GUARDIOLA, ”THE LUCKY ONE”

GUARDIOLA, ”THE LUCKY ONE”

Dubla manșă dintre Bayern și Juventus reprezintă unul dintre argumentele pentru care a fost inventată această competiție numită Champions League. Campioana Germaniei și campioana Italiei au oferit 4 reprize de fotbal fantastic, completate apoi de 30 de minute de prelungiri, pentru că una dintre ele, din păcate, trebuia să piardă duelul. Spun din păcate fiindcă mi se pare limpede că nici una nu merita. A trecut în cele din urmă Bayern, dar nu fiindcă nemții cîștigă întotdeauna, cum credea Lineker acum vreo 30 ani – între timp s-au mai schimbat lucrurile în fotbal – ci pentru că acele detalii despre care am tot spus că sînt atît de importante în această competiție s-au aliniat în dreptul lui Pep Guardiola.

Nu știu dacă Pep cunoaște expresia ”i-a trecut glonțul pe la ureche”. Dar cam asta s-a întîmplat pe ”Allianz Arena”. Bayern a fost la cîteva secunde de o eliminare care ar fi deschis larg ușa celor care-l contestă pe tehnicianul catalan încă din prima zi a mandatului său bavarez și prezintă ca motivație prestațiile din Champions League. Cînd egalezi în minutul 90, după ce ai fost condus cu 0-2 pe teren propriu, se cheamă că ai avut o doză destul de mare de șansă. Dacă tot îi avem pe ”The Special One” Mourinho, pe ”The Normal One” Klopp, pe Diego ”The Sime-One” ori pe SIR Alex ”The Only One” Ferguson, aseară pe lista ”One”-ilor s-a adăugat ”The Lucky One” Guardiola.

Casa Pariurilor

Dubla dintre Bayern și Juve a fost cea mai frumoasă dublă confruntare pe care eu mi-o amintesc în Champions League. E posibil ca memoria să-mi joace unele feste, dar în momentul în care scriu aceste rînduri nu-mi vine în minte o dublă de genul ăsta. Observați că insist asupra cuvîntului ”dublă”. Nu, nu e o scăpare editorială, mi se pare limpede că duelul trebuie luat en gros, pe ansamblul celor 210 minute. A fost mai întîi 2-0 pentru Bayern. Apoi Juve a dat 4 goluri consecutive. Apoi Bayern a dat 4 goluri consecutive. De aceea am spus că nu-mi amintesc o asemenea derulare epică a ostilităților în Champions League, o astfel de mutare a hazardului dinspre o tabără spre cealaltă. Mai observați și că încerc pe cît posibil să evit expresia ”Liga Campionilor” și să folosesc doar ”Champions League”. Am mai spus-o de multe ori, iar ceea ce s-a întîmplat la Torino și Munchen confirmă, Liga Campionilor se termină odată cu faza grupelor, adevăratul Champions League începe la faza partidelor eliminatorii.

Marți și miercuri am văzut doi antrenori vădit surprinși de tactica aleasă de omologii lor din tabăra adversă. Marți, Simeone a fost depășit de Cocu, miercuri Guardiola a fost maltratat timp de 60 de minute de Allegri. Pe undeva surprinzător, căci vorbim despre doi tehnicieni, Simeone și Guardiola, foarte buni pe acest domeniu. Aici nu e cazul unor reușite individuale ale adversarilor ca-n trecut, nu poți spune că te-a învins Messi sau Cristiano, MSN sau BBC, pe care nu prea ai cum să-i oprești orice măsuri ți-ai lua căci sînt prea buni, iar dacă mai sînt și în formă maximă devin letali. Și marți și miercuri a fost vorba de dueluri tactice pe care Cholo și Pep mai degrabă le-au pierdut, deși au cîștigat partidele. Cu amendamentul, la care voi face referire mai tîrziu, că Allegri a aruncat la gunoi tot ce făcuse bun pînă atunci prin două schimbări absolut bizare.

Fără Chiellini, poate fundașul cel mai contondent, fără Marchisio, omul de creație și fără Dybala, omul de gol, Juventus a venit la Munchen din postura condamnatului căruia nu-i mai rămînea decît să-și forțeze limitele și norocul pentru a schimba sentința în fața juriului. Allegri a înțeles două lucruri. Că nu trebuie să lase pe Bayern să construiască limpede, că trebuie s-o incomodeze într-un fel sau altul în această fază, dar și că trebuie neapărat să dea gol. Cu un pic de noroc și detaliul impreciziei lui Alaba a venit golul lui Pogba, iar lucrurile au început s-o ia la vale pentru Bayern și să se așeze perfect pentru Juve. A venit apoi cursa fenomenală a lui Morata, ce i-a permis lui Cuadrado să facă 2-0, iar de-aici încolo nimic nu părea să altereze voiajul ”Bătrînei Doamne” spre ”sferturi”. Apărîndu-se în 5 oameni, cu Evra alăturîndu-se celor doi fundași centrali disponibili, strîngînd liniile, baricadînd zona din fața lui Buffon și aruncîndu-se în raiduri devastatoare pe contraatac, pe filiera Khedira-Morata, Juve dădea senzația că nu are cum pierde bătălia. Ocaziile mari erau ale sale, inclusiv greșelile de arbitraj erau împotriva sa, vezi golul anulat, Bayern era la pămînt.

Guardiola trebuia să mute. Și a făcut-o. Spunea el deseori că un antrenor mare trebuie să aibă mereu la îndemînă un plan B, eventual un plan C. Se mai găsesc destui care spun despre Guardiola că nu e antrenor mare, dar n-aș vrea să-mi insult inteligența căutînd să le ofer contraargumente. Afară Benatia, care mai mult l-a încurcat pe Kimmich decît l-a ajutat, revenire așadar la formula de centrali din tur, Kimmich-Alaba, mai apoi afară Xavi Alonso, înlocuit cu Coman. Cu accent pe ”a”, ca ”maman”, că e francez, nu de pe meleagurile noastre și tare mi-e că o să ne întîlnim și cu el la Euro. Bayern ataca în haită, cu Lahm, Muller, Douglas Costa, Lewandowski, Ribery și Bernat, cîteodată și cu Alaba și Vidal, iar senzația era că un gol marcat ar reprezenta declicul. Ceea ce s-a și întîmplat.

Cîștigător timp de 60 de minute al bătăliei tactice, Allegri face o manevră aparent greu de înțeles. Îi scoate pe Khedira și Morata, cei mai buni oameni ai lui Juve pînă atunci, și-i bagă pe Sturaro și Mandzukic. Pot încerca să înțeleg ce a gîndit Allegri. Și Khedira și Morata aveau cartonaș galben, plus că făcuseră o risipă de efort colosală. Un efort ce reduce oxigenarea creierului și duce la decizii pripite. Nici germanul și nici spaniolul, mai ales ultimul, nu-s cunscuți drept băieți liniștiți, care să nu intre în clinciuri. În plus, Khedira are și un corp fragil, e predispus la accidentări atunci cînd e încărcat din punct de vedere fizic. Pesemne că Allegri a gîndit că mai bine aruncă în teren doi jucători proaspeți și liniștiți decît să se trezească avînd un accidentat și un eliminat. Ceea ce n-am înțeles eu este de ce a apelat la Mandzukic și nu la Zaza, cel din urmă cu un plus de viteză, mic, dar un plus. Fără Morata (89 de minute a jucat spaniolul în cele două meciuri, iar scorul cu el în teren e 3-0 pentru Juve, fără el e 6-1 pentru Bayern) Juve a încetat să mai pună pericol și s-a limitat doar să încaseze, atac după atac, centrare după centrare, raid după raid din partea lui Ribery (departe de capacitatea fizică de acum 3 ani, dar cu o voință fantastică), Douglas Costa ori Coman. În fața lui Buffon așteptau o oportunitate Lewandowski și Muller, iar cînd ea a venit, n-au ratat-o. Mai apoi, în prelungiri, Pep avea și planul C, pe Thiago Alcantara, ce s-a dovedit decisiv.

Vola.ro

Ce s-ar fi întîmplat dacă Allegri nu-i scotea pe Khedira și pe Morata n-o să știm niciodată. La fel cum n-o să aflăm cred prea curînd motivul pentru care cei doi au fost îndepărtați de la Real Madrid, căci privind evoluția lor de miercuri și felul în care arată Realul nu mi se pare că nu și-ar fi putut găsi un loc. Ceea ce știm e că Juve a ieșit cu demnitate dintr-o competiție în care, de exemplu, rămîne Wolfsburg. Se poate plînge de arbitraj, categoric, dar nu are cum să facă din asta un motiv. În nici un caz Juventus. A fost o dublă manșă, cu prelungiri cu tot, în care Bayern a jucat mai bine primele 60 de minute și ultimele 60. 120 de minute din 210. Și astfel a înclinat balanța.

Iar Guardiola merge mai departe în absurdul său duel particular cu acei fani ai lui Bayern care deplîng pierderea identității bavareze, îi cer imperios să cîștige Champions League și pretind că pentru asta ar fi fost adus. În ultimii 40 de ani, Bayern, cu tot cu stilul său bavarez atît de apreciat de unii, a cîștigat de două ori Champions League (ultima Cupă a Campionilor a fost luată în 1976), o dată la penaltyuri și altădată cu gol în prelungiri. În ultimii 10 ani, stilul lui Cruyff, a adus pentru Barcelona de 4 ori trofeul, de două ori cu Guardiola. Bayern poate cîștiga anul acesta Champions League, dar senzația lăsată de dubla cu Juve e că are nevoie de foarte multă șansă și de o sumă mai mare de detalii care să se alinieze în spatele lui Guardiola. Cu Juve a fost o veritabilă finală, pînă pe ”San Siro” vor fi alte 4.

Casa Pariurilor

6 Comentarii
  • lucian spune:

    Allegri trebuie sa mearga singur la scoala italiana de antrenori si sa isi predea licenta de antrenor. Echipa italiana care are nu 1, ci 2 la zero sa incaseze apoi 4 goluri, chiar si cu bayern, de necrezut

  • Dan spune:

    Foarte bun articol, insa…Bayern, cu stilul lor bavarez, este cea mai prezenta echipa in semifinalele si finalele cupei campionilor/ champions league, in ultimii 40 de ani. De-a lungul celor 5 decenii, au cea mai buna continuitate ( 10 finale jucate, 5 castigate, si foarte, foarte multe semifinale, distribuite pe toate decadele) pe multe pierzandu-le foarte greu (vezi 1990 impotriva acelei echipe fantastice a lui Milan). Spui de castigarea la mustata cu Valencia si Dortmund, dar la fel au si pierdut 3 finale (’87, ’99, ’12) Nu vei gasi la nici o alta echipa, Barca, Real, Milan, etc. o continuitate in fazele semifinale si finale ca a lui Bayern, toate celelalte au avut mici perioade de dominare, si cam atat. Sa fim serioasi, Barca conteaza in liga incepand de la mijlocul anilor 2000, au luat intradevar prin ’92 liga, insa dupa aceea cam subtire inca vreo 14, 15 ani. Realul a avut doua perioade, anii 50, si imediat dupa 2000, Milan cativa ani pe la finele ’80, inceput ’90…si cam atat. Studiaza istoria champions league, si vei vedea ce facea bayern cu stilul lor. Intradevar, ce a facut Guardiola la Barcelona, nu cred ca a mai reusit vreun alt antrenor in istorie, insa la Bayern a fost depasit! Este atat de evident ca nu este bun pentru ei, incat ma mir ca isi va termina contractul, probabil din cauza unei clauze sau ceva…Ar fi putut sa fi ramas 10 ani la Bayern, si nu ar fi castigat UCL, iar la ce lot are Bayern, sa nu existi in semifinalele anterioare cu Real si Barca, este tragic sincer, chair daca anul trecut a fost o conjunctura data de accidentari la ei…Abia astept sa plece!

    • Andrei Niculescu spune:

      Iti respect opinia, dar te rog nu ma duce in urma cu zeci de ani! Eu vorbesc de fotbalul asta, de azi, care e complet diferit. Hai s? numaram semifinalele din 2000 incoace, ca de atunci s-a cam schimbat fotbalul in Ch League

  • alin spune:

    Un joc de cuvinte nefericit „the lucky one ‘ Guardiola . Cand domini cel putin 2 reprize din 4 nu prea e loc de noroc . Guardiola a ales bine schimbarile cand avea pistolul la tampla . Este vorba despre o reactie corecta la o sitautie de facto .
    PS 1: Apropos de „the lucky one ” imi amintesc „cat de norocos” a fost in semifinalele cu Inter in 2010 si cu Chelsea in 2012 .
    PS 2 : mai degraba „the special one ” = the lucky and the prudent „all in one” ( ex : semifinala Inter – Barca / semifinala RM- Barca – desigur aici doar prudent :) )

  • Levi spune:

    Salut, as vrea un pic sa te corectez, fara suparare dar bayern a jucat mai bine primele 55 de minute din partida tur, si ultimele 20 din retur (fara sa luam in calcul prelungirile) unde italieni au fost cazut… desi au avut o ocazie imensa in min 93 din prelungiri. Iar Juve a jucat mai bine ultimele 35 min din tur si a jucat fabulos primele 65-70 de min din retur!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Givenchy Sephora
blouseroumaine-shop.com
Vola.ro
Articole recente
Comentarii recente
Twitter
Arhivă