunea că nu va mai repeta aceleași greșeli încă o dată, că va avea mare grijă pe unde și cum pășește astfel încât ceea ce a pățit la Paris să nu se mai întâmple și la Torino. Dar n-a fost deloc așa. Chit că au existat unele diferențe față de prestația din turul cu PSG, finalul a fost cam același. 2-0 la pauză, ca și la Paris, și un alt eșec usturător, care readuce semnele de întrebare apărute atunci în dreptul grupării catalane, dar le transformă în semne de exclamare. Ceva nu e în regulă la Barcelona și se vede treaba că Parisul n-a fost chiar un accident. Citeste mai mult …
Meciul pe care Juventus l-a jucat la Porto miercuri seară trebuie privit într-o cheie ușor diferită de o confruntare obișnuită în Champions League a unei echipe de la care se așteaptă mult în acest sezon. Și asta pentru că înaintea duelului din Portugalia s-a petrecut acel incident dintre antrenorul Massimiliano Allegri și fundașul Leonardo Bonucci, la confruntarea de Serie A cu Palermo. Un incident, hai să-i spunem o tensiune dialectică între cei doi, care a aprins absolut neașteptat spiritele într-un vestiar în care nu lipsesc caracterele tari, egourile puternice, salariile generoase, dar și acel gen de răsfăț de care marii fotbaliști pretind că trebuie să beneficieze. Leonardo Bonucci e un mare fotbalist, aici nu e nicio îndoială, dar n-am avut deloc până acum de la el exemple de răsfăț, din care am putea presupune că-și dorește să fie în centrul atenției. Dimpotrivă, faptul că n-a plecat în vară de la Juve, deși Pep Guardiola era în stare să facă o nebunie financiară pentru a-l lua (justificat aș zice eu după ce i-am revăzut marți pe Otamendi și Stones) i-a consolidat în vestiar un statut pe care-l câștigase grație evoluțiilor consistente din teren, dar și un loc de cinste în inimile fanilor, cuceriți de acest exemplu de fotbalist pentru care banii nu sunt pe primul plan. Citeste mai mult …
Juventus s-a dus la Sevilla cu două probleme. Un joc care nu a funcționat întotdeauna în acest sezon, mai ales în Serie A unde diferența de valoare dintre lider și restul plutonului e vizibilă și nu cred că mai trebuie argumentată, dar și serioase probleme de efectiv. Perechea de atacanți cu care Juve visează să cucerească Europa nu era funcțională, din apărarea cu care Juve visează să reziste în fața oricărui asalt continental lipseau două piese de bază, plus că latura creativă de la mijlocul terenului încă nu se exprimă foarte coerent, Marchisio fiind încă în perioada de acumulări după teribila accidentare din primăvară. Din aceste două probleme putea deriva o a treia, importantă în felul ei, pierderea primului loc în grupă și calificarea în primăvară de pe poziția secundă, cu dezavantajele clare ce decurg din această situație, posibil adversar tare după tragerea la sorți și meciul retur departe de Torino. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!