Barcelona a arătat între rău și foarte rău în primul meci oficial al sezonului. Nu neapărat pentru că a pierdut, ci pentru felul în care a jucat, plat, trist, fără idei și inventivitate, pe linia experimentului eșuat al lui Valverde în alcătuirea primului ”11”. A lipsit Messi, iar asta a părut că-i lasă pe catalani fără busolă la ora deciziilor. De parcă nevăzându-și căpitanul, o cortină de mediocritate se așternea peste luciditatea lor, un soi de atac de panică la nivelul ierbii. Pesemne că după eșec, numele lui Neymar a fost cel mai prezent în conversații. Citeste mai mult …
S-a mai dus un turneu pentru Argentina, s-a mai adunat o decepție pentru Leo Messi. Sunt 26 de ani de când Argentina n-a mai reușit o performanță majoră în fotbalul planetar, în vreme ce pentru Messi e deja al 9-lea turneu important (4 Mondiale și 5 Copa America) în care nu izbutește să-și pună amprenta pe jocul reprezentativei din Țara Tangoului. Rămâne doar cu aurul olimpic de la Beijing, și-acela obținut grație lui Guardiola, care l-a lăsat să se ducă la Jocuri deși erau primele lor zile de colaborare, iar Barcelona tocmai se despărțise e Ronaldinho și Deco, din motive ce se legau cumva de Messi. Această serie de insucese cu ”naționala” Argentinei pesemne că ar merita studiată în viitor, căci e greu de explicat astăzi cum e posibil ca avându-l pe Messi să nu reușești mai nimic. În contrapartidă vin cele 34 de trofee cu Barcelona plus cele 5 Baloane de Aur, suficientă apă la moară celor care cred că Leo datorează foarte mult iluștrilor săi coechipieri și antrenori din Catalunya. Parțial adevărat, căci și viceversa e valabilă, spun parțial pentru că la ”națională” Messi n-a dus lipsă de staruri în jurul lui. Poate că de antrenori, dar asta e deja o altă discuție. Citeste mai mult …
Am traversat un week-end care ne-a solicitat mult din punct de vedere emoțional. Demult nu am mai avut astfel de trăiri, demult n-am mai avut pulsul ăsta și, mai apoi, un nod în gât, demult n-am mai stat cu ochii lipiți de televizoare precum sâmbătă, dar mai ales duminică, la acest duel-maraton cu Franța. Greu de găsit așadar alte subiecte care să concureze cu tenisul jucat de fetele noastre. Totuși, s-ar mai găsi câteva lucruri. Citeste mai mult …
Pe la noi există o vorbă: ”Dă-i românului mintea cea de pe urmă”. Nu știu dacă Florentino Perez are habar de ea, probabil că nu, deși de România mai știe el câte ceva, fiindcă la un moment dat și-a oferit serviciile pentru a ne îmbunătăți infrastructura, în condițiile lui, care nu se suprapuneau defel cu condițiile puse de aleșii de pe-aici. Dar nu ăsta e subiectul, deși ar merita, are Florentino unde să construiască, pe bani mulți și fără ”întoarceri”. Subiectul e Real Madrid și, mai detaliat, Zinedine Zidane. Pe care bossul Madridului, ”el ser superior” cum îi place să se autocaracterizeze, l-a pus din nou antrenor, la 10 luni de când s-a trezit fără el. 10 luni în care Zidane s-a bucurat de o binemeritată vacanță, de liniște și de familie, în vreme ce Florentino n-a avut de ce să se bucure. Dimpotrivă. Au fost 10 luni de frământări majore la Real, pe care cu siguranță că el nu le-a anticipat, deși Zizou îi servise la ultima lor discuție, care a și condus la deznodământul de-atunci, destule motive. Florentino știe bine cum se fac afacerile, Zidane știe însă infinit mai bine care e treaba într-un vestiar. Citeste mai mult …
Se vor găsi unii care să spună că aceste două zile de Champions League au afectat oarecum afișul partidelor următoare. Și nu mă refer aici la simpatizanții lui Real Madrid, ai PSG-ului ori ai Romei, ci la oamenii care se așteaptă să primească începând cu faza ”sferurilor” doar potențiale finale. Dueluri în care să se amestece istoria, renumele, valoarea loturilor, dueluri cu afiș atractiv, dueluri care să rupă audiențele. Nu e lipsit de temei regretul acestora, doar că eu cred că în aceste două zile spiritul Champions League e cel care a ieșit câștigător. Nu există reclamă mai bună pentru o competiție decât surprizele, finalurile care te lasă cu gura căscată, deznodământul atât de neașteptat încât deschide larg ușa comentariilor. În aceste două zile, Champions League a demonstrat că e competiția în care orice detaliu contează, că orice eroare se plătește, că e competiția celor bine pregătiți, dar, mai ales, că aspectul mental poate fi decisiv. Gestionarea emoțiilor în această fază eliminatorie poate compensa lipsa unor jucători sau diferențele de valoare. Cu sânge rece și minte limpede se poate câștiga în fața unui adversar de câteva ori mai valoros. Citeste mai mult …
Jurgen Klopp are o problemă. Cu Neymar. L-au supărat tare pe german căzăturile brazilianului, exagerările sale, gesturile sale teatrale, felul în care se manifesta, cu sau fără minge. Ziariștii englezi atât au așteptat și au făcut imediat legătura cu prezența lui Leo Di Caprio în loja VIP-urilor de pe ”Parc des Princes”. Răutăcios, aș zice. Pe Herr Jurgen l-a supărat și Verratti, dar din alte considerente, fix opuse. Pe undeva are ceva dreptate. Klopp e supărat pe cei mai buni oameni ai Parisului din meciul de miercuri seară. Nu spune însă nimic dacă e supărat și pe ai săi jucători. Sau dacă e supărat pe el însuși. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!