JORGE JESUS ȘI CELE 90 DE MINUTE DE PE ”BERNABEU”

JORGE JESUS ȘI CELE 90 DE MINUTE DE PE ”BERNABEU”

Jorge Jesus nu face parte din categoria antrenorilor norocoși. Pățaniile sale din trecut sunt arhicunoscute, trofeele pierdute în ultimele minute ori la loviturile de departajare, campionate irosite în etapele de final au fost subiecte pe larg dezbătute. Imaginea aceea cu el în genunchi, la capătul unui sezon în care a pierdut totul cu Benfica, deși era favorit să câștige totul, îl va însoți pe unde se va duce. Probabil că dacă avea mai multă șansă decât a avut până acum, Jorge Jesus s-ar fi putut regăsi pe banca unei echipe din liga celor mari. Cum e Real Madrid, de exemplu.  Citeste mai mult …

GUARDIOLA, ”THE LUCKY ONE”

GUARDIOLA, ”THE LUCKY ONE”

Dubla manșă dintre Bayern și Juventus reprezintă unul dintre argumentele pentru care a fost inventată această competiție numită Champions League. Campioana Germaniei și campioana Italiei au oferit 4 reprize de fotbal fantastic, completate apoi de 30 de minute de prelungiri, pentru că una dintre ele, din păcate, trebuia să piardă duelul. Spun din păcate fiindcă mi se pare limpede că nici una nu merita. A trecut în cele din urmă Bayern, dar nu fiindcă nemții cîștigă întotdeauna, cum credea Lineker acum vreo 30 ani – între timp s-au mai schimbat lucrurile în fotbal – ci pentru că acele detalii despre care am tot spus că sînt atît de importante în această competiție s-au aliniat în dreptul lui Pep Guardiola. Citeste mai mult …

O ”BĂTRÎNĂ DOAMNĂ” CU CARACTER. ȘI UN ARSENAL LA FEL

O ”BĂTRÎNĂ DOAMNĂ” CU CARACTER. ȘI UN ARSENAL LA FEL

Ar merita, cred, făcută o paralelă între ceea ce au reușit marți seară Juventus și Arsenal. Ambele au dat dovadă de un caracter uriaș în această fază a competiției în care nu există milă și-n care orice detaliu contează. De fapt, am tot spus asta, abia acum începe Champions League, cu confruntări de genul ăsta, căci în faza grupelor avem parte de o Ligă a Campionilor, în care au loc și alții. De aici înainte, contează valoarea, dar contează și caracterul. Iar asta s-a văzut în prima oră de pe ”Emirates” și-n ultima jumătate de ceas de pe ”Juventus Stadion”. Citeste mai mult …

ACELEAȘI PROBLEME ÎN EUROPA

ACELEAȘI PROBLEME ÎN EUROPA

În mod normal, titlul se referă la Manchester City. Dar la fel de bine am putea include în această constatare și pe vecina din oraș, pe Manchester United. De fapt, continuă strania relație a cluburilor din Anglia cu Europa. Ieșite complet din competițiile continentale pe cînd abia trecuseră ghioceii, grupările din premier League au avut o vară la dispoziție pentru a-și număra banii și a se pune pe cheltuit. De cheltuit au cheltuit și încă foarte mult, beneficiile acestor cheltuieli o să le vedem în mai anul viitor. Deocamdată, la primele prezențe europene (putem foarte simplu să adăugăm aici și ridicolul realizat în tururile preliminare din Europa League), nu putem nota decît alte două înfrîngeri. City după ce a avut 1-0, acasă, în fața unui Juventus ce nu traversa zile prea grozave în Serie A, United, parcă și mai jenant, în fața unui PSV, tot dupa ce a avut 1-0, căreia îi luase peste vară cel mai important jucător. Citeste mai mult …

BARCELONA, ÎNTRE SAN SEBASTIAN ȘI BERLIN, ÎNTRE GUARDIOLA ȘI LUIS ENRIQUE

BARCELONA, ÎNTRE SAN SEBASTIAN ȘI BERLIN, ÎNTRE GUARDIOLA ȘI LUIS ENRIQUE

S-a terminat acest sezon de Champions League cu o finală în care surpriza n-a apărut. Favorita a cîștigat, pe merit, dar n-a fost un succes facil, căci în destule momente, în special în repriza a doua și, mai ales, după golul egalizator, incertitudinea a fost prezentă, la fel și senzația că Juventus poate face surpriza. Nu s-a întîmplat, Barcelona a cîștigat prezentînd un argument cît se poate de solid: astăzi, echipa sa e mai bună decît a lui Juventus. Valoarea jucătorilor e mai mare, iar calitatea a fost cea care a făcut diferența, într-o finală în care cu greu putem găsi exemple de jucători care să nu se fi ridicat la înălțimea evenimentului. Nici într-o tabără, nici în cealaltă. Diferența de valoare individuală a făcut ca diferența de pe tabelă să fie în favoarea catalanilor.

Deși a pierdut, Juventus a cîștigat multe. Și-a cîștigat în primul rînd dreptul de a urca un etaj în acest imobil de lux al fotbalului de azi, care e Champions League. După această finală, pierdută, e adevărat, dar pierdută cu demnitate, ”Bătrîna Doamnă” a revenit pe o poziție pe care o ocupa acum cîțiva ani. A făcut trecerea de la o echipă bună, care domina campionatul Italiei, la una foarte bună, ce se poate înscrie printre favoritele sezonului viitor de Champions League. Juventus a izbutit să readucă fotbalul italian, după 5 ani, în rîndul competițiilor care contează.

Barcelona e echipa ultimei decade. A cîștigat de 4 ori Champions League, 2006, 2009, 2011, 2015, a mai bifat alte cîteva semifinale pe care le-a pierdut la nivel de detalii, 2010 și 2012, și a fost mereu în grupul favoritelor. Cred că nu întîmplător, această decadă glorioasă se suprapune peste cei 10 ani petrecuți în lotul primei echipe de Lionel Messi. Cel care a schimbat fața acestui club a fost Ronaldinho. Transferul său în vara lui 2003 a readus zîmbetul într-o grupare aflată în plină criză de nervi. Dincolo de acest zîmbet contagios și acel fotbal generos, Ronaldinho a mai adus ceva, foarte important. A transformat Barcelona într-o echipă de interes mondial, cu fani în toate colțurile lumii, ceea ce e echivalent și cu încasări mult mai mari. Astăzi, Barcelona e capabilă să suporte un salariu imens, cum e cel al lui Messi, să facă transferuri de ordinul zecilor de milioane, Neymar ori Suarez, dar să și beneficieze de munca unei academii ce atrage talente de peste tot și e capabilă să ofere, fără sumă de transfer, fotbaliști de talia lui Xavi, Iniesta, Pique, Busquets, Pedro. Momentul de cotitură în istoria acestui club au fost alegerile din 2003, atunci cînd un tînăr, pe atunci, Joan Laporta prelua conducerea clubului și venea cu idei proaspete, generatoare de succes, în cele din urmă. Și n-ar fi exclus deloc ca din vară să-l vedem din nou președinte, căci în iulie vor fi iar alegeri la Barcelona, iar Laporta beneficiază de un capital foarte mare de simpatie și are șanse reale să cîștige în fața unui președinte în funcție, Bartomeu, care tocmai a gestionat tripla.

Întorcîndu-ne la finala de la Berlin, regăsim acest mister de care am tot vorbit în ultimele săptămîni. Misterul unei echipe ce pe 4 ianuarie părea condamnată la eșec, la un sezon convulsiv, ce-și pierdea directorul sportiv și era pe cale să-și piardă și antrenorul. Am mai spus-o, mi-aș fi dorit tare mult să fi putut participa la acele antrenamente tensionate de după eșecul cu Real Sociedad de pe ”Anoeta”, mi-aș fi dorit să fi putut asista la discuțiile din vestiar, eventual mi-aș fi dorit să fi putut primi stenograme, cuvînt foarte la modă pe la noi, ale discuțiilor dintre jucători în acele zile. Ceea ce s-a întîmplat atunci rămîne un mister al fotbalului. Poate la un moment dat vreunul dintre componenții actualei echipe se va decide să scrie o carte și să spargă recordurile de tiraj oferind povestea completă a acelei perioade. Cert e că dintr-o echipă crispată, nervoasă și stresată, Barcelona a devenit în 5 luni, din 4 ianuarie în 6 iunie, stăpîna Europei. A învins toate campioanele posibile în această perioadă. Campioana Angliei, campioana Franței, campioana Germaniei, campioana Italiei, campioana Spaniei și campioana Europei, pe unele chiar foarte clar, astfel că nu cred că poate exista cineva întreg la minte care să pună sub semnul întrebării tripla obținută.

Trecerea de la Barcelona lui Guardiola la Barcelona lui Luis Enrique e o realitate. Stilul celor două entități seamănă, dar nu mai e același. Barcelona de azi e mai electrică, mai vibrantă, mai directă. Preferă meciurile pe contre, caută să aducă partidele pe această stradă, căci puține echipe pot rezista, pe contre, tripletei Messi-Suarez-Neymar. Cifrele lor sînt absolut brutale. Messi, 58 de goluri în 57 de meciuri, Neymar, 39 de goluri în 51 de meciuri, Suarez, 25 de goluri în 43 de meciuri. Nu cred că a existat pînă acum o linie de atac care să genereze atîta panică, dar care să aibă și relații de prietenie evidente. Vorbim de trei caractere puternice, trei vedete, care au reușit să-și stăpînească inerentele orgolii și să le transforme într-o prietenie și-n afara terenului. Să nu uităm un aspect important atunci cînd privim aceste cifre. Neymar și Suarez trebuie să conviețuiască, pe teren, cu Messi, ceea ce le condiționează în mod clar prestațiile. Dar cu Messi, mai ales cu cel de azi, mai matur, mai generos, mai prietenos, nu prea ai motive să nu conviețuiești.

Rolul lui Luis Suarez în reușitele acestei linii de atac e esențial, chiar dacă, uneori, e mai puțin vizibil. În transferul său, un rol important, dacă nu decisiv, l-a avut soția sa. Ea a fost cea care l-a deturnat dinspre Madrid spre Barcelona, căci Real Madrid l-a vrut cu tărie pe uruguayan, chit că mai apoi, ca să mascheze un eșec, Florentino Perez a aruncat la înaintare varianta că nu l-a mai dorit din pricina problemelor extrasportive. Sofia e femeia vieții lui Suarez, e motivul pentru care s-a apucat de fotbal și, mai apoi, a venit în Europa, a fost pretextul drumurilor spre Barcelona, unde ea se mutase cu familia, în momentul în care banii pentru călătorie chiar reprezentau o problemă. Cînd femeia care i-a fost alături și-n momentele sale mai puțin plăcute i-a spus, la rîndu-i, că ar vrea să fie alături de părinții ei care îmbătrînesc, Suarez n-a mai stat pe gînduri și a ales oferta catalană. Iar la Barcelona, ”El Pistolero” s-a transformat dintr-un atacant agresiv și năbădăios într-un soldat credincios, fidel unei cauze comune, calm și disciplinat, de foarte multe ori în serviciul celorlalți doi, deși Neymar și Messi, aspect nu lipsit de importanță în ziua de azi, sînt mai mici ca vîrstă decît el.

Finala de la Berlin a mai propus cîteva teme interesante. În primul rînd o realitate. Barcelona de azi nu e atît de dependentă de golurile lui Messi pentru a cîștiga un astfel de meci. Messi a avut la Berlin două perioade distincte, cam ca Barcelona în acest sezon. Prima, destul de plată, dar cu mostre ale capacității sale, vezi schimbarea de direcție de la golul de 1-0. A doua, după ce Juve a egalat, în care l-am revăzut pe Messi cel de azi, capabil să ia meciul pe umerii lui. Nu e nevoie să dea goluri, precum cel cu Bilbao, la care adjectivele să se sinucidă, pentru a schimba istoria unui meci. Am auzit ideea că Messi a făcut o finală slabă. Dacă Tevez făcea jumătate din finala lui Messi, Juve era campioană. Messi a făcut o finală slabă în comparație, poate, cu Messi din alte finale, dar nici așa nu e adevărat, apropo de maturizarea lui, de participarea lui în toate fazele jocului.

Altă temă ar fi Alvaro Morata. Mi se pare o mare greșeală cea a Realului de a-l fi lăsat să plece. Fie și pentru o sumă consistentă. Morata e pe cale să devină vîrful Spaniei, căci maturizarea lui în acest an petrecut în Il Calcio mi se pare evidentă. Putea pleca în Bundesliga, la Wolfsburg, de unde avea ofertă, unde ar fi fost mult mai liniștit și, eventual, s-ar fi putut chiar întoarce la Real. El a ales însă Juve, o provocare, căci în loc de liniștea germană a intrat într-un malaxor mediatic italian. Rămînînd în tabăra lui Juve, am citit despre o lecție pe care Marcelo Bielsa, pe atunci selecționer la ”naționala” chiliană i-o ținea unui tînăr Arturo Vidal, pe atunci la Leverkusen: ”Ceea ce joci tu e un dezastru. Nu folosesc nimănui picioarele ridicate în capul adversarului, faulturile la centrul terenului ori cartonașele inutile. Trebuie să joci ceea ce e nevoie pentru echipă, ceea ce ți se cere, nu ceea ce crezi tu că e nevoie. Eu n-am nevoie de eroi, am nevoie de disciplină”. Poate că și Allegri trebuia să-i reamintească lui Vidal cuvintele lui Bielsa. Dornic să facă o finală mare, Vidal a comis cîteva faulturi inutile, a luat cartonaș galben, putea, la o adică, să-l vadă și pe cel roșu, iar asta i-a condiționat partida. A trebuit să fie schimbat, deși cred că mult mai utilă pentru Juve era scoaterea lui Pirlo, epuizat din punct de vedere fizic.

Și trei nume de la Barcelona. Unul e Sergio Busquets, a cărui finală, din nou, a fost colosală. Am spus din nou, căci la Busquets toate finalele au fost așa, indiferent că erau ale Barcelonei sau ale Spaniei. Un altul e Pique. Spunea despre el, prin toamnă, că va munci pentru a redeveni în elita fundașilor centrali. A reușit. În momentul ăsta e greu de găsit un fundaș central mai în formă ca el. Faza din final, din care a ieșit golul de 3-1, mi-a reamintit de Cannavaro în semifinala Italia-Germania de la Dortmund, din 2006. Și al treilea nume ar fi Dani Alves. În continuare nu înțeleg motivele pentru care contractul lui nu e prelungit. A fost unul dintre cei mai buni oameni din finală, iar sezonul său a fost realmente fantastic.

PERSONALITATEA ”BĂTRÎNEI DOAMNE”

PERSONALITATEA ”BĂTRÎNEI DOAMNE”

Cred că ar fi inutil și redundant să pedalez pe idea că Real Madrid are o echipă mai bună decît Juventus. Nu cred că această afirmație ar trebui să-i supere în vreun fel pe simpatizanții ”Bătrînei Doamne”. E o realitate, dar în Champions League realitatea e una și ceea ce se întîmplă pe teren e cu totul alta. Și-n 2003, Real Madrid avea echipă mai bună ca Juventus. Căutați în arhive și puneți în balanță numele ”galacticilor” madrileni de atunci și cele ale jucătorilor lui Juve. Dar faptul că era echipă mai bună nu i-a folosit deloc Madridului atunci. Și am mai întîlnit situații de genul ăsta. Barcelona în 2012 era mai bună decît Chelsea, Bayern în 2012 era mai bună decît Chelsea, cu toate astea englezii s-au calificat în finală, pe care au și cîștigat-o. În Champions League, a avea echipă mai bună nu garantează întotdeauna calificarea, mai ales în această fază a competiției. Căci, să ne înțelegem, Real Madrid are o echipă mai bună ca Juve, dar nu cu mult mai bună, ceea ce deschide alte perspective. În această situație, orice detaliu contează. Iar cînd spun detaliu, mă refer și la accidentări, dar și la prestații lamentabile ale unor jucători, chiar și antrenori.

Ideea că Real Madrid are o echipă mai bună ca Juve se susține și privind rezultatul final. La capătul unui meci slab, chiar foarte slab pe unele tronsoane, în care mulți jucători au jucat de la prost, cazul lui Varane, la foarte prost, cazul lui Ramos, existînd și o prestație apropiată de oribil, cazul lui Bale, ei bine, cu toate astea Real Madrid a plecat de la Torino cu un rezultat ce-i acordă destule șanse de calificare pentru returul de pe ”Bernabeu”.

BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:

N-aș vrea să pedalez nici pe ideea că meciul a fost pierdut de Real Madrid. Mi s-ar părea din nou inutil. Juve a cîștigat pentru că a meritat s-o facă, pentru că a jucat bine, asumîndu-și condiția de ușoară inferioritate față de adversar, speculînd greșelile acestuia. Sub privirile unui Conte ce a visat întotdeauna la o asemenea seară, Allegri a reușit să le transmită alor săi o pasiune ce de multe ori a prins accente de eroism. Un soi de motto al acestei competiții ar putea foarte bine să fie ”cine greșește, e pierdut”, astfel că Allegri a încercat mai întîi să evite greșelile jucătorilor săi, iar apoi să profite de inevitabilele erori ale celor de la Real. De ce inevitabile? Pentru că Ancelotti avea absențe importante în lot, dar și pentru că, din nou, a îmbrăcat haina prost croită a antrenorului lipsit de inspirație.

S-a vorbit mult de absența lui Modric și de prestația slabă a lui Sergio Ramos. Eu nu l-aș acuza pe Ancelotti pentru asta. În fond, Ramos jucase bine pe această poziție în două meciuri complicate, cu Atletico și FC Sevilla. Problema lui a fost că excesul de personalitate de care dispune l-a făcut să încerce lucruri care nu-i erau la îndemînă. Motiv pentru care a și pierdut o grămadă de mingi, iar dacă n-a pierdut mingi n-a dat nici un fel de ajutor fazei de construcție. O altă problemă a lui Ramos a fost și prestația excepțională, îmi asum acest calificativ, al tripletei Vidal-Tevez-Morata. Încolțit de cei trei, Ramos se vedea în situația unui Rambo pe frontul de luptă, mereu în inferioritate. În filme, eroul pozitiv cîștigă de cele mai multe ori, doar că pe ”Juventus Stadium” a fost un altfel de film.

tevez + vidal

Am descoperit o statistică a lui Vidal și Tevez. De fapt, nu e o statistică, e acea celebră ”hartă a căldurii”, cu zonele pe care le au atins cei doi. Priviți imaginile! În stînga e Tevez, în dreapta e Vidal. Eu am crezut, privind mai ales la harta lui Vidal, că e o greșeală și că, de fapt, acolo e vorba de mai mulți jucători, nu doar de unul. Dacă faceți un efort de imaginație și amestecați punctele de căldură din ambele imagini găsiți o explicație a victoriei lui Juventus.

 

Unde cred eu că a greșit Ancelotti este la absența din primul ”11” a lui Chicharito. Gabi Balint a spus la Euro Fotbal, imediat după meci, că Ronaldo simte din plin lipsa lui Benzema. Cristiano are o relație specială cu francezul, fotbalistic vorbind, se simte mult mai bine cu el în teren, de aceea cred că introducerea lui Chicharito din primul minut era obligatorie. Fără să fie Benzema, mexicanul are acea capacitate de asociere, probată în ultimele meciuri în care a fost folosit, care l-ar fi ajutat pe Cristiano, l-ar fi ajutat și pe James, l-ar fi ajutat poate și pe Bale. Pe care, dacă tot sîntem la erorile lui Ancelotti, n-am înțeles de ce italianul nu l-a înlocuit mai repede și a preferat să-l scoată pe Isco. Cele 5 minute acordate lui Jese pe final nu-s bune nici de glumă. În absența lui Chicharito, Cristiano a trebuit să preia și numărul 9, cu tot ce implică asta, însă lui Cristiano ca număr 9 îi lipsea Cristiano ca număr 7.

BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:

Returul nu-i simplu. Nici pentru Real, dar nici pentru Juve. După prima manșă dintre Atletico și Real scriam pe acest blog că 90 de minute pe ”Santiago Bernabeu” sînt foarte lungi. Și s-a văzut. Ancelotti spunea, înainte de meciul de la Torino, că echipa sa trebuie să evite greșelile pe fază defensivă. Nu prea i-a reușit. Priviți din nou golul lui Morata. Este absolut incredibil ce distanță este între Varane și Marcelo, dar și între Kroos și cei doi. E un triunghi acolo în mijlocul căruia s-a plasat Tevez cînd a primit mingea (bravo și lui Marchisio pentru pasă!). Iar la golul de 2-1, e din nou incredibil ca Real să aibă 8 oameni oameni în careul torinezilor (era o fază fixă) și să nu poată stopa decît în propriul careu un contraatac dus mai întîi în doi oameni, iar apoi doar într-unul, Tevez. La acea fază, reflex al echipei mai bune, care caută victoria, deși 1-1 nu era deloc un rezultat rău, Ramos a uitat că poziția lui e cea de ”închizător”, iar colegii lui au uitat că Ramos poate să uite și nu i-a luat nimeni locul.

Nu cred că pe ”Bernabeu” îl vom vedea pe Ramos din nou la mijloc. E un mare stres pentru Ancelotti, căci încrederea în Illaramendi, Lucas Silva sau Khedira e limitată spre zero, cazul germanului. Există varianta Coentrao, o mutare surpriză pe care Mourinho a făcut-o la vremea respectivă. Iar la Juve va reveni Pogba, ceea ce schimbă mult datele problemei. Cu BBC-ul său, cel de pe linia de fund, căci sigur Allegri va folosi modulul cu 3 fundași centrali încă de la început, cu Pogba alături de Vidal la mijloc, cu Morata dornic să-i demonstreze lui Florentino ce poate, Juve abordează pentru a treia oară în acest sezon un meci retur după victorie la limită acasă, care s-au dus cu 2-1 și la Dortmund și păreau condamnați. ”Non c`e due senza tre”, spun optimiști italienii. ”90 minutos en el Bernabeu son muy largos”, spunea demult Juanito, omul la care fac mereu apel fanii Realului cînd vine vorba de o posibilă ”remontada”. În semifinale, Real Madrid n-a mers niciodată mai departe după ce a pierdut prima manșă în deplasare. Cu atît mai interesant devine acum returul. Și chiar că orice e posibil.

BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:



 

Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Givenchy Sephora
blouseroumaine-shop.com
Vola.ro
Articole recente
Comentarii recente
  • Matei on FOTBALUL VIITORULUI VA FI MAI APROAPE DE TRECUT"Fotbalul devenise un fel de insul? misterioas? în care tr?iau câ?iva r?sf??a?i, c?rora le era permis orice ?i care vedeau [...]
  • Andrian on THIS IS FOOTBALLin 2016 Griezmann a marcat golul de 1-1
  • Biziniche Gheorghe on FOTBAL ÎN EPOCA VIRUSULUIDesi au trecut 20 de ani de cand nu mai arbitrez,asta seara am trait doua sentimente,total opuse. Am fost trist [...]
  • radu on THIS IS FOOTBALLGriezmann a dat golul de 1-1 cu bayern
  • Daniel on THIS IS FOOTBALLAtât timp cât lui Salah îi trebuie 15 ?uturi s? dea un gol, normal s? p??easc? ceea ce au p??it. [...]
Twitter
Arhivă